ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Proiect de lectie-MODEL ORIENTATIV
Data:
Obiectul:
CLASA:,
Subiectul lectiei:
Tipul lectiei:
Obiectivul fundamental:
Desfăsurarea lectiei
Momentul lectiei |
Obiective propuse |
Tehnologia realizării |
Conexiunea inversă |
Sau:
Momentele lectiei |
Continutul cu timpul corespunzător |
Activitatea învătătorului |
Mijloace de învătământ |
Activitatea elevilor |
,,Nu există un model univ, absolut, pentru desfăsurarea activitătii/lectiei. În functie de predominanta referintei la obiective, continuturi, activităti, locuri de desfăsurare a activitătii/lectiei (artelier, muzeu, natură), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe, individual), se pot structura modele diferite de desfăsurare a activitătilor (Cucos, C., 321). Proiectarea demersului instructiv-educativ trebuie să fie adecvată situatiilor concrete de învătare pentru a obtine rezultate satisfăcătoare.
5. GRILE DE EVALUARE. CRITERII DE AUTOEVALUARE A ACTIVITĂTILOR
Elaborarea concretă a proiectului activitătii presupune cunoasterea de către initiator a ,,criteriilor care conditionează optimalitatea lui, ca norme".
,,Acestea derivă din raportarea si respectarea caracteristicilor procesului instructiv-educativ, a particularitătilor elevilor, a obiectivelor generale si specifice ale disciplinei, timpului, climatului psihosocial, resurselor didactice etc., de cunoasterea, analiza lor diagnostică depinde si o primă schitare a proiectelor de lectie (Joita, E., , p.308).
În aprecierea actoivitătii, elementul central îl reprezintă demersul actional propriu-zis, activitatea ca atare, si nu proiectul adiacent. Important este să existe o coerentă si o complementaritate valorică între structura proiectului si activitatea efectiv realizată, nu să fie analizat si criticat fiecare element separat.
Eficienta si calitatea activitătii este dată de următoarele atribute (Joita, E., 1999, p. 198):
Contributia la sporirea si reactualizarea cunostintelor, la formarea deprinderilor tuturor elevilor;
Contributia la dezvoltarea intelectuală a elevilor;
Economia de timp realizată si sporirea densitătii sarcinilor de învătare;
Organizarea si succesiunea logică a etapelor;
Adoptarea variantelor structurale, pentru activizarea elevilor;
Participarea elevilor la toate etapele lectiei;
Afirmarea rolului profesorului de îndrumător si coordonator al procesului didactic;
Reactia clasei pe parcursul procesului;
Desfăsurarea si realizarea muncii independente din clasă si de acasă;
Dozarea si optimizarea gradului de dificultate si de realizare a aplicatiilor".
Evaluarea si autoevaluarea activitătii sunt momente importante în aprecierea reusitei lectiei/activitătii. Atât profesorul realizator, cât si evaluatorul extern- metodistul, inspectorul etc.-trebuie să realizeze autoevaluarea si evaluarea având în vedere anumite repere. În continuare, prezenăm principalele repere dintr-o fisă de evaluare a lectiei (Cucos, C., p-322)
I. PROIECTAREA LECTIEI
Calitatea proiectului de lectie:
dcumentarea stiintifică si metodică;
ientificarea si explicarea corectă a obiectivelor lectiei;
crelarea dintre obiective si celelalte componente ale lectiei;
crectitudinea exprimării aspectului estetic;
ceativitatea în structura lectiei.
II. REALIZAREA LECTIEI
Pregătirea conditiilor necesare desfăsurării lectiei:
asigurarea mijloacelor de învătământ;
existenta unor conditii igienice corespunzătoare;
organizarea colectivului de elevi.
III. REALIZAREA LECTIEI
Pregătirea conditiilor necesare desfăsurării lectiei:
asigurarea mijloacelor de învătământ;
existenta unor conditii igienice corespunzătoare;
organizarea colectivului de elevi.
Valente educative, formative:
contributia lectiei la dezvoltarea gândirii;
contributia lectiei la dezvoltarea limbajului,
contributia lectiei la dezvoltarea imaginatiei;
contributia lectiei la dezvoltarea autonomiei elevilor.
Continutul stiintific:
rigurozitatea conceptelor si notiunilor stiintifice care fundamentează continutul lectiei;
corectitudinea informatiilor prezentate în lectie;
dozarea optimă a informatiilor si valorilor transmise;
Corelatii inter - si intradisciplinare:
stabilirea corectă a locului lectiei în sistem;
valorificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor prealabile implicate în învătarea noului continut;
sublinierea si întărirea elementelor esentiale si de perspectivă, ce vor interveni în lectiile următoare;
corelatii cu date si fapte cunoscute de la alte discipline de învătământ, din experienta de viată a elevilor;
integrarea unor informatii nespecifice în câmpul informational.
Caracter practic -aplicativ:
conturarea unui instrument de lucru în cadrul disciplinei sau interdisciplinar;
aplicarea în lectie a cunostintelor dobândite;
posibilitatea aplicării în alte lectii, la aceeasi disciplină sau alte discipline de învătământ, a cunostintelor si priceperilor asimilate;
posibilitatea aplicării noului continut în activităti din afara clasei si a scolii;
posibilitatea aplicării noului continut în activităti din afara clasei si a scolii.
Alegerea si folosirea metodelor de predare-învătare:
utilizarea unor metode active, centrate pe elev;
măsura în care strategia didactică folosită este corelată cu particularitătile elevilor si ale colectivului;
preocuparea pentru folosirea deprinderilor de activitate independentă;
gradul de realizare a diferentierii si individualizării demersului didactic;
,,Nu există un model univ, absolut, pentru desfăsurarea activitătii/lectiei. În functie de predominanta referintei la obiective, continuturi, activităti, locuri de desfăsurare a activitătii/lectiei (artelier, muzeu, natură), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe, individual), se pot structura modele diferite de desfăsurare a activitătilor (Cucos, C., 321). Proiectarea demersului instructiv-educativ trebuie să fie adecvată situatiilor concrete de învătare pentru a obtine rezultate satisfăcătoare.
5. GRILE DE EVALUARE. CRITERII DE AUTOEVALUARE A ACTIVITĂtILOR
Elaborarea concretă a proiectului activitătii presupune cunoasterea de către initiator a ,,criteriilor care conditionează optimalitatea lui, ca norme".
,,Acestea derivă din raportarea si respectarea caracteristicilor procesului instructiv-educativ, a particularitătilor elevilor, a obiectivelor generale si specifice ale disciplinei, timpului, climatului psihosocial, resurselor didactice etc., de cunoasterea, analiza lor diagnostică depinde si o primă schitare a proiectelor de lectie (Joita, E., , p.308).
În aprecierea actoivitătii, elementul central îl reprezintă demersul actional propriu-zis, activitatea ca atare, si nu proiectul adiacent. Important este să existe o coerentă si o complementaritate valorică între structura proiectului si activitatea efectiv realizată, nu să fie analizat si criticat fiecare element separat.
Eficienta si calitatea activitătii este dată de următoarele atribute (Joita, E., 1999, p. 198):
Contributia la sporirea si reactualizarea cunostintelor, la formarea deprinderilor tuturor elevilor;
Contributia la dezvoltarea intelectuală a elevilor;
Economia de timp realizată si sporirea densitătii sarcinilor de învătare;
Organizarea si succesiunea logică a etapelor;
Adoptarea variantelor structurale, pentru activizarea elevilor;
Participarea elevilor la toate etapele lectiei;
Afirmarea rolului profesorului de îndrumător si coordonator al procesului didactic;
Reactia clasei pe parcursul procesului;
Desfăsurarea si realizarea muncii independente din clasă si de acasă;
Dozarea si optimizarea gradului de dificultate si de realizare a aplicatiilor".
Evaluarea si autoevaluarea activitătii sunt momente importante în aprecierea reusitei lectiei/activitătii. Atât profesorul realizator, cât si evaluatorul extern- metodistul, inspectorul etc.-trebuie să realizeze autoevaluarea si evaluarea având în vedere anumite repere. În continuare, prezenăm principalele repere dintr-o fisă de evaluare a lectiei (Cucos, C., p-322)
I. PROIECTAREA LECtIEI
Calitatea proiectului de lectie:
dcumentarea stiintifică si metodică;
ientificarea si explicarea corectă a obiectivelor lectiei;
crelarea dintre obiective si celelalte componente ale lectiei;
crectitudinea exprimării aspectului estetic;
ceativitatea în structura lectiei.
II. REALIZAREA LECtIEI
Pregătirea conditiilor necesare desfăsurării lectiei:
asigurarea mijloacelor de învătământ;
existenta unor conditii igienice corespunzătoare;
organizarea colectivului de elevi.
III. REALIZAREA LECtIEI
Pregătirea conditiilor necesare desfăsurării lectiei:
asigurarea mijloacelor de învătământ;
existenta unor conditii igienice corespunzătoare;
organizarea colectivului de elevi.
Valente educative, formative:
contributia lectiei la dezvoltarea gândirii;
contributia lectiei la dezvoltarea limbajului,
contributia lectiei la dezvoltarea imaginatiei;
contributia lectiei la dezvoltarea autonomiei elevilor.
Continutul stiintific:
rigurozitatea conceptelor si notiunilor stiintifice care fundamentează continutul lectiei;
corectitudinea informatiilor prezentate în lectie;
dozarea optimă a informatiilor si valorilor transmise;
Corelatii inter - si intradisciplinare:
stabilirea corectă a locului lectiei în sistem;
valorificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor prealabile implicate în învătarea noului continut;
sublinierea si întărirea elementelor esentiale si de perspectivă, ce vor interveni în lectiile următoare;
corelatii cu date si fapte cunoscute de la alte discipline de învătământ, din experienta de viată a elevilor;
integrarea unor informatii nespecifice în câmpul informational.
Caracter practic -aplicativ:
conturarea unui instrument de lucru în cadrul disciplinei sau interdisciplinar;
aplicarea în lectie a cunostintelor dobândite;
posibilitatea aplicării în alte lectii, la aceeasi disciplină sau alte discipline de învătământ, a cunostintelor si priceperilor asimilate;
posibilitatea aplicării noului continut în activităti din afara clasei si a scolii;
posibilitatea aplicării noului continut în activităti din afara clasei si a scolii.
Alegerea si folosirea metodelor de predare-învătare:
utilizarea unor metode active, centrate pe elev;
măsura în care strategia didactică folosită este corelată cu particularitătile elevilor si ale colectivului;
preocuparea pentru folosirea deprinderilor de activitate independentă;
gradul de realizare a diferentierii si individualizării demersului didactic;
|