PORTOFOLIU DE EVALUARE FINALA - Programul national de dezvoltare a competentelor de evaluare ale cadrelor didactice (DeCeE)

PORTOFOLIU DE EVALUARE FINALA

Elevii trebuie sa si spuna unii altora si

sa spuna lumii ceea ce stiu – pentru a afla ce stiu.

Spunand, vor invata.

Spunand, vor interpreta lumea asa

cum o vad ei, pentru noi,ceilalti.”

Judith Renyi, 1990

Evaluarea reprezinta o actiune complexa, ce are rolul de a masura si aprecia rezultatele activitatii instructiv -educative in functie de obiective, eficienta procesului de predare -invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la cerintele economice si culturale ale societatii contemporane (colaborare rezolvarea problemelor in colectiv participare efectiva in echipa, impartasirea ideilor prezentarea clara a propriei pareri celorlalti parteneri gasirea compromisurilor pasnice si obtinerea concluziilor constructive).

Ĩn acest sens se urmareste astazi, formarea unei 'culturi evaluative' in randul celor care se ocupa de formarea, informarea si educarea tinerelor generatii, care trebuie sa fie pregatite pentru standardele pe care societatea viitorului le propune.

De aceea in invatamantul romanesc au fost promovate importante modificari, atat in Curriculum-ul National, cat si in alte documente scolare elaborate la nivel central, care necesita punerea in practica a unor idei moderne din teoria pedagogica internationala.

a) Document de analizA a Curriculumului NaTional-programa ScolarA.

Motivarea optiunii pentru alegerea obiectivelor cadru/de referinta respectiv a competentelor pentru care va fi proiectat demersul de evaluare.

In prezent asistam la o accentuare a laturii formative a procesului de invatamant in liceu.

Pornind de la ideea ca 'scoala trebuie sa formeze o personalitate deschisa schimbarilor de tip novator, care sa traiasca intr-o societate democratica si sa faca fata concurentei care vizeaza progresul' planul de invatamant pentru liceu prevede in cadrul examenului de bacalaureat, introducerea mai multor discipline, care fac parte din diverse arii curriculare, printre care si biologia ca proba la alegere din aria curriculara corespunzatoare specializarii.

Proba la biologie se poate sustine in una dintre cele 2 variante:

-Biologie vegetala si animala – clasele a IX.a si a X.a

-Anatomie si fiziologie umana, genetica si ecologie umana – clasele a XI.a si a XII.a

Testul de evaluare propus vizeaza o singura unitate de invatare „Ereditatea si variabilitatea lumii vii”, din clasa a.IX.a. Acest test are in vedere insusirea unor notiuni specifice biologiei, dar si formarea unor capacitati si deprinderi intelectuale.

Proba de evaluare administrata este un test de evaluare formativa, are drept scop determinarea nivelului de pregatire al elevilor testati, identificarea si diagnostificarea dificultatilor de invatare, stabilirea unor masuri ameliorative asupra activitatii de invatare si evaluarea eficientei predarii si a demersului didactic intreprins.

In acest sens s-au ales competentelor generale si specifice, Selectia competentelor specifice a avut in vedere acoperirea primelor patru trepte din piramida taxonomica elaborata de B.S.Bloom – cunoastere, intelegere, aplicare si analiza.

In elaborarea probei s-a urmarit o corespondenta intre tipurile de itemi si continutul acestora si obiectivele evaluarii, stabilite in functie de competentele specifice selectate.

Avand o perspectiva de ansamblu asupra nivelelor de atins vizate, profesorul isi poate proiecta, organiza si monitoriza cu mai multa eficienta activitatea didactica, ajutandu-i pe elevi sa isi modifice disponibilitatile intelectuale si afective.

Competente generale:

CG.₄ – Comunicarea orala si scrisa utilizand correct terminologia specifica biologiei

CG.₅ – Transferarea si integrarea cunostintelor si metodelor de lucru specifice biologiei in

contexte noi

Competente specifice:

CS. _1.3 – Identificarea structurilor biologice microscopice in vederea caracterizarii lor

CS. _3.2 – Elaborarea si aplicarea unor algoritmi de identificare si rezolvare de probleme

CS. _4.1 – Utilizarea corecta a terminologiei specifice biologiei in diferite situatii de

comunicare

CS. _4.2 – Prezentarea informatiilor folosind diverse metode de comunicare

Raportarea rezultatelor evaluarii, dupa administrarea instrumentului de evaluare proiectat, la aceste obiective respectiv competente.

In evaluare, profesorul trebuie sa aiba in vedere nu numai cat si-a insusit elevul – primul criteriu de evaluare – dar mai ales cum si-a insusit cunostiintele – calitatea cunostiintelor.

Indicele de eficacitate al unui test se stabileste pornind de la masura in care itemii fac discriminarea intre elevii buni si cei slabi, permitand stabilirea unei scari si ordonari valorice a elevilor.

Rezultatele evaluarii confirma atingerea obiectivelor de evaluare propuse si, prin urmare, si atingerea competentelor specifice, dat fiind faptul ca obiectivele de evaluare au fost derivate din competentele specifice.

b) Formularea obiectivelor de evaluare

Testul prezentat evalueaza urmatoarele abilitati, deprinderi si elemente de competenta, prevazute in programa pentru disciplina Biologie:

O₁-sa cunoasca semnificatia unor termeni: crossing-over, celule sexuate barbatesti,

gameti, ereditate extranucleara, monohibridare, homozigot, codominanta, gene,

dihibridare, heterozomi, cromozomi, autozomi, sex homogametic, sex

heterogametic, heterozigot, dihibridare, heterozigot.

O₂-sa identifice formula cromozomala care caracterizeaza sexul homogametic si

sexul heterogametic;

O₃-sa inteleaga mecanismul de transmitere al factorilor ereditari;

O₄-sa utilizeze cunostintele insusite la biologie in rezolvarea unei situatii-problema date.

1.      cunoasterea - a reda, a recunoaste, a transforma, a reorganiza, a prevedea;

2.      intelegerea - a reformula, a transforma, a reorganiza, a prevedea;

3.      aplicarea - a utiliza, a aplica, a generaliza;

4.      analiza - a diferentia, a compara, a distinge;

5.      sinteza - a produce, a proiecta, a reuni, a creea;

6.      evaluarea – a argumenta, a valida, a decide.

Matricea de specificatie

c) INSTRUMENTUL DE EVALUARE PROIECTAT

Test de evaluare

Tema: Ereditatea si variabilitatea lumii vii

Clasa: a.IX.a

I.Ĩncercuiti litera care reprezinta varianta corecta:

1. Crossing –overul (recombinarea genetica intracromozomala) reprezinta:

a.schimbul reciproc de gene intre cromozomii omologi;

b.totalitatea mutatiilor care au loc in ribozomi;

c.procesul de transmitere a unor gameti.

2.Celulele sexuate barbatesti (spermatozoizii) rezultate in urma meiozei unei celule-mame cu 2n = 46 de cromozomi prezinta, fiecare, un numar de:

a.2n = 46 cromozomi;

b.n = 22 autozomi (cromozomii identici la ambele sexe) si un heterozom X;

c.n = 22 autozomi (cromozomii identici la ambele sexe) si un heterozom Y;

3.Gametii sunt:

a. celulele reproducatoare haploide (n), adica au un numar de cromozomi redus la jumatate, comparativ cu celulele-mama din care s-au format;

b.celule somatice cu set dublu de cromozomi (2n);

c.celule cu rol important in apararea organismului.

4.Ereditatea extranucleara (citoplasmatica) este determinata de:

a.gene localizate in cromozomi;

b.gene localizate in citoplasma (plasmagene);

c.cromozomii omologi.

II.Asociati cuvintele din coloana A cu cele corespunzatoare din coloana B:

Coloana A: Coloana B:

a.gametii                   1.factori ereditari

b.monohibridarea    2.exista in situatii cand genele alele dominante

c.homozigote            coexista, sunt functionale si interactioneaza (ex.

d.codominanta         cand genele dominante L^A si L^B interactioneaza

e.gene                       determina aparitia grupei sangvine AB (IV)

3.este procesul de incrucisare intre indivizii care se

deosebesc printr-o pereche de caractere ereditare

4.organismele in care factorii ereditari pereche sunt de acelasi fel

5.se formeaza in urma meiozei care, la mamifere, la

sexul feminin are loc in ovare, iar la sexul masculin are loc in testicule.

III.Ĩncercuiti litera A daca varianta este corecta si litera F daca varianta este falsa:

a.Sexul descendentilor nu este determinat de heterozomi (X si Y).                       A F

b.Formula cromozomala XY caracterizeaza sexul heterogametic.                           A F

c.Factorii ereditari care determina sexul se transmit prin acelasi mecanism ca si cei care determina celelalte caractere.      A F

d.Cromozomul Y nu determina masculinitatea.                  A F

IV.Completati spatiile libere:

In cazul determinismului cromozomal de tip ., femela reprezinta sexul homogametic (XX), iar masculul reprezinta sexul . .

V.Definiti termenii:

a.dihibridare

b.heterozigote

c.sex homogametic

d.ereditate

VI.Rezolvati urmatoarea situatie:

O femeie cu ochi albastri si grupa sanguina A, are un copil cu ochii albastri si grupa O. Doi barbati, unul cu ochi caprui si grupa B, celalalt cu ochii albastri si grupa AB, solicita paternitatea copilului. Care dintre cei doi barbati este tatal copilului?

a.barbatul cu ochii caprui si grupa B, in cazul in care este homozigot pentru ambele caractere;

b.barbatul cu ochii albastri si grupa AB;

c.barbatul cu ochii caprui si grupa B, in cazul in care este heterozigot pentru ambele caractere;

d.barbatul cu ochii albastri si grupa AB, in cazul in care este homozigot pentru ambele caractere.

Nota:

-Toate subiectele sunt obligatorii.

-Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

I este notat cu 1-1p

2-1p

3-1p

4-1p

II este notat cu a-0.20p

b-0.20p

c-0.20p

d-0.20p

e-0.20p

III este notat cu a-0.25p

b-0.25p

c-0.25p

d-0.25p

IV -1p

V este notat cu a-0.25p

b-0.25p

c-0.25p

d-0.25p

VI-1p

-Se acorda 1 punct din oficiu.     

SUCCES !

d) BAREM DE CORECTARE SI DE NOTARE

Se vor puncta orice formulari si modalitati de rezolvare corecta a cerintelor, in acord cu ideile precizate in barem. Se acorda 1p din oficiu.

e) ADMINISTRAREA INSTRUMENTULUI DE EVALUARE

RAPORT DE ANALIZA IN URMA ADMINISTRARII TESTULUI

Testul de evaluare a fost aplicat unui numar de 15 elevi din clasa a IX.a, profil agricol, specializarea agricultura, de la S.A.M. Miclesti, judetul Vaslui.

Clasa testata a fost instruita conform programei de biologie, iar materia a fost parcursa in semestrul al. II. lea.

In urma testului s-au obtinut urmatoarele rezultate, pe transe de medii:

Interpretarea rezultatelor

Media aritmetica: 5,70

Modul (nota obtinuta de cei mai multi elevi): 3,00 (trei), 5,00 (cinci) si 7,00 (sapte)

Mediana (nota obtinuta de candidatul din mijloc): 5.65

Rezultate pe itemi:

Subiecte de tip I – item obiectiv de tip alegere simpla (cu o singura varianta de raspuns)

Subiecte de tip II– item obiectiv de tip asociere prin excludere

Subiecte de tip III – item obiectiv de tip alegere duala (A/F)

Subiecte de tip IV– item semiobiectiv de tip propozitie lacunara (de completare)

Subiecte de tip V– item semiobiectivi de tip raspuns scurt

Subiecte de tip VI– item subiectivi de tip rezolvare de probleme

Concluzii:

-Majoritatea elevilor acestei clase se incadreaza in nivelul R si M;

-Doar 3 elevi se incadreaza in nivelul P;

-Un singur elev nu a luat nota 9.75

-Cel mai dificil de abordat se pare ca a fost itemul Vb, item semiobiectiv, de tip raspuns scurt. La acest item nici un elev nu a rezolvat deloc itemul.

1. Testul de evaluare propus cuprinde itemi care vizeaza, selectiv, continutul unei singure unitati de invatare din clasa a IX.a: Ereditatea si variabilitatea lumii vii.

Acesti itemi concorda cu obiectivele de evaluare propuse.

2.Testul de evaluare propus si administrat cuprinde 6 categorii de itemi:

Itemi cu alegere simpla (presupun alegerea unei singure variante de raspuns din cele 4 propuse) - subiectul I.

Itemi de asociere (de tip pereche: solicita elevilor stabilirea unei corespondente/asocieri intre cuvinte, enunturi, distribuite pe coloane paralele) - subiectul II.

Itemi cu alegere duala (presupun alegerea valorii de adevar) - subiectul III.

Itemi de tip completare (propozitii lacunare, raspunsul costand in completarea spatiilor libere) – subiectul IV.

Itemi de tip raspuns scurt – subiectul IV.

Itemi de tip rezolvare de probleme (presupun antrenarea elevului pentru identificarea unor solutii prin parcurgerea unor etape) – subiectul VI.

Greseli frecvente:

-dificultatea de a recunoaste situatii cand apar abateri de la legea segregarii mendeliene (codominanta);

-identificarea gresita a rolului pe care il au heterozomii;

-confuzia intre notiuni (ex. heterogametic si homozigot – itemul IV propozitie lacunara sau heterozomi si autozomi –itemul I cu alegere simpla );

-formularea incompleta, incorecta sau incoerenta a unor enunturi in redactarea informatiilor pentru itemii de tip raspuns scurt: homozigot;

-unii elevi au intampinat dificultati in rezolvarea situatiei problema.

f) Analiza baremului de corectare

Baremul de corectare si de notare a fost conceput tinand seama de realizarea corespondentei dintre natura disciplinei, obiectivele de evaluare, unitatile de continut si tipurile de itemi ce intra in componenta probei.

Acest barem de corectare si de notare a fost construit pe baza principiului notarii analitice, care favorizeaza aprecierea obiectiva.

Referitor la barem, se remarca ponderarea punctajelor in raport cu gradul de dificultate al itemilor, contribuind si prin aceasta la „acoperirea” reprezentativa a curriculum-ului evaluat. Exista si itemi cu grad de dificultate redus a caror rezolvare asigura obtinerea unei note de promovare.

Baremul alcatuit este adecvat itemilor propusi, desi rezultatele obtinute de elevii clasei testate sunt slabe.

g) Elemente de deontologia evaluArii Ĩn contextul creSterii actului educaTional

ce este evaluarea Si cum evaluAm ?

Evaluarea este un proces complex care implica subiecti concreti si are efecte in mintea si constiinta elevilor.

De asemenea prin evaluarea scolara se intelege si actul prin care se formuleaza o judecata de valoare, raportata la valori morale si la insusiri de caracter. De exemplu, o nota scolara sau un calificativ exprima, de cele mai multe ori, nu numai peformante si capacitati “pure” de tipul inteligenta, memorie, imaginatie, cunostinte, deprinderi etc., ci si calitati de ordin moral, insusiri de vointa si caracter cum sunt: seriozitate/neseriozitate, vointa puternica/vointa slaba, corectitudine/incorectitudine etc.

Evaluarea scolara are poate avea implicatii social-morale mult mai largi, deoarece ea vizeaza parintii, comunitatea sociala, relatiile dintre profesori, interesul pe care societatea il manifesta fata de rezultatele procesului evaluativ.

Aprecierea rezultatelor scolare se realizeaza prin notarea numerica, adica prin utilizarea unei scale de notare cu 10 valori, fiecare indicand un anumit nivel al reusitei/ nereusitei scolare si presupune comparatii: elevul in raport cu el insusi, elevul in raport cu prestatia clasei, elevul in raport cu obiectivele vizate. Ĩn acest sens, notele scolare evidentiaza progresul scolar al elevului pe parcursul programului de instruire; indica pozitia elevului in ierarhia colectivului clasei; stabileste nivelul de realizare a obiectivelor educationale de catre fiecare elev.

Ĩn societatea contemporana se are in vedere formarea unor elevi care sa nu fie depozitari de informatii, ci cu precadere detinatori ai unor competente si abilitati de aplicare a notiunilor teoretice, in conditiile in care prin competenta se intelege capacitatea individului de a exercita anumite deprinderi.

Cine si cum trebuie sa evalueze?

Scopul principal al evaluarii la nivel national este sa urmareasca progresul elevului si sa stabileasca exact la ce nivel de dezvoltare se afla fiecare elev in parte, astfel incat sa se poata realiza diferente intre indivizi prin rezolvarea de probleme, prin masurarea, testarea si estimarea competentele. Ĩn acest sens, examenele sunt niste modalitati de control care au rolul de a individualiza invatarea, ca aspect important al pedagogiei.

Un bun profesor trebuie sa confirme anumite calitati ca sa reuseasca in cariera didactica si sa dobandeasca anumite abilitati. Desigur, exista interdependenta intre codul etic al profesorului si deontologia evaluarii. Un evaluator eficient trebuie sa-si respecte in primul rand profesia. Profesorul competent va fi intotdeauna si un evaluator eficient daca este un profesionist al disciplinei, daca isi doreste permanent autodepasire dar si rezultate pentru elevii pe care ii indruma, dovedeste capacitati reale de comunicare cu elevii, se implica, are capacitati organizatorice, initiativa, etc.

Cele mai valide informatii despre activitatea didactica sunt oferite de catre elevi, colegii de profesie si profesorii insisi (autoevaluarea).

Nici una dintre aceste surse, luata separat, nu poate oferi informatii exacte despre toate componentele activitatii didactice. Pe baza analizei literaturii de specialitate, am reusit sa sintetizez punctele “tari ” si punctele “slabe” aferente fiecarei surse. Metodele de evaluare pe care le propunem sunt expresia acestor constrangeri teoretico-metodologice, fapt ce sporeste coeficientul lor de validitate.

Elevii – intr-o masura mai mica cei de gimnaziu si intr-o masura mai mare cei de liceu - constituie la ora actuala una din sursele cele mai utilizate in evaluarea calitatii predarii. Elevii sunt primii agenti implicati in procesul de invatamant; pentru acest motiv ei trebuie sa participe “in mod nemijlocit” la evaluarea acestuia. Unele studii efectuate arata ca elevii sunt principala sursa de informare pentru evaluarea predarii. In calitate de beneficiari ai instruirii, ei sunt sursa cea mai valida pentru aprecierea urmatoarelor aspecte ale competentelor de predare:

-   relatia elev-profesor (disponibilitate, accesibilitate in relatia cu elevii si punctualitate);

-   deontologia didactica (onestitate in relatiile cu elevii, atitudine pozitiva fata de acestia);

-   volumul sarcinilor;

-   abilitatea de comunicare a profesorului (claritate si organizare in expunere);

-   cunostintele achizitionate la lectii(volumul si utilitatea cunostintelor );

-   gradul de atentie si interes suscitate de lectia predata;

-   echitate in acordarea notelor (corectitudinea si obiectivitatea metodelor de evaluare, precizarea cu claritate a criteriilor de apreciere);

-   pasiunea profesorului pentru predarea disciplinei.

Elevii nu pot oferi insa informatii la fel de valide cu privire la continutul lectiilor sau gradul de eruditie al profesorului in domeniul respectiv. De asemenea, elevii nu pot aprecia suficient de corect actualitatea cunostintelor profesorului.

Din studii efectuate la nivel international reiese ca cei mai multi elevi se indoiesc de faptul ca evaluarile lor ar avea un oarecare efect asupra luarii deciziilor privind promovarea cadrelor didactice. De asemenea, unii elevi considera ca profesorul manifesta un interes prea scazut cu privire la evaluarile lor. Aceleasi studii arata, insa, faptul ca 70% din directorii de departamente interogati s-au servit in mod efectiv de evaluarile elevilor in deciziile privind promovarea sau titularizarea cadrelor didactice.

Totodata o parte din profesori au operat modificari notabile in activitatea lor didactica, pornind de la evaluarile facute de elevi. In consecinta, perceptia elevilor privitoare la impactul evaluarii lor reflecta deci, intr-un grad relativ scazut realitatea.

Se estimeaza ca evaluarile elevilor trebuie utilizate si in scopul evaluarii sumative a actului de predare.

Colegii care au experienta in domeniul de activitate al persoanei evaluate constituie o alta sursa valida de evaluare. Ei sunt familiarizati cu contextul in care lectiile sunt evaluate(background-ul si abilitatile elevilor, asteptarile cu privire la cunostintele studentilor) si, ca atare, pot sa aprecieze calitatea predarii. Ei pot furniza informatii valide asupra urmatoarelor aspecte:

- cunostintele si experienta in domeniu a colegului evaluat;

- relevanta obiectivelor formulate si a suportului didactic utilizat in predare (ex.: sarcini de lucru, teste, lucrari, proiecte, documente, bibliografie, s.a.);

-  performantele elevilor(note, calificative);

-  calitatea metodelor didactice si a procedurilor de evaluare utilizate;

-  interesul manifestat pentru predare;

- calitatea serviciilor profesionale.

Cercetarile si studiile indica faptul ca in evaluarea sumativa a calitatii predarii, informatiile oferite de colegi sunt mai valide decat cele obtinute in urma observarii la clasa a activitatii de predare, acestea din urma nefiind totusi de neglijat.

Profesorii insisi sunt o sursa foarte importanta in evaluarea componentei didactice. Prin autoevaluare, profesorii pot furniza o descriere completa a muncii lor precum si a efortului intelectual care se gaseste in spatele acestei prestatii. Profesorul poate specifica in scris diferite aspecte ale sarcinii de predare, cum sunt criteriile de predare, obiectivele lectiilor, planuri de lectie si strategiile de predare, pertinenta mijloacelor de evaluare utilizate, ajustarea predarii in functie de feedback-urile primite etc. Autoevaluarea este utila pentru dezvoltarea profesionala, pentru ca ea permite un examen minutios al punctelor “tari” si “slabe” ale profesorului.

In general, cercetarile in domeniu releva o suprapunere satisfacatoare a rezultatelor autoevaluarii cu rezultatele evaluarilor realizate de elevi. Acesta este motivul pentru care se recomanda alaturarea rezultatelor auto-evaluarii cu cele ale evaluarilor oferite de elevi si, respectiv, colegi. De altfel, exista suficiente date care probeaza faptul ca validitatea evaluarii sporeste in conditiile in care aceste surse sunt coroborate.

Profesorul constituie o sursa exacta de informare in evaluarea urmatoarelor aspecte ale muncii didactice:

-rationamentul din spatele demersului didactic;

-dezvoltarea profesionala;

-punctele tari si slabe ale prestatiei sale didactice;

-rolul jucat pentru atingerea scopurilor institutiei;

-modificarile in activitate odata cu evaluarile primite;

-planul propriu de dezvoltare profesionala.

Auto-aprecierea este suficient de credibila si viabila pentru a fi utilizata in scopul evaluarii cadrelor didactice. Ea are efecte atat asupra perfectionarii individuale cat si asupra dezvoltarii institutionale. Utilizarea sa ca unica modalitate de evaluare a activitatii academice nu este acceptata.

Materialele didactice folosite ofera, de asemenea, informatii utile in evaluarea predarii. Resursele bibliografice, sarcinile de lucru primite de elevi (lucrari, proiecte, teste, portofolii s.a.) sunt evaluate de catre colegi pe baza unor criterii bine stabilite. Mentionam doar cateva dintre acestea:

–organizarea logica a continutului, claritatea obiectivelor urmarite, nivelul de dificultate al cunostintelor;

–claritatea formularii cerintelor, formularea unor subiecte reprezentative in raport cu continuturile predate.

Alte surse. Complexitatea activitatii didactice si diversitatea publicului caruia i se adreseaza impun colectarea informatiilor din maximum de surse posibile. Alaturi de elevi, profesori, colegi, se face apel, atunci cand e cazul, si la alte surse, precum: colegi din alte institutii, agentii comunitare, experti, analisti si cercetatori in domeniul de studiu al persoanei evaluate.

Ce trebuie evaluat?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare am preferat iarasi un demers analitico-empiric, in locul unuia normativ. Mai exact, au fost trecute in revista o masa considerabila de date empirice referitoare la ce anume elevii, profesorii considera relevant pentru calitatea predarii unei discipline. Competentele de predare, dupa unii cercetatori pot fi evaluate considerand 6 dimensiuni, pe baza carora se poate stabili cu suficienta precizie calitatea competentelor de predare ale unui cadru didactic. Enuntarea si operationalizarea lor este expusa mai jos; ordinea prezentarii nu are importanta.  

1.  Pregatirea si organizarea lectiilor. Aceasta abilitate se exprima, in principal prin:

a)  claritatea obiectivelor disciplinei (enuntate in programa analitica) si a obiectivelor fiecarei teme de predare;

b)  organizarea materialului de predat (logica interna a predarii unei unitati de invatare, organizarea pe unitatea de timp a materiei)

c)   frecventa utilizarii unor metode care faciliteaza invatarea (exemple, aplicatii, alte metode specifice fiecarei discipline)

d)   adaptarea continuturilor in functie de feed-back-urile primite de la elevi (ex.: profesorul realizeaza ca ceva “nu e in ordine” cu o anumita tema sau concept, din punctul de vedere al elevului si isi reajusteaza demersul didactic)  

2.  Cunoasterea optima a disciplinei predate, care se exprima, prioritar, prin:

a)   corectitudinea stiintifica a informatiilor vehiculate;

b)   relatiile si transferul cunostintelor predate cu alte discipline sau spre alte discipline conexe;

c)   raspunsuri adecvate la intrebarile studentilor.

3.  Abilitati de comunicare, manifestate prin:

a)   claritatea expunerii, din punct de vedere al receptorului;

b)   retorica adecvata.  

4.  Pasiunea pentru predarea disciplinei, vizibila in:

a)   entuziasmul si dinamismul cu care se preda o anumita tema;

b)   capacitatea de a-i motiva pe elevi si de a le stimula curiozitatea intelectuala;

c)   lectiile sunt resimtite de elevi ca o provocare intelectuala, ca o experienta majora de invatare.  

5.  Disponibilitatea si relatiile cu elevii:

a)   disponibil si punctual la orele de consultatii;

b)   onestitate si atitudine pozitiva in relatiile cu elevii; 

6.  Calitatea examinarii elevilor, operationalizata prin:

a)   corectitudinea evaluarii;

b)   utilizarea unor metode adecvate de evaluare;

c)   distributia relativ gaussiana a notelor elevilor;

d)   examinarea are in vedere aspectele relevante ale disciplinei.  

Subliniem inca o data ca aceste dimensiuni ale competentei de predare sunt rezultatul insumarii unui volum considerabil de cercetare empirica pe aceasta tema. O institutie poate lua in considerare si alte aspecte care pot fi evaluate, dar trebuie sa constientizeze faptul ca ele sunt efectul unui demers normativ, nu analitico-descriptiv.

Concluzii

Ĩn urma analizei rezultatelor scolare ale elevilor se obtin date necesare profesorului pentru a aprecia masura in care rezultatele invatarii sunt in concordanta cu obiectivele educationale propuse, pentru a adopta cele mai bune decizii  educationale si pentru a viza totalitatea proceselor si a produselor care masoara natura si nivelul performantelor atinse de elevi.

Putem spune ca orice profesor care se respecta pe sine si isi respecta elevii trebuie sa faca o evaluare cat mai obiectiva, sa reflecteze puternic la umanitatea sa inainte de a da un verdict final, sa incurajeze curiozitatea si sa gaseasca cele mai bune metode pentru facilitarea insusirii cunostintelor elevilor sai, astfel scoala va deveni un “centru de stimulare intelectuala, a gandirii si invatarii” ce poate “forma cetateni care sa poata contribui in mod inteligent la rezolvarea problemelor atat in comunitatile locale cat si la nivel national si international.”

BIBLIOGRAFIE

1.Adriana Stoica, 2001 –“Evaluarea curenta si examenele - ghid pentru profesori”,

Serviciul National de Evaluare si Examinare, Bucuresti;

2.Cucos Constantin, 2007 –“Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi;

3.Costica Naela, 2008 –“Metodica predarii biologiei”, Editura Graphys, Iasi;

*** ”Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de biologie”, Ministerul

Educatiei si Cercetarii Consiliul National Pentru Curriculum, Bucuresti, 2001;

Adrese de internet:

www.edu.ro Metodologia de organizare si de desfasurare a examenului de bacalaureat 2009