PROCESUL MODELARII

PROCESUL MODELĂRII

CAPM (Capital Assets Priceing Model) - datorat lui William Sharpe

- modelul de evaluare a optiunilor, care permite estimarea pretului unei noi forme de active financiare, respectiv optiunea, cunoscut ca modelul OPM (Options Priceing Model) - Fisher Black si Myron Scholes.

- modelul de arbitraj financiar, care permite determinarea sensului īn care trebuie modificat un portofoliu de active si dimensiunea acestei modificari astfel īncāt rentabilitatea medie a portofoliului sa nu se modifice īntr-o maniera nedorita, cunoscut ca modelul APM (Arbitrage Priceing Model) - Stanley Ross.

- modele de management sau de gestiune financiara - se bazeaza pe definirea unor indicatori calitativi de tip rata, calculati pe baza datelor financiar-contabile de bilant sau a altor informatii avād acest continut.

- modelul celor trei pozitii ale agentului economic - are īn vedere criteriul existentei si utilizarii propriilor resurse financiare si care permite explicarea tipului de eficienta pe care o obtine un agent economic dat, dar si contributia si comportamentul lui (de factura rationala), īn conditiile existentei pietelor financiar - monetare.

4. MODELUL COSTULUI CAPITALULUI

5. MODELUL FUNDAMENTAL AL PIEŢEI DE CAPITAL

(MODELUL SHARPE)

Evaluarea activelor ia īn considerare:

1. rentabilitatea unui activ;
2. riscul posesiei activului respectiv.

1. Rentabilitatea unui activ (īn termeni absoluti) reprezinta cāstigul generat de posesia activului. Acest cāstig are doua componente:

- venitul obtinut (profit, renta etc.) = B

- sporul de valoare īnregistrat pe durata posesiei = ΔV

C = B + ΔV

ΔV = V - P

unde V - valoarea curenta a activului;

P - pretul de achizitie al activului.

Daca rata dobānzii de pe piata bancara este d, atunci V = B / d.

Comparatia dintre V si P ofera imaginea eficientei investirii.

Rentabilitatea unui activ (īn termeni relativi) ia forma unei rate de rentabilitate (r), care poate fi calculata īn mai multe moduri, dintre care:

r = B / P

2. Riscul posesiei unui activ are la baza doua ipoteze:

- cāstigul rezultat din posesia activului poate fi diferit īn raport cu īmprejurarile generate de mediul economic;

- poate fi estimata probabilitatea aparitiei fiecareia din īmprejurarile posibile a fi generate de mediul economic.

Rentabilitatea medie a activului r se determina cu relatia:

unde:

j - indicele pentru identificarea īmprejurarilor generate de mediu (economie stationara, crestere lenta, boom, depresiune etc.);

n - numarul de īmprejurari pe care le poate genera mediul si care sunt luate īn considerare;

p_j - probabilitatea producerii īmprejurarii j;

r_j - rentabilitatea, īn termeni relatici, a activului posedat, īn conditiile producerii īmprejurarii j.

Īntr-un portofoliu pot exista īnsa i tipuri de active si pentru fiecare se poate determina o rentabilitate medie, presupunānd ca pentru fiecare din active s-au luat īn condiderare aceleasi īmprejurari generate de mediul economic, astfel īncāt probabilitatile sunt aceleasi īn calculul rentabilitatii medii a oricaruia dintre activele i.

Daca ponderea activului i īn total portofoliu este p_i, atunci rentabilitatea medie a portofoliului este:

r_ij - rentabilitatea activului i īn cazul producerii īmprejurarii j.

Īn cazul unei īmprejurari date j,

6. MODELUL DE EVALUARE A OPŢIUNILOR

Optiunea este o forma noua de active financiare. A aparut īn anii '71-'72 la Bursa din Chicago, īn '78 la Bursa din Londra si ulterior si la alte burse.

Optiunea este un contract care permite ca la un termen viitor stabilit sa poata fi cumparat/vāndut un stoc de actiuni la un pret stabilit, notificat īn contract si numit pret de exercitiu (pe).

Acest tip de contract are simultan caracter facultativ si obligatoriu:

facultativ pentru beneficiar īn caz ca nu-i convine finalizarea contractului deoarece pierde;

obligatoriu pentru beneficiar īn sensul ca trebuie sa plateasca prima de optiune;

obligatoriu pentru contractantul executant īn sensul de a accepta si executa la scadenta alegerea beneficiarului, deoarece a fost remunerat pentru acest serviciu prin prima de optiune.

Beneficiarul contractului plateste pentru optiune un pret numit prima de optiune (po), reprezentānd plata pentru rezervarea dreptului de optiune. Acest drept confera beneficiarului de contract posibilitatea ca la termen sa poata opta īntre finalizarea sau nu a contractului. La termen el poate sa vānda/cumpere stocul de actiuni sau sa renunte la vānzarea/cumpararea lor. Alegerea este determinata de:

nivelul pretului de cotare (pc) al actiunilor la termen;

nivelul pretului de exercfitiu;

nivelul primei de optiune.

Daca contractul este de cumparare (CALL), beneficiarul este īn avantaj daca

pe + po < pc

iar cāstigul sau va fi C = pc - (pe + po)

Deoarece contractele de optiune sunt de regula de 1, 3, 6 sau 12 luni, marimea reala a cāstigului se determina cu expresia:

Cr = pc - (pe + po*ra*t/360)

ra - rata de actualizare (rata dobānzii pe piata bancara / taxa de scont).

Daca pe + po > pc beneficiarul va suporta o pierdere egala cu -C. El poate proceda astfel:

daca │-C│> po → renunta la contract; pierderea este po;

daca │-C│< po → finalizeaza contractul; pierderea va fi mai mica decāt po, adica po-C.

Daca contractul este de vānzare (PUT), beneficiarul este īn avantaj daca

pe + po > pc

si clar ca acesta va dori sa-l finalizeze avānd un cāstig C = (pe + po) - pc.

Īn caz contrar, beneficiarul suporta o pierdere si-si va nuanta comportamentul īn aceiasi maniera ca mai sus.