Metodele stiintelor particulare utilizate in domeniul educatiei fizice si sportului
Stiinta activitatilor corporale a sintetizat o buna parte din aceste metode si le considera ca apartinandu-i, astfel:
* metodele biometriei, biomecanicii, tipologiei, demografiei, din domeniul antropologiei;
* metodele biofizicii, biochimiei, experimentului electro-fiziologic, din domeniul biologiei;
* metodele nosologiei diagnosticului, tratamentului, din domeniul medicinei;
* metodele testelor si observatiei, din domeniul psihologiei;
* metodele de ancheta, sociometria, analiza rezultatelor, din domeniul stiintelor sociale.
La toate aceste metode se mai adauga si metodele cu caracter mai mare de generalitate, care se folosesc, de asemenea, in cercetarea domeniului activitatilor corporale (metodele: istorica, sistemica, cibernetica, axiomatica etc.).
Aspectele specifice ale cercetarii in domeniul educatiei fizice si sportului sunt:
- studiul calitatilor si capacitatii psihomotrice;
- invatarea si perfectionarea tehnicii si tacticii sportive;
- valoarea formativa a exercitiilor fizice efectuate in anumite conditii;
- adaptarea organismului la diferite tipuri de efort si refacerea dupa efort;
- efectele de antrenare ale activitatilor cu caracter sportiv;
- particularitatile de varsta ale: invatarii, antrenamentului si competitiei;
- factorii psihologici care favorizeaza performanta;
- relatiile de grup;
- integrarea sociala a individului prin sport;
- studiul materialelor si instalatiilor sportive;
- aspecte ale competitiei etc.
Cercetatorul este obligat sa foloseasca in acelasi timp si in mod corelat mai multe metode. Acest mod, necesar, de folosire a metodelor constituie metoda complexa - metoda specifica domeniului activitatilor corporale.
Metoda complexa este in fond o suma armonica, unitara si coerenta de diferite metode, tehnici si procedee adecvate. Aceasta metoda este manuita, de regula, de un colectiv de cercetatori - brigada mixta sau complexa, in care intra, dupa nevoi, profesorul de educatie fizica / antrenorul, psihologul, medicul, fiziologul, statisticianul etc.
Metodele si procedeele de cercetare in educatie fizica si sport
Metoda observatiei si tehnicile ei
Observatia este cea mai veche metoda de cunoastere.
Cercetarea stiintifica se desfasoara incepand cu contactarea directa a realitatii, caci cunoasterea umana apare ca necesitate, ea izvoraste din cerintele practicii si isi atesta valabilitatea prin aplicatiile practice.
Necesitatea actului cunoasterii este urmarea formularii unei probleme (intrebare la care trebuie dat un raspuns) pusa in legatura (Moisil) cu un anumit sistem si cu fenomenele. Pentru rezolvarea problemei, mai intai, se impune sa obtinem informatii asupra sistemului care ne intereseaza. Obtinerea de informatii direct de la sisteme se realizeaza prin operatia de observatie.
De la atitudinea de observare pasiva, se trece la activizare, constientizare, rationalizare si organizarea observatiei. Astfel, observatia devine o metoda stiintifica de investigare. Rolul si importanta ei se intensifica odata cu utilizarea experimentului. Ambele metode se completeaza prin particularitatile lor, alcatuind o unitate ce formeaza baza metodologica a stiintei.
Observatia este, prin natura ei, o metoda de constatare, dar, in acelasi timp, si de explorare atenta a celor observate prin mobilizarea cunostintelor anterioare, deci este o perceptie activa, dirijata, planificata si selectiva, intreprinsa cu un anumit scop.
In urma observatiei apar ipotezele, apar problemele noi, la care, pe baza experientei si cunostintelor, avem anumite puncte de sprijin; ca urmare a observatiei se pot face clasificari, descrieri.
Tipuri de observatii
Observatia spontana (intamplatoare) este, asa cum reiese din denumirea, ocazionala, observatie pasiva. Cand este facuta de specialist, poate conduce la evidentierea unor aspecte noi si interesante.
Observatia organizata, cu caracter intentionat, activ, provocat si sistematic. Acest tip de observatie porneste de le o anumita idee, anticipativa a rezultatelor si a efectelor lor.
Observatia naturala, numita si directa, este facuta in conditii obisnuite, naturale, fara interventia cercetatorului, in timp ce in observatia experimentala sau provocata, cercetatorul intervine direct prin administrarea unor variabile-stimul, verificand reactiile si conduita celor observate.
Observatia transversala si longitudinala. Observatia se numeste transversala cand se face simultan pe mai multe situatii (de exemplu cand luam in studiu mai multe clase de elevi de diferite varste), in timp ce in observatia de tip longitudinal se urmaresc evolutiv (in timp) aceiasi subiecti.
Observatia mai poate fi: pedagogica, psihologica, sociologica si statistica.
In cadrul activitatii de educatie fizica si sport si, poate cu o nota mai accentuata in munca de performanta, atunci cand sportivul are un bagaj de cunostinte si deprinderi bogat, cand stie sa interpreteze anumite stari de fapt, cand a 'invatat' sa se cunoasca, poate fi folosita ca metoda auto-observatia, care este utila atat cercetatorului cat si celui ce se auto-observa.
Ce observam?
In domeniul nostru de activitate principalul subiect al observatiei este omul in miscare. Acesta desfasoara o anumita activitate in conditii date. Dar, el nu este urmarit numai in aceste conditii, ci si in manifestarile lui spontane si individuale, ca si in procesul dirijat (procesul instructiv-educativ, antrenament, competitii etc.). Deci, subiectii sunt observati [18t in:
- procesul instructiv-educativ;
- competitii;
- activitati de recreere.
Poate fi observat individul, grupul si inter-relatiile indivizilor in grup.
Observatia este indreptata, in primul rand, asupra comportamentului, care poate fi observat in general sau selectiv.
Inregistrarea observatiilor
Pentru justa orientare a observatiei, in legatura cu o anumita tema, este necesara o schema sau un protocol (program) de observatie, se stabileste o anumita tehnica de notare si, daca este nevoie, o terminologie minima. Datele observatiei se noteaza in timpul sau, in orice caz, imediat dupa observare, deoarece trecerea timpului si alti factori pot denatura datele.
Datele se pot provizoriu, intr-un carnet de buzunar, sau pe fise, urmand sa li se dea o forma clara si concisa atunci cand se noteaza in foaia sau caietul de observatie, ceea ce reprezinta, de fapt prelucrarea imediata a materialului faptic.
Verificati-va cunostintele:
obiectiv;
subiectiv;
formativ.
|
