PROGRAME DE FORMARE CONTINUA SI STANDARDE IN INVATAMANTUL ROMANESC
Putem caracteriza calitatea superioara in educatie dupa conditiile care se asigura fiecarui elev, conditii absolut necesare pentru o buna, completa si utila dezvoltare.In tarile din UE se abordeaza din ce in ce mai mult problema formarii cadrelor didactice, atat formarea initiala, cat si formarea continua si tendinta majora este -profesionalizarea cadrelor didactice si a altor categorii de personal implicate in educatie 434f58e .
- formarea pentru managementul scolii si al clasei, precum si pentru rezolvarea de ; probleme;
- punerea in actiune a unor prioritati pedagogice si educationale;
-dezvoltarea comportamentelor necesare managementului relatiilor umane;
cunoasterea mediului social si ambiental (ameliorarea interactiunii dintre lumea educatiei si ansamblul societatii) prin:
-apropierea sistemelor educativ si economic;
programele de formare vor fi acreditate de CNFP, iar cale promovate prin CCD vor fi avizate de Directia Educatie Continua, Formarea si Perfectionarea Personalului Didactic si de Cercetare;
prin informari periodice monitorizate de M.E.C., se va asigura o mai buna apropiere a invatamantului academic de cel preuniversitar;
pregatirea managerilor si a inspectorilor scolari se va asigura inainte de venirea in functie sau in primele sase luni de activitate;
o atentie deosebita se va asigura pregatirii pentru elaborarea bugetului unitatii de invatamant si se va asigura directorilor adjuncti o pregatire speciala in domeniul evaluarii procesului de predare-invatare;
pentru dezvoltarea calitatii formarii se va proiecta o noua strategie de formare continua a cadrelor didactice.
Exemple privitoare la sistemele de formare continua europene pot fi oferite de sistemul francez si cel german. In Franta, cadrul didactic este vazut ca functionar al statului, iar statul are o politica ce impune dezvoltarea profesionala a functionarului sau. Cadrul didactic este dator de a-si largi permanent cultura in disciplina pe care o preda si in pedagogie, pentru a putea promova in plan social. In conformitate cu aceasta politica, participarea la programele de formare este adesea bazata pe volunatariat insa ele asigura posibilitatea dobandirii unor posturi cu raspundere mai mare. Exista si stagii de formare obligatorie, dar acestea au mai mult scop administrativ
In Germania, formarea continua naste si drepturi si obligatii.O situatie speciala o reprezinta cei care activeza in cadrul sistemului prescolar, deoarece educatia prescolara nu face parte din sistemul educational.Formarea continua are doua componente aici: formare continua, care se ocupa cu aducerea la zi a aptitudinilor achizitionate pe parcursul studiilor, transmiterea de noi competente didactice si largirea studiilor psihopedagogice precum si formarea complementara a cadrelor didactice, care consta in aprofundarea materiei pe care o preda cadrul didactic, posibilitatea de a se califica pentru o sarcina suplimentara. Cursurile sunt oferite de institutii de invasamant superior, dar se pot desfasura si in institutii abilitate de Ministerul Educatiei. O forma particulara de formare continua este formarea continua interna, care cade in sarcina scolilor si se realizeaza pe propria lor raspundere.
In acest sens, a fost elaborat in tara noastra documentul cadru privind ,,sistemul creditelor transferabile''pentru dinamizarea activitatii profesionale si pentru utilizarea unor criterii profesionale autentice. Au fost completate programele de perfectionare in sensul implementarii anor actvitati specifice si au fost reconsiderate programele de specialitate pentru obtinerea gradelor didactice si a examenelor de definitivat. M.E.C. in colaborare cu universitatile acreditate, a pus la dispozitie invatamantului preuniversitar programele de definitivat pentru disciplinele tehnice.
Activitati precum actualizarea informatiilor privitoare la DPPD si colegiile universitare pedagogice, elaborarea metodologiei de autorizare a Dsuperior particulare acreditate, intalniri si dezbateri ci inspectorii, cu prorectorii si cu directorii dar si formarea continua prin CNFP, au contribuit la constituirea unei ,,piete educationale a programelor de formare continua"bazate pe un sistem de concurenta loiala, organizat si monitorizat de CNFP.
Problematica referitoare la progresia in cariera didactica, prin utilizarea creditelor profesionale transferabile a fost reglementata.Programele de formare continua pentru personalul didactic din invatamantul preuniversitar se pot desfasura pe 240-280 de ore(de lunga durata), pe 160-190 de ore (de durata medie-doua module), pe 90-110 de ore (de scurta durata- un modul). Cele trei module sunt: proiectare,organizare,evaluare a activitatilor didactice; management si comunicare; tehnologii informationale computerizate.Pentru modulul Proiectare, organizare,evaluare a activitatilor didactice disciplinele obligatorii sunt: ,,curriculum",,,instruire",,evaluare", ,,specialitate" si ,,didactica specialitatii". Pentru modulul Management si comunicare, disciplinele obligatorii sunt ,,managementul calitatii totale" si ,,pedagogia comunicarii".Si pentru cel de-al treilea modul, cel de Tehnologii informationale computerizate exista doua nivele de studiu, initiere si avansati, de 110 ore si 30 de credite.Pentru intreg programul (de lunga durata - 280 de ore) se acorda minimum 90 de credite transferabile.
Competentele dobandite in urma parcurgerii acestui tip de program sunt: competente metodologice, competente de comunicare si de relationare, competente de evaluare a elevilor, competente psiho-sociale, competente tehnice si tehnologice, competente de management al carierei.
In tot ce se intreprinde in invatamant exista o raportare la un standard. Standardul stabileste modalitatile de pregatire pentru cei care elaboreaza programe de formare manageriala deci se considera standardele de formare ca parte integranta a standardelor manageriale. Standardele cuprind clase, competente si indicatori specifici prin care poate fi evaluat modul si masura in care unitatea scolara, managerul, profesorul etc. iau in considerare finalitatile educationale in conceperea, realizarea si evaluarea programelor si serviciilor educationale oferite.De exemplu, standardul va trebui sa faca posibila o evaluare a modului in care fiecare unitate scolara dispune de sisteme si instrumente de asigurare a calitatii,in care se garanteaza o egalitate reala de sanse si elimina orice forma de discriminare.
Pentru conceptual de standard educational se pot evidentia in literatura de specialitate,cel putin cinci acceptiuni:
Putem afirma ca standardul se refera la ceva fix, imuabil,preexistent si predeterminat care reglementeaza domeniul supus standardizarii.Deci, standardizarea este utila acolo unde sistemul functioneaza, punandu-se doar problema eficientizarii sau optimizarii acestei functionari in limitele definite prin parametrii cunoscuti si recunoscuti.
Seturi de standarde cu rol reglator, care inlocuiesc in mare parte sistemele normative,uniformizante, greoaie si ineficiente, au aparut si in alte sisteme de invatamant(ex. Statele Unite ale Americii).In unele tari UE au fost introduse standarde de finantare si stadarde de calificare profesionala pentru cele mai importante categorii de personal din sistemul de invatamant. Functiile esentiale ale sistemelor de standarde educationale, in general, asa cum apar in literatura de specialitate, sunt:
asigurarea respectarii principiilor fundamentale de politica educationala - cum ar fi cel al accesului liber, fara discriminari, la educatie sau cel al egalitatii sanselor;
pastrarea coerentei sistemului educational in conditiile descentralizarii, ale cresterii autonomiei unitatii scolare si ale cresterii participarii comunitatii locale;
folosirea eficienta a resurselor(mai ales financiare si umane) in realizarea functiilor specifice si obtinerea rezultatelor scontate;
realizarea formarii initiale si continue si a dezvoltarii profesionale,pentru toate categoriile de personal, pentru ca acestea sa indeplineasca,la nivel de eficienta, functiile si rolurile specifice;
asigurarea calitatii serviciilor educationale si evaluarea raporturilor costuri/beneficii si mai ales, costuri/eficacitate pentru serviciile si programele educationale desfasurate la nivel national, regional si local.
Standardul managerial din domeniul educatiei este definit drept criteriu/set de criterii reglatoare in conceperea, evaluarea, optimizarea si dezvoltarea unui sistem si /sau proces educational.
In concluzie, varianta formarii initiale complete si suficiente a cadrelor didactice, conceputa ca avand o durabilitate ce acoperea intreaga cariera profesionala, este perimata. Un alt model de formare profesionala a luat locul acesteia,cel care consta intr-o trusa de supravietuire pentru primii ani de exercitare a profesiei, urmandca, ulterior,programe de perfectionare profesionala si asistenta de specialitate sa aduca necesarele corecturi.
Formarea continua este considerata ca o progresare profesionala, nu ca un mod de umplere a lacunelor unei formari initiale neadecvate, iar profesionalizarea poate fi o identitate, un mod de a+si prezenta meseria, responsabilitatile, formarea continua, raporturile cu alte profesii,functionarea institutiilor, divizarea muncii in cadrul sistemului educativ.Concluziile in ceea ce priveste formarea cadrelor didactic sunt de natura sa orienteze sistemul si programele de formare si perfectionare spre competentele,atitudinele si valorile ce ghideaza comportamentul cadrului didactic.Tocmai pentru ca elevul are acum numeroase surse de informare, profesorul trebuie sa ii ofere un model comportamental, atitudinal si nu va reusi decat daca va manifesta in mod real o conduita care sa reflecte constiinta unui bun cetatean. Daca el va fi format astfel, ii va fi usor sa ii formeze la randul lui si pe ceilalti in spiritul acelorasi valori si atitudini, competente si abilitati,al unei reale educatii europene in care tindem sa ne integram cat mai repede si deplin.
|
