PORTRETUL PSIHOINTELECTUAL AL SCOLARULUI MIC
Indiferent ce drum am alege in proiectarea didactica,este necesar sa se porneasca de la o cunoastere temeinica a problemelor specifice dezvoltarii fizice si psihice a scolarului mic.
In ultima perioada de timp, o serie de studii stiintifice au demonstrat o accelerare a dezvoltarii precoce a copilului, fizic si mental.
Aspectelor de ordin biologic, impuse de mediul de viata, li se adauga si cele de ordin social. Procesul de urbanizare caracterizat prin detasarea omului de mediul natural, geografic , influenteaza direct procesul de socializare al copilului, determina restrangerea contactului informational si o accentuare a integritatii acestuia in viata omului adult cu toate consecintele educative ce se desprind din aceasta situatie.
Descoperirile tehnico-stiintifice in toate domeniile ofera copilului o experienta de viata intensa si concentrata in continuturi si forme extrem de variate,stimuleaza interesul si inteligenta.
In organizarea activitatii didactice cu elevii de varsta scolara mica,trebuie sa se tina seama de particularitatile de varsta ale copiilor si de necesitatea stimularii dezvoltarii lor fizice si psihice.
' Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, invatamantul trebuie sa acorde o atentie deosebita exercitiilor fizice si jocurilor de miscare. In cadrul unei ore este necesar sa se introduca diferite forme de activitati pentru relansarea alternativa a diferitilor muschi si chiar a diferitelor componente ale sistemului nervos,antrenate intr-o activitate sau alta, asigurand in permanenta conditiile necesare pentru o munca eficienta.'¹
Varietatea activitatilor in desfasurarea unei ore se mai impune si datorita faptului ca elevii de varsta scolara mica nu au antrenament pentru o munca organizata de lunga durata.
Ritmul lent de dezvoltare al unor organe impune un regim deosebit pentru micii scolari,mai ales in primele luni de scoala. Inima si plamanii fiind insuficient dezvoltate ,se impune aerisirea clasei in vederea asigurarii aerului curat necesar asigurarii oxigenarii sangelui ; in aceste conditii se stimuleaza capacitatea de concentrare.
Musculatura copiilor,in special muschii mici ai mainii,este mai putin dezvoltata la acesta varsta. Printr-un antrenament sistematic si bine dozat, prin reglari ordonate ale miscarilor, durata efortului muscular poate creste progresiv pana la 20-25 de minute.
Eficienta invatarii scolare ,depinde, de modul in care tinem cont de legitatile vietii psihice,de particularitatile diferitelor procese psihice angrenate in efortul elevilor de a intelege si progresa.
O caracteristica a formelor cunoasterii senzoriale consta in faptul ca ele se realizeaza prin contactul direct al organelor de simt ale elevului cu obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare, acesta fiind si inceputul cunoasterii empirice.
Dezvoltarea senzatiilor este un proces in continua desfasurare. La varsta scolara mica se constituie o largire a campului vizual,a celui central si periferic si o crestere a preciziei in diferentierea nuantelor cromatice. Se inregistreaza progrese ale capacitatii de receptionare a sunetelor inalte si ale capacitatii de autocontrol a propriilor emisiuni vocale. Copilul poate aprecia,pe cale auditiva,distanta dintre obiecte dupa sunetele si zgomotele pe care le produc. Senzatiile lui se subordoneaza noului tip de activitate,invatarea. Cum aceasta se desfasoara sub forma unor actiuni distincte,senzatiile scolarului mic se vor modela in functie de solicitarile specifice acestor actiuni.
Datorita imbogatirii experientei proprii de viata a copilului pe parcursul micii scolaritati, perceptia evolueaza. Cresc distantele pe care le percepe copilul,se produc generalizari ale directiei spatiale,se incheaga scrisul topografic.
' Perceptia de timp este sustinuta de formele de activitate de invatare,durata lor,orarul scolar, ca si cunoasterea unor evenimente de actualitate,evenimente istorice, studierea structurii anului calendaristic, a anotimpurilor.
Sub influenta activitatii de invatare,fata de care copilul nu se raporteaza indiferent , este afectat de succesul sau insuccesul scolar,de atitudinea invatatorului si modul in care este apreciat de acesta, incepe sa aiba si o percepere subiectiva a timpului, de fapt succesiunea evenimentelor capata o anumita extensiune in raport cu semnificatia lor.'²
Modelul perceptiv complex, in care elevul va putea trece la o planificare independenta a activitatii de percepere, efectuand-o in raport cu planul propus, stabilind o ordine a caracteristicilor percepute in functie de anumite criterii este observatia. Prin observare se solicita nu numai componentele perceptive ,ci si aspectele fenomenelor psihice :atentia, memoria, gandirea.
' Reprezentarile, prin gradul lor superior de prelucrare a informatiilor si prin gradul ridicat de generalizare,fac trecerea de la senzatie la perceptie.'³
La intrarea in scoala ,copilul poseda reprezentari despre obiecte de uz casnic,despre fructe,pomi,animale,despre oameni si activitatile lor. Cu toate acestea, reprezentarile lui sunt confuze. Sub actiunea invatarii reprezentarile suporta modificari esentiale, atat in ceea ce priveste sfera si continutul,largindu-se ,imbogatindu-se, diversificandu-se, in ceea ce priveste modul de a se produce si de a functiona.
Progrese importante de-a lungul micii scolaritati realizeaza procesele gandirii ,constand in principal in aparitia si consolidarea constructiilor logice,care inlocuiesc procedeele empirice,intuitive ale etapei precedente. Multe dintre judecatile sale si le dobandeste acum, pe calea gandirii, depasind raporturile cognitive primare si actionand mintal, pe cale deductiva.
Formarea notiunilor se bazeaza pe perceptie. In ceea ce priveste formarea notiunilor specifice la elevi, ele au la baza doua cai :una inductiva (insusirea notiunii prin analiza, sinteza, comparatie, abstractizare si generalizare) si una deductiva(pornind de la de la general la particular, abstract la concret).
Analiza si sinteza sunt operatiile de baza, operatii de la care se porneste. Analiza consta in separarea mintala dintr-un intreg al insusirilor sau partilor sale, in scopul cunoasterii sale. Sinteza este operatia de revenire intr-un tot a elementelor unui obiect sau fenomen.
Generalizarea si abstractizarea sunt strans legate intre ele ,deoarece generalizarea este o operatie mintala prin care ne ridicam de la un obiect sau grup limitat de obiecte la o categorie, pe baza unor insusiri constante, iar abstractizarea este acea operatie mintala prin care desprindem o anumita insusire a unui obiect sau fenomen ,fara sa tinem seama de celelalte insusiri. Cu ajutorul celor doua operatii se formeaza notiuni concrete sau partial.
'In perioada micii scolaritati copilul este, inainte de toate,o fiinta receptiva si mai putin creatoare.
Referindu-ne la caracteristicile memoriei,precizam ca se intalnesc particularitati ce se prelungesc din perioada anterioara :se sprijina pe concret,pe perceptibil,ceea ce face ca fixarea si pastrarea cunostintelor sa se faca mai usor prin apelul la concretul senzorial. Memoria pastreaza,mai ales,ceea ce a impresionat profund,ceea ce subliniaza incarcatura afectiva a acestui proces ; un caracter spontan,preponderent involuntar.
Odata cu activitatea de invatare se intensifica caracterul activ al proceselor de cunoastere si, implicit, al memoriei :pe masura ce raspunde sarcinilor activitatii scolare, memoria devine tot mai organizata. '4
Productivitatea memoriei depinde de o serie de factori, cum ar fi :continutul materialului supus memorarii, felul actiunilor pe care le efectueaza scolarul, masura in care scolarul dispune de anumite mijloace de memorare si reproducere a materialului.
Invatatorul are sarcina de a-i indruma pe elevi cu procedee rationale si eficiente de memorare. Uitarea este incetinita daca in memorare se insista asupra celor esentiale,asupra legaturilor logice.
De-a lungul micii scolaritati se pot distinge doua stadii ale dezvoltarii imaginatiei. Pentru primele doua clase exista stadiul initial, caracterizat prin aspectul sau imperfect, sarac in detalii si celalalt, conturat catre inceputul claselor a III , a si a IV a ,determinat de contactul sistematic cu procesele de invatare.
Imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc mai mult de ceea ce exista in experienta micului scolar. Ea nu ar putea exista fara memorie,fara ceea ce ii ofera material pentru combinarile sale,care ii fixeaza si apoi evoca rezultatele.
La varsta scolara mica, volumul atentiei este redus. Atentia involuntara are o pondere mai mare decat cea voluntara.
Atentia involuntara se poate stimula prin : impresii, obiecte si fenomene noi, neasteptate, folosirea discutiei in comunicarea cunostintelor noi si punerea unor intrebari de gandire, care trezesc curiozitatea elevilor.
O sarcina deosebita in procesul de predare -invatare o constituie educarea atentiei copiilor, ca proces de o mare importanta. Cunoasterea particularitatilor atentiei de catre invatator impune preocupare permanenta pentru o organizare activa a procesului instructiv-educativ, in asa fel incat in cadrul unei ore sa se poata alterna diferite activitati cu specific scolar si de relaxare. In acelasi timp e necesar ca in cadrul fiecarei ore sa se foloseasca procedee variate care sa permita prelungirea treptata a duratelor de concentrare a atentiei in desfasurarea lectiei.
In plan afectiv, copiii de varsta scolara mica se caracterizeaza prin trairi emotionale intense. Ei se bucura de cele mai mici succese si isi manifesta dinamic si zgomotos bucuriile. Cu aceeasi intensitate si repeziciune se intristeaza dupa orice esec, se descurajeaza si isi pierd increderea in ei insisi. In acelasi timp, insa, ei se ataseaza puternic de invatatoare,ale carei cuvinte,aprecieri si indicatii sunt pe primul plan. De aceea, invatatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita modului in care se adreseaza copiilor,ii apreciaza sau ii admonesteaza, pentru a nu se zdruncina increderea, speranta si intregul credit pe care copilul i-l acorda.
In ceea ce priveste aspectul volitional, copiii manifesta cele mai frumoase intentii, dorind sa invete bine, sa ia note bune, sa nu supere pe nimeni, mai ales pe doamna invatatoare, sa fie laudati de fiecare data cand au succese, se straduiesc sa fie luati in serios de cei mari, sa demonstreze ca merita sa li se acorde incredere si ca isi pot respecta promisiunile.
Dorinta de afirmare, spontaneitatea in actiuni, lipsa de discernamant, ii poate face sa incerce lucruri pe care ii depasesc. In acesta situatie este bine ca invatatorul sa-i orienteze catre activitati pe care cei mici le pot indeplini, oferindu-le conditii pentru respectarea promisiunii.
Din gama trairilor afective putem aminti emotiile si sentimentele. Emotiile sunt legate de situatiile concrete in care se afla copilul. Tonusul emotional accentueaza sensibilitatea copilului si receptivitatea sa la schimbarile ce intervin in ambianta din care face parte. Reactiile emotionale nu se invata,se traiesc,ori de cate ori situatia generatoare se repeta. Prin finalitatea lor emotiile sunt contradictorii, unele avand efecte pozitive,altele,efecte negative .In limitele posibilului, procesul instructiv-educativ ar trebui sa se desfasoare intr-o atmosfera de bucurie si destindere,in care predominante sa fie emotiile pozitive.
Sentimentele se caracterizeaza,spre deosebire de emotii, printr-o relativa stabilitate,constituind in acelasi timp un liant unificator al personalitatii. Ambianta din interiorul scolii stimuleaza dezvoltarea unor sentimente superioare, de natura intelectuala, morala, estetica.
Complexitatea dezvoltarii psihice in acesta etapa confera scolii un rol special. Fara a subestima importanta mediului familial, care ramane considerabila, rolul activitatii scolare este hotarator. Scoala contribuie in egala masura la stimularea si consolidarea tuturor aspectelor pe care le implica cele trei dimensiuni : intelectuala, afectiva si relationala. Actiunea celor doi factori, familie si scoala se cere mereu coordonata, pentru a se manifesta solidar si complementar, fiecare actionand insa prin mijloacele specifice de care dispune.
Activitatea care declanseaza si stimuleaza dezvoltarea intregii personalitati este procesul de invatamant. Organizarea si metodica acestuia urmeaza sa tina seama de caracteristicile acestor dimensiuni.
NOTE :
¹Elena Badea,' Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului' ,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1993, pag 86
² Anca Dragu, Sorin Cristea, 'Psihologie si pedagogie scolara',Editura Ovidius University Press, Constanta, 2003,pag 46
³Pantelimon Golu, Mielu Zlate ,Emil Verza, Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti, 1994,pag 22
Anca Dragu,Sorin Cristea,op.citata,pag 47
|
