PARTICULARITATILE COMPORTAMENTULUI DIDACTIC ALE PROFESORULUI DE PSIHOLOGIE
Procesul instructiv-educativ se realizeaza in contextul unei retele complexe si dinamice de interactiuni reciproce, intre profesor si elevi, dar si intre elevi, cu o importanta majora pentru buna sa desfasurare. Activitatile de predare si invatare angajeaza multidimensionale, cu o puternica incarcatura psihosociala si pedagogica, a caror optimizare reprezinta una dintre cele mai importante conditii de reusita. Calitatea si eficienta demersului didactic depind, in mare masura, de capacitatea profesorului de a stabili relatii adecvate cu fiecare elev in parte si cu clasa in ansamblul sau.
In cadrul activitatilor didactice se creeaza multiple raporturi interpersonale intre participanti, antrenati cu totii intr-un proces constant de influentare reciproca. Interactiunile nu se limiteaza la comunicarea unor continuturi, ci se extind la modalitatile de conducere a activitatii, la sentimentele si atitudinile personale. Reusita unui profesor depinde de natura relatiilor pe care le stabileste cu elevii sai in cadrul acestor interactiuni, aspect deosebit de important, deoarece multe dificultati de invatare sau lipsuri inregistrate in pregatire si educare se datoreaza unor relatii deficitare.
Rolul institutional al profesorului presupune calitati si competente de o complexitate deosebita, printre care si abilitatea de a stabili si intretine relatii adecvate cu elevii. acest sens, competenta didactica ne apare, ca o dimensiune interpersonala cu multiple fatete relationale : cognitive, functional-simpatetice, comunicationale, motivationale, operationale. Pe langa competentele de natura stiintifica si metodica, solicitate de disciplinele predate, este necesar ca profesorul sa posede si aptitudinea de a stabili relatii conform rolului asumat. Ca element vital al procesului instructiv-educativ, relatia profesor - elev impregneaza si influenteaza totul.
Profesorul se implica in activitatea didactica cu intreaga sa personalitate : motivatie, aptitudini, nivel de competenta, experienta personala. Arta de a preda nu se reduce la transm 242e46c iterea cunostintelor, ci presupune si o anumita atitudine fata de elevi, ca expresie a conceptiei pedagogice asumate si a propriilor trasaturi de personalitate. Predarea este o actiune organizata si orientata de catre profesor, cu scopul de a provoca modificari in comportamentul elevilor. Natura relatiilor stabilite cu elevii depinde de modul in care profesorul isi indeplineste obligatiile si, totodata, de modul in care elevii reactioneaza la mesajul sau. Prin strategiile folosite si comportamentul manifestat la lectie, relatiile cu elevii pot fi influentate, sub aspectul atitudinii fata de invatare, al intelegerii si acceptarii mesajelor pe care le transmite.
Natura relatiilor pe care profesorul le stabileste cu elevii este determinata nu numai de stilul de abordare a activitatii si de trasaturile sale de personalitate, ci si de trasaturile individuale si de grup ale elevilor. De aceea, cunoasterea partenerilor de activitate este indispensabila. Este necesara, pe de o parte, cunoasterea valorii pregatirii fiecarui elev, a trasaturilor sale de personalitate, a statusului sau in cadrul grupului-clasa, iar, pe de alta parte, o cunoastere a particularitatilor structurale si a fenomenelor de natura psihosociala ce au loc in grupul-clasa. Dinamica relatiilor de influenta trebuie privita si prin prisma structurilor sociale in care se inscriu elevii. Interactiunea elev - elev pe parcursul desfasurarii activitatilor didactice face posibila influentarea sociala, inteleasa ca modificare a perceptiilor, judecatilor, opiniilor, atitudinilor sau comportamentelot unui individ, datorita cunoasterii celorlalti sub acest aspect
Cunoasterea aspectelor legate de : structura dinamica a grupului de elevi, modul de manifestare a autoritatii de catre liderii formali sau informali, influentele dintre membrii si efectele acestora asupra coeziunii grupului,a comportamentului sau final este hotaratoare in procesul instructiv-educativ. Obtinerea le rezultate bune este conditionata nu numai de factori de natura psihologica, ci si unele probleme cum ar fi conducerea, controlul, disciplina clasei gasindu-si rezolvarea mai degraba prin cunoasterea si stapanirea fenomenelor de natura sociala si aplicarea metodelor de grup.
In cadrul clasei se produc schimburi de mesaje de la un elev la altul, se impun norme privitoare la activitatea si preocuparile lor comune, se stabilesc relatii functionale si afectiv-emotionale in raport cu natura sarcinii de indeplinit. Ca urmare a interactiunilor se formeaza cu timpul anumite modele de comunicare, se creeaza situatii dintre cele mai diverse : competitive, aversive sau imitative. In functie de tipul relatiilor stabilite ne putem da seama daca grupul este constituit dupa criterii afective, preferentiale, daca in interiorul lui exista un climat calm de simpatie reciproca intre membrii sau, dimpotriva, exista relatii conflictuale, tensionate. In grupurile unde predomina primul tip de relatii de colaborare, cu caracter mobilizator, rezultatele sunt superioare fata de cele in care predomina relatiile conflictuale.
modul de organizare si prezentare a continutului ;
preocuparea profesorului de a face atractiva, interesanta si importanta materia de studiu ;
conlucrarea cu elevii, atragerea si implicarea lor in activitate ;
volumul sarcinilor curente de invatare, in raport cu capacitatile elevilor si timpul disponibil ;
atitudinile si pretentiile fata de elevi ;
analiza si comentarea impreuna a rezultatelor invatarii.
Pe parcursul activitatii, elevilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a pune intrebari, manifestandu-si astfel curiozitatea, nedumerirea, interesul, urmand sa fie condusi, in masura posibilitatilor, sa descopere singuri raspunsurile. Le sunt respectate ideile si li se dezvaluie valoarea lor. Profesorul va cauta sa inteleaga ce semnificatie are pentru fiecare elev invatarea continuturilor vehiculate, ce dificultati trebuie invinse pentru ca un concept sa fie bine insusit, ce sarcini de activitate libera, fara amenintarea notei, sunt necesare pentru a completa pregatirea. Deschis interactiunii cu elevii, el ii asculta si le accepta judecatile, criticile sau contraargumentele. In acest fel, va ajunge sa stabileasca cu ei si intre ei o retea de comunicari multilaterale si reciproce.
O buna comunicare didactica presupune circulatia mesajelor, indiferent de natura lor, in toate sensurile : de la profesor la elevi, de la elevi catre profesor, precum si intre elevi. Prin intermediul activitatilor de grup se realizeaza ceea ce in psihologie poarta denumirea de "invatare sociala', care are drept obiectiv principal asimilarea de noi modele comportamentale, de noi forme si scheme de interactiune interpersonala, de noi trasaturi de personalitate. Activitatea in grup are efecte ameliorative asupra comportamentelor participantilor si faciliteaza optimizarea relatiilor dintre ei. Elevii invata norme, atitudini, conduite dezirabile, care joaca un rol important in dezvoltarea personalitatii lor. Cunoasterea, comunicarea, intimitatea dintre indivizi favorizeaza stabilirea unor interactiuni care pot amplifica, prin cooperare, forta lor creativa, le poate modifica viata afectiva si atitudinile. Relatiile interpersonale dintre elevi au o influenta directa asupra formarii si dezvoltarii personalitatii fiecaruia.
Pe parcursul activitatilor desfasurate, elevii sunt angajati in doua directii ce par a se exclude reciproc:
cunoasterea particularitatilor de dezvoltare ale elevitor ;
respectarea elevilor, prin acceptarea ideilor, demonstratiilor, argumentelor valide, pe care le propun.
Relatiile profesor - elevi sunt intotdeauna un amestec de libertate si impunere.
Profesorul trebuie sa-si exercite rolul de conducator al activitatilor instructiv-educative in asa fel incat sa elimine riscul autoritarismului, care, de cele mai multe ori, trezeste sentimente de aversiune din partea elevilor. Profesorul este abilitat sa exercite controlul aspra clasei pentru a curma sau preveni abaterile de la normele de conduita, manifestarile indezirabile, incercarile de frauda, dezordinea provocata de anumite incidente in timpul lectiei.
Activitatea didactica nu este niciodata o activitate neutra, relatiile profesor - elevi fiind impregnate de afectivitate si implicare. Predarea nu presupune doar o simpla invitatie intelectuala la cunoastere, ci si o relatie afectiva speciala cu elevii, deoarece.
Calitatea procesului instructiv-educativ este dependenta si de relatia afectiva dintre profesor si elevi. E nevoie de o incarcatura afectiva adecvata pentru a obtine rezultate multumitoare. Cazurile de indisciplina, atitudinile de retragere, evitare, opozitie, descurajare se pot datora unor relatii afective deficitare.
Atmosfera existenta in clasa este conditionata, in mare masura, de valorile, atitudinile si caracteristicile personale ale profesorului. Calitatea relatiilor pedagogice are de suferit daca profesorul prezinta trasaturi negative de personalitate: superficialitate, cinism, incapatanare, apatie, indiferenta, rigiditate, agresivitate. Un profesor care jigneste, nedreptateste sau este insensibil la nevoile de incurajare si intarire pozitiva devine antipatic si creeaza o atmosfera nefavorabila in jurul sau. Eficienta comunicarii didactice este conditionata de o serie de variabile, precum : umorul, agreabilitatea, gradul de deschidere spre ceilalti, permeabilitatea la schimbari. Elevii apreciaza amabilitatea, entuziasmul, rabdarea, stapanirea de sine, dorinta de a ajuta, sociabilitatea, increderea.
Echilibrul intelectual si psihic, luciditatea, intuitia, bunul-simt, tactul pedagogic sunt calitati indispensabile cadrului didactic. Acestora se mai adauga si calitatile morale.
Eficienta activitatii didactice este substantial determinata de comportamentul profesorului in clasa, de relatiile pe care le stabileste cu elevii.
|
