Caracteristica principala a muncii in grup este cooperarea si activitatea comuna a elevilor in rezolvarea unor sarcini de instruire. Este o metoda care valorifica avantajele muncii scolare si extrascolare in grup, asigurand conditiile necesare pentru ca efortul comun al elevilor sa fie bine organizat si sustinut, fara a desconsidera individualitatea elevului. Practic, munca in grup poate fi valorificata ca o modalitate de imbinare a invatarii individuale cu cea in grup si ca o masura de atenuare a unei individualizari exagerate. De aceea, se poate spune ca, in calitate de metoda de instruire, munca in grup este orientata mai ales spre aspectul social al invatarii, urmarind dezvoltarea comportamentului social al elevului.
Aplicarea acestei metode nu necesita conditii speciale, dar, fireste ca ea este mai usor de utilizat in institutii de invatamant care dispun de mijloace de invatamant, cabinete, laboratoare, aparate, instalatii etc., care usureaza organizarea si desfasurarea muncii in grup. Insa, ea poate fi valorificata cu succes nu numai in clasa, in cadrul activitatilor educative formale, ci si in afara acesteia, in cadrul activitatilor educative nonformale, in cadrul activitatilor practice, dar si in studiul unor discipline de invatamant ca limbi straine, literatura, istorie, filosofie, fizica, chimie, biologie, geografie s.a. Rezultate semnificative s-au obtinut in activitati care indeamna elevii la meditatie (analiza unei opere literare, filosofice etc.), in activitati bazate pe conceperea sau construirea de scheme, modele, aparate, instalatii si in activitati care prin specificul lor implica munca in echipa (munca in ateliere, concursurile stiintifice, sportive, artistice etc.).
Cercetarile de psihologie, pedagogie si de sociologia educatiei au evidentiat productivitatea mai mare a elevilor care lucreaza in grup si, in acelasi timp, au contribuit la elaborarea unei metodologii a muncii in echipa. Astfel, este necesar ca profesorul sa cunoasca posibilitatile de alcatuire a grupelor, sa detina date despre marimea si stabilitatea lor, despre conducerea, evaluarea si aprecierea activitatii lor. Experienta practica a demonstrat ca cea mai mare eficienta o au grupele de lucru alcatuite din 4-6 membrii, dupa criterii diferite; ele pot fi omogene sau eterogene, permanente sau ocazionale. Modalitatea de lucru pe grupe este stabilita de cadrul didactic in functie de natura disciplinei de studiu si a continutului stiintific, de varsta, nivelul de pregatire si alte caracteristici ale elevilor, de experienta sa in aplicarea metodei s.a.m.d.
Etapele metodice ale proiectarii, organizarii, conducerii si evaluarii muncii in grup sunt urmatoarele:
analiza temei si a sarcinilor de instruire/invatare sau autoinstruire/ autoinvatare
impartirea sarcinilor pe membrii grupului
documentarea asupra temelor si aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse
emiterea unor ipoteze si opinii asupra rezultatelor probabile
efectuarea de investigatii practic-aplicative sau teoretice
consemnarea rezultatelor obtinute
interpretarea rezultatelor obtinute
intocmirea referatului final
aprecierea si evaluarea rezultatelor
Rezultatele muncii fiecarei grupe si ale fiecarui elev sunt apreciate, de obicei modificandu-se sistemul obisnuit de notare si folosindu-se un sistem de punctaje, utilizarea unor grile s.a., pentru a raspunde dublului caracter al muncii - individual si colectiv. Pentru a se dezvolta si exersa la elevi simtul responsabilitatii, atat pentru munca proprie, cat si pentru cea a colegilor din grupa de lucru, forma competitiva de lucru poate fi imbinata cu cea cooperativa, de ajutor reciproc.
|
