Noi abordari ale curriculumului in Educatia Muzicala

Noi abordari ale curriculumului īn Educatia Muzicala

Noul curriculum opteaza pentru o educatie muzicala orientata mai mult īnspre valorificarea laturii artistice, īncercāndu-se astfel eliminarea "mimetismul academic" īn favoarea unei educatii de tip pragmatic. Echilibrul optim īntre a sti si a face, īntre a cunoaste si a aplica īn educatia muzicala, impune caracterul formativ al acesteia. Se impune alegerea unor modalitati care sa duca la progres si perfectionare, la cresterea randamentului muzical si a formarii prin muzica, modalitati care sa fie acceptate si totodata pe placul elevilor de azi.

Educatoarele si īnvatatorii se confrunta atāt cu noile cerinte impuse de reforma din īnvatamānt, dar mai ales, se confrunta cu cerintele elevilor, care nu mai accepta doar informatii rigide si nici atitudinea de dominare si constrāngere. Urmarea acestei situatii se rasfrānge asupra atitudinii tinerilor, pentru care lectia de muzica reprezinta locul si timpul īn care se īnvata despre muzica, īn loc sa se "faca muzica". Atrasi dintotdeauna de activitatile artistice, ei īsi gasesc singuri drumul unei practici muzicale, care, din pacate, scoate īn evidenta lipsa de cultura, lipsa contactului nemijlocit cu muzica de calitate.

Din nefericire, aceasta tendinta nu poate sa dispara dintr-o data din practica didactica, astfel ca reforma trebuie īnfaptuita la grupa, la clasa, de catre fiecare educator. Educatia muzicala a copiilor, indiferent de vārsta pe care o au, nu se realizeaza numai īn cadrul activitatilor si lectiilor de muzica obligatorii, cāntecul fiind prezent pe īntreaga durata a ciclului de scolaritate, fie ca vorbim de gradinita, fie ca vorbim de clasele primare.

De-a lungul īntregii cariere didactice, am īncercat, ca prin procedee si metode diverse sa formam la copii (elevi) acele priceperi si deprinderi propice fiecarei perioade de vārsta si totodata sa influentam trasaturi pozitive de vointa si caracter, īnvatāndu-i sa fie buni, generosi, sārguinciosi, sa-si iubeasca aproapele, natura īnconjuratoare.

Pornind de la receptivitatea, aproape generala, a copiilor fata de lumea sunetelor, am īncercat sa le dezvoltam si cultivam copiilor, auzul muzical, simtul ritmic, al armoniei, sa le formam priceperi si deprinderi elementare de a cānta.

Obiectivele educatiei muzicale la prescolari decurg din scopul si sarcinile educatiei estetice, fiind conditionate de particularitatile de vārsta ale copiilor. Vom prezenta mai jos cāteva dintre obiectivele urmarite de-a lungul timpului, la diferite categorii de vārsta, obiective care au fost realizate cu succes īn cadrul activitatilor de educatie muzicala.

La 3-4 ani am constatat ca cei mici au un volum al vocii mic, respiratie scurta si pronuntie defectuoasa. Ţinānd seama de aceste lucruri am optat pentru obiective ca:

stimularea interesului pentru muzica;

formarea deprinderii de a asculta cāntecele intonate de educatoare, ale unor copii mai mari, precum si cāntece simple executate la un instrument;

formarea deprinderii de a pronunta clar si corect textul unor cāntece scurte.

La 4 -5 ani, copilul se afla deja īn grupa mijlocie, unde se pot observa deja unele progrese: pronuntia devine mai clara, respiratia este mai lunga si mai profunda decāt la 3 ani, intonatia este mai buna, simtul ritmic este mai dezvoltat. Chiar si tinuta corpului este mai corecta. Obiective realizate cu succes:

formarea deprinderii de-a cānta īn colectiv cu toata grupa sau īn grupuri mici, cāntece cu o īntindere pāna la o sexta mare;

consolidarea deprinderilor muzicale īnsusite la grupa mica, precum si formarea unora noi, legate de īnsusirea īn mod activ, prin cānt, a elementelor muzicii;

consolidarea deprinderii de a deschide bine gura, de-a respira corect, de-a pronunta clar si corect textul, de a pastra o pozitie corecta a corpului īn timpul cāntatului.

La 5-6-7 ani (grupa mare si mare - pregatitoare) obiectivele sunt mult mai numeroase, referindu-se īn special la aspecte legate de ascultarea si interpretarea muzicii:

educarea dragostei si interesului pentru muzica, pentru frumos;

formarea deprinderii de a asculta cāntece cu un continut mai variat si complex;

īntinderea ambitusului pāna la o septima sau o maxima de octava;

formarea deprinderii de a recunoaste unele cāntece īnvatate dupa un fragment melodic dat, fara cuvinte;

dezvoltarea atentiei si a memoriei auditive voluntare, a receptivitatii si sensibilitatii muzicale.

Acestea au fost doar o parte dintre obiectivele pe care le-am urmarit si pe care le-am si realizat cu succes de-a lungul carierei de educatoare.

Vom prezenta īn continuare cāteva dintre obiectivele studierii muzicii la clasele I-IV. Pentru a stabili obiectivele specifice, am considerat ca este necesar sa pornesc de la scopul general al predarii muzicii, adica acela de-a forma un om cult, capabil sa īnteleaga si sa aprecieze aspectele stiintei si artei īn evolutia lor, ajungānd īn final la scopul special al muzicii. Iata cāteva dintre obiectivele specifice studierii muzicii la clasele III-IV, atunci cānd īncepe perioada notatiei muzicale:

dezvoltarea capacitatii de-a īntelege constient lucrarile muzicale prin cāntec si prin auditii muzicale;

dezvoltarea capacitatii de īntelegere si īnsusire constienta a elementelor de limbaj muzical: ritm, armonie, melodie, - prin cāntare, ascultare si alte activitati practice specifice muzicii, precum si specificului de vārsta al copilului;

īnsusirea unui repertoriu bogat de cāntece romānesti si universale, ca material de baza, care sa asigure realizarea scopului, obiectivelor si sarcinilor impuse de educatia muzicala īn etapa notatiei.

Finalitatea lectiilor de educatie muzicala s-a concretizat īntr-o serie de obiective terminale (finale):

dezvoltarea auzului muzical, a sensibilitatii estetice, a aptitudinii de a percepe muzica si semnificatiile ei;

īnsusirea unui volum de cunostiinte din domeniile teoriei muzicii solfegiului, dicteului, armoniei, esteticii;

realizarea impactului cu muzica īn vederea īnarmarii copiilor cu informatia care sa-i ajute practic sa auda si sa asculte, sa patrunda bucuriile muzicii;

dobāndirea unor deprinderi de a percepe si de a transmite un anumit mesaj.

Acestea sunt doar cāteva dintre obiectivele pe care le-am urmarit īn cadrul lectiilor de muzica, obiective care se īmpletesc si se īntrepatrund cu cele din ciclul prescolar.

Īn organizarea si desfasurarea lectiilor de muzica am folosit cu succes, variate procedee si metode de īnvatamānt, printre ele numarāndu-se : explicatia, conversatia, demonstratia, exercitiul, folosirea manualului, dar si metode de verificare si apreciere a cunostintelor, observarea independenta si lucrarile practice muzicale, participarea la concerte-lectii, la concerte si spectacole muzicale publice si auditii muzicale.

Dupa cum spuneam, ritmul este un element fundamental al artei muzicale. A dezvolta simtul ritmic la elevi īnseamna a pune de acord elementele de ritm existente īn corpul omenesc si īn natura, cu ritmul muzicii.

Activitatile ritmice īn perioada prenotatiei muzicale le-am "īmpletit" permanent cu jocul, deoarece acesta este cel mai bun mijloc de a trezi interesul copiilor īn vederea perceptiei si īnsusirii, pe cale practica, a elementelor ritmice.

Dezvoltarea simtului ritmic pe cale oral-intuitiva prin cāntare dupa auz se realizeaza īn mai multe etape succesive, axate pe perceperea ritmului din cāntec, tactarea ritmului, perceperea constienta a duratei sunetelor, deprinderi de dirijat intuitiv, īn 2, 3 si 4 timpi.

Mersul ritmic este un alt procedeu foarte eficient, pe care l-am folosit pentru dezvoltarea acestei deprinderi. A merge ritmic īnseamna a calca pe fiecare durata din cāntec, pasind mai repede pe succesiunea patrimilor. Din experienta la clasa, am constatat ca folosirea portativului īn perioada prenotatiei nu da rezultate foarte bune. Īn aceasta perioada am folosit doar silabe ritmice cu citirea si scrierea simbolurilor respective, silabe melodice, scarite melodice si foarte multa cāntare, deseori problematizata.

Folosirea procedeului silabelor ritmice asigura concretizarea lungimii diferitelor sunete, facānd posibila perceperea si īntelegerea raportului de lungime si īnsusirea. constienta a duratelor din cāntece.

Folosite la īnceput imitativ, silabele ritmice (pas, iute, rar, si mai iute) accelereaza si constientizeaza descoperirea acestora, fara a dezvolta notiunile de "patrime", "doime", "optime", "saisprezecime".

Pentru reprezentarea duratelor, se poate recurge la folosirea liniilor orizontale. Concomitent, se pot folosi si linii dispuse pe verticala (pentru redarea miscarii melodice) care, reunite cu cele orizontale, dau imaginea sintetica ritmico-melodica a cāntecelor. Cea mai eficientasi mai durabila metoda ramāne īnsa cea a silabelor ritmice, care vor fi introduse īn limbajul copiilor, īn mod progresiv si īn strānsa legatura cu predarea fiecarei durate īn parte.

scoala trebuie sa contribuie la patrunderea mesajului muzicii īn toate sufletele de copii, indiferent de zestrea cu care au venit pe lume; de binefacerile muzicii nu trebuie lipsit nici un pa­māntean caci, asa cum zice Ludwig van Beethoven īntr-o scrisoare a sa: "muzica este o relevatie mai īnalta decāt orice īntelepciune si orice filozofie".

Cāntatul, ca si vorbirea, este o manifestare fundamentala a fiintei umane. Un cāntec frumos, se spune, este un educator. Pe parcursul īnvatarii unui cāntec, īnvatatorii si educatoarele au obligatia de a trezi si mentine īn sufletul copiilor o puternica atmosfera afectiva adusa pāna la emotionare.

Īntre melodie si vers exista o simbioza organica. Melodia se adreseaza mai direct sufletului, afectivitatii, cu atāt mai repede cu cāt e mai usor de memorat. Un cāntec e un mijloc de educatie, daca dascalul īl ajuta pe elev sa-i descifreze mesajul. Muzica īsi aduce o contributie importanta la dezvoltarea memoriei si a capacitatilor intelectuale ale copiilor.

Īn domeniul vietii intelectuale memoria se manifesta sub forma unor imagini, notiuni sau idei. La muzica, memorarea treptelor tonale este hotarātoare pentru formarea imaginii auditive interioare a sunetelor muzicale. Principalul mijloc pentru īnvatarea muzicii īl constituie īnsasi operele acestei arte, reprezentate prin cāntece, coruri, fragmente din lucrari de mare īntindere, la care se pot adauga anumite solfegii artistice, studii sau exercitii muzicale.

Un solfegiu este un exercitiu dificil, iar daca nu este bine abordat metodic, determina demobilizarea si esecul copilului si, uneori, chiar al īnvatatorului. A-l aborda metodic īnseamna a-l descompune īn exercitii simple, imprimānd acestora, la īnceput, un caracter ludic. Primul exercitiu simplu se recomanda a fi intonarea sunetelor doar cu denumirea notelor indicate verbal de īnvatator, fara a apela la portativ, pentru ca muzica opereaza cu sunete si acestea au existat cu mult īnaintea inventarii notelor, cu scopul imortalizarii creatiilor muzicale, asa cum vorbirea a precedat si preceda cu mult scrierea. Abordarea fara tact a unui solfegiu determina renuntarea, din cauza complexitatii lui, sau duce la o īnvatare mecanica, la un dopaj inutil si chiar chinuitor.

Din nefericire, mai sunt colegi care nu au o pregatire adecvata pentru educatia muzicala, motiv pentru care nici nu-si tin orele de muzica, facānd īn locul lor matematica sau limba romāna. Īn aceasta situatie, acele cadre didactice care nu au pregatirea speciala si metodica de a preda educatia muzicala si īn etapa notatiei, ar fi de preferat sa ramāna la nivelul īnvatarii de cāt mai multe si mai frumoase cāntece dupa auz, cu scopul dezvoltarii afectivitatii pentru acest obiect; nimeni nu-i va condamna pentru aceasta. Sunt de condamnat acei dascali care schimba destinatia orei de educatie muzicala, lipsind copilul de efectul miraculos al muzicii asupra mintii si sufletului sau.

Cāntecele pe care le-am folosit īn lectia de muzica au fost alese dupa urmatoarele criterii:

a) concordanta cu subiectul si scopul lectiei;

b) valoarea estetica si educativa;

c) accesibilitatea lor pentru elevii clasei respective.

Prezentam mai jos cāteva cāntece īnsotite de miscare, pe care le-am īnvatat de-a lungul timpului cu elevii: ,,Furnicile" - din folclorul copiilor, "Cu mingea", "Iepurasul Ţup"; jocuri muzicale: "Daca vesel se traieste", ,,Ecoul", "Bat din palme", "Bate vāntul frunzele", etc.

O metoda pe care am folosit-o cu succes īn lectiile de muzica este problematizarea sau īnvatarea prin descoperire. Fiind o īnvatare de tip euristic, aceasta metoda consta īn crearea unor situatii problematice la care elevii sunt mobilizati sa raspunda, prin valorificarea cunostintelor de care dispun. Spre exemplu, pentru descoperirea sunetului FA, am prezentat integral si apoi pe fragmente un exercitiu. I-am pus pe copii īn situatia problema de-a recunoaste sunetele SOL, MI, LA si de-a descoperi noul sunet "FA". Ca sa ajunga sa rezolve aceasta situatie, am condus gāndirea elevilor printr-o suma de īntrebari, astfel īncāt sa obtin raspunsul scontat.

De-a lungul anilor, īn cadrul lectiilor si activitatilor de educatie muzicala, am constatat ca nu toti copiii poseda un auz muzical dezvoltat, motiv pentru care am īntāmpinat dificultati atāt la solfegiere cāt si la citirea melodica a cāntecelor. Pentru a-mi realiza obiectivele urmarite, am efectuat vocalize si exercitii de intonare corecta a notelor, progresul observāndu-se dupa cāteva luni.Am ajuns astfel la concluzia ca, un copil, chiar si cel mai putin dotat din punct de vedere al auzului muzical, este susceptibil de progrese, cu conditia efectuarii de exercitii īn mod sistematic, ritmic si pe cāt posibil, cu o participare constienta, voluntara si afectiva. Muzica īnnobileaza sufletul, face omul mai bun. Shakespeare spunea: "Acolo unde auzi cāntānd intra, nu te teme, sunt oameni buni".

Bibliografie:

Gabriela, Munteanu, (1999), Metodica predarii educatiei muzicale, Editura Sigma Primex,

Bucuresti

Revista Īnvatamāntul prescolar, nr. 2-3/2004, Editura Miniped, Bucuresti

Revista Īnvatamāntul prescolar, nr. 4-5/2005, Editura Miniped, Bucuresti

Dima, S., Antologie II- Jocuri, Lumea copiilor, 1993

Revista Lumea copiilor, nr. 3-4/ 1992

Revista Īnvatamāntul primar, nr. 3/2003, Editura Miniped, Bucuresti

Revista Īnvatamāntul primar, nr. 4/2004, Editura Miniped, Bucuresti