Managementul educational
Conform definitiei de dictionar a termenului "management" - in acceptia lui cea mai generala - acesta se refera la "activitatea si arta conducerii". Nu de mult restrāns la zona economica, termenul isi extinde aplicabilitatea in variate domenii. Astfel s-a ajuns la vehicularea sa in domeniul educational sub numele de "management educational".
In aceasta viziune a educatiei ca un fel de companie sau societate comerciala condusa de unul sau mai multi manageri, produsul final nu este unul concret, palpabil. Acest lucru ii confera specificitatea, dar si un grad sporit de dificultate actului de conducere educational. Cānd vrei sa conduci o societate comerciala profitabil, realizezi produse viabile, avānd o piata 22222l115w de desfacere asigurata. Iar realizarea produsului depinde aproape in totalitate de tine. Cānd esti implicat insa intr-o "companie" educationala "produsele" sunt oameni pe care trebuie sa-i transformi in directia unui profit social si personal. Si tocmai aici intervine elementul de dificultate, pentru ca produsul final rezulta dintr-o interactiune intre doua fiinte umane pe care n-o poti controla in totalitate. Ea se poate realiza intr-o masura mai mare sau mai mica sau nu se poate realiza. Componenta umana a procesului e subliniata de multi teoreticieni si manageri ai educatiei. Mike Pedler, John Burgoyne si Tom Boydell o plaseaza in centrul si la baza "companiei educationale". Drept consecinta, managementul educational trebuie sa fie intr-o mai mare masura arta decāt stiinta, pentru ca nu este numai un serviciu oferit oamenilor (ca subiecti exteriori ai procesului), ci patrunde in fiinta lor interna, promovānd o schimbare a fiintei lor psiho-intelectuale.
Managementul intelectual se poate manifesta la diferite nivele: la nivelul macro, de conducere globala a educatiei unei tari, intermediar - de conducere a unei institutii de invatamant - si micro - la nivelul unei clase.
Primul nivel vizeaza directiile stabilite de Ministerul Educatiei si Invatamantului, pe care nici un alt nivel managerial nu le poate neglija. Apar constrāngeri legate de anumite obiective obligatorii si conditionari bugetare ce nu vor putea fi depasite in cazul mentinerii sistemului de invatamant centralizat de stat. De aceea s-a si initiat reforma invatamantului, care da o anumita marja de autonomie (mai ales universitara). Universitatile si-au luat in serios sarcinile manageriale si au īnceput sa-si gestioneze singure fondurile si sa ia masuri pentru obtinerea acestora (de exemplu taxele de scolarizare, taxe Internet etc.). Pe de alta parte insa, privatizarea invatamantului sperie multa lume, pentru ca nu se īntrevad posibilitati pentru studenti de a se angaja undeva si a munci pentru a-si putea acoperi taxele de scolarizare. In domeniul militar s-au creat Directiile Management si Resurse Umane care coordoneaza activitatile din scolile si academiile militare. Ideea formarii acestora este moderna si urmareste o colaborare eficienta cu managerii si profesorii din tara, chiar daca uneori nu se stie exact ce atributii are directia si ce atributii au profesorii, unde poate un profesor si unde nu poate sa faca sugestii.
Scopurile manageriale generale la nivel de sistem si unitate scolara coreleaza cu noile orientari si realitati, proprii unei societati democratice si deschise, cu directiile reformei īnvatamāntului, cu strategia modelului conceptual de conducere. Acestea sunt legate organic cu sistemul de valori si exprima directia dezvoltarii īnvatamāntului īn general si a omului īn particular, valori ce asigura progresul socio-uman. Scopurile manageriale vizeaza aceleasi scopuri pedagogice generale, fiind racordate la cerintele societatii fata de educatie, īnsa precizeaza aspectele cheie de sustinere, sprijinire īn realizarea finalitatilor preconizate.
Obiectivele manageriale generale vizeaza schimbarea paradigmelor si atitudinilor, formarea profesionala manageriala si implementarea unor noi tehnologii de conducere, modalitati de motivare, implicare/participare, asigurarea echitatii si a calitatii īn educatie. Obiectivele generale manageriale asigura trecerea de la finalitatile (scopurile) de macrostructura spre cele de microstructura, de la cele de sistem spre cele de proces.
La nivelul procesului managerial obiectivele manageriale generale si specifice vizeaza reconsiderarea continutului activitatii manageriale, diversitatea de abordare a "conducerii manageriale" de tip "conceptual", aplicarea complexa a functiilor de conducere si a modalitatilor de manifestare a managementului si stilurilor de conducere īn context situational, implicarea actantilor educationali, a comunitatii, a consiliilor consultative si a organizatiilor informale īn conducere.
Modelul complex de conducere este īn concordanta cu valorile si idealurile pedagogice promovate de reforma īnvatamāntului si trebuie conceput doar ca parte integranta a acestui proces de schimbare sociala. Orientarea schimbarii finalitatilor actiunii manageriale īn sens reformator presupune stapānirea "surselor de divergenta" si valorificarea lor īn directia conturarii idealului pedagogic determinat de finalitatile educatiei.
Saltul de la "conducerea birocratica" la "conducerea manageriala" de tip "conceptual" poate fi realizat din perspectiva celor trei modalitati traditionale de abordare a organizatiei si a procesului de schimbare: tehnologic, politic, cultural (House, apud, 9, p. 42; Tichy, p. 88).
La nivelul institutiilor de invatamant se contureaza relatia manager (sef de departament) - profesori, cu multe beneficii, dar, probabil concomitent, si cu multe probleme. Managerul se confrunta cu profesori nedoritori a promova unele initiative financiare ale sale menite a imbunatati situatia materiala a institutiei. Alteori, profesorii sunt reticenti in a ajuta managerul prin sugestii, pentru ca nu este treaba lor si oricum nu sunt platiti sa faca acest lucru. Sau pur si simplu profesorilor li se pare - mai ales in domeniul militar - ca li se impun prea multe lucruri de catre "esaloanele superioare" fara a fi consultati sau fara a exista o comunicare si fara a intra in atributiile lor anumite cerinte.
Managementul educational autentic vine sa sustina, sa stimuleze prin toate mijloacele si caile posibile democratizarea īnvatamāntului īn esenta sa cu referire la continut, structura, proces, ceea ce implica īn mod firesc democratizarea īnsasi a conducerii īnvatamāntului, a tuturor structurilor sale ierarhice, aplicarea metodelor, tehnicilor si instrumentelor, precum si a practicilor manageriale moderne. Acestea implica descentralizarea structurilor educationale, promovarea autonomiei scolare cu toate avantajele, efectele pozitive ce decurg din aceste actiuni de importanta majora care converg spre asigurarea conditiilor de acces si reusita scolara, - obiectiv fundamental al managementului educational la nivel de sistem si de unitate scolara.
Nivelul micro se refera la recent atribuitul sau auto-atribuitul statut de manager al profesorului in raport cu grupa de studenti. Aici apare termenul de manager cu conotatia sa de persoana care reuseste sa faca fata cu succes unei situatii dificile (conform verbului de origine englezeasca manage = a reusi sa faci fata unei dificultati - situatie, persoana). Unii profesori vorbesc de "managementul claselor numeroase" (problema ce se aplica si la grupele de studenti din Academia Militara). Altii vorbesc de managementul claselor eterogene (in cazul cursurilor intensive de limbi straine). Problema de fond, insa - a īntregului invatamant de altfel - este managementul resurselor umane si materiale in asa fel incat sa serveasca nevoilor, dorintelor si aspiratiilor beneficiarilor procesului educativ. Acesti beneficiari ar trebui sa cuprinda doua parti: 1. profesori + manageri 2. studenti. In Romānia nu exista inca toate premisele pentru stabilirea corecta, in termeni economici a ecuatiei. Beneficiarii nu finanteaza deocamdata institutia, ca sa se īnchida cercul economico-relational. Dar ramane partea spirituala. Profesorul trebuie sa fie un bun manager al grupei, pentru a putea sa obtina un profit intelectual (satisfactia profesionala). De aceea trebuie sa fie cat mai constient de stiinta si arta conducerii in domeniul sau specific, adica sa-si insuseasca managementul educational.
Referinte bibliografice
Cojocaru, Vasile Gh. Schimbarea īn educatie si Schimbarea manageriala.Chisinau, Lumina, 2004.
Copilu, D. Management Educational. Bucuresti-Chisinau, Universitatea Ecologica-ISE, 2003.
Covey, S.R. Etica liderului eficient sau Conducerea bazata pe principii. Buc., Editura All, 2001.
|
