ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Proiect de lectie-MODEL ORIENTATIV
Data:
Obiectul:
CLASA:,
Subiectul lectiei:
Tipul lectiei:
Obiectivul fundamental:
Desfãsurarea lectiei
Momentul lectiei |
Obiective propuse |
Tehnologia realizãrii |
Conexiunea inversã |
Sau:
Momentele lectiei |
Continutul cu timpul corespunzãtor |
Activitatea învãtãtorului |
Mijloace de învãtãmânt |
Activitatea elevilor |
,,Nu existã un model univ, absolut, pentru desfãsurarea activitãtii/lectiei. În functie de predominanta referintei la obiective, continuturi, activitãti, locuri de desfãsurare a activitãtii/lectiei (artelier, muzeu, naturã), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe, individual), se pot structura modele diferite de desfãsurare a activitãtilor (Cucos, C., 321). Proiectarea demersului instructiv-educativ trebuie sã fie adecvatã situatiilor concrete de învãtare pentru a obtine rezultate satisfãcãtoare.
5. GRILE DE EVALUARE. CRITERII DE AUTOEVALUARE A ACTIVITÃTILOR
Elaborarea concretã a proiectului activitãtii presupune cunoasterea de cãtre initiator a ,,criteriilor care conditioneazã optimalitatea lui, ca norme".
,,Acestea derivã din raportarea si respectarea caracteristicilor procesului instructiv-educativ, a particularitãtilor elevilor, a obiectivelor generale si specifice ale disciplinei, timpului, climatului psihosocial, resurselor didactice etc., de cunoasterea, analiza lor diagnosticã depinde si o primã schitare a proiectelor de lectie (Joita, E., , p.308).
În aprecierea actoivitãtii, elementul central îl reprezintã demersul actional propriu-zis, activitatea ca atare, si nu proiectul adiacent. Important este sã existe o coerentã si o complementaritate valoricã între structura proiectului si activitatea efectiv realizatã, nu sã fie analizat si criticat fiecare element separat.
Eficienta si calitatea activitãtii este datã de urmãtoarele atribute (Joita, E., 1999, p. 198):
Contributia la sporirea si reactualizarea cunostintelor, la formarea deprinderilor tuturor elevilor;
Contributia la dezvoltarea intelectualã a elevilor;
Economia de timp realizatã si sporirea densitãtii sarcinilor de învãtare;
Organizarea si succesiunea logicã a etapelor;
Adoptarea variantelor structurale, pentru activizarea elevilor;
Participarea elevilor la toate etapele lectiei;
Afirmarea rolului profesorului de îndrumãtor si coordonator al procesului didactic;
Reactia clasei pe parcursul procesului;
Desfãsurarea si realizarea muncii independente din clasã si de acasã;
Dozarea si optimizarea gradului de dificultate si de realizare a aplicatiilor".
Evaluarea si autoevaluarea activitãtii sunt momente importante în aprecierea reusitei lectiei/activitãtii. Atât profesorul realizator, cât si evaluatorul extern- metodistul, inspectorul etc.-trebuie sã realizeze autoevaluarea si evaluarea având în vedere anumite repere. În continuare, prezenãm principalele repere dintr-o fisã de evaluare a lectiei (Cucos, C., p-322)
I. PROIECTAREA LECTIEI
Calitatea proiectului de lectie:
dcumentarea stiintificã si metodicã;
ientificarea si explicarea corectã a obiectivelor lectiei;
crelarea dintre obiective si celelalte componente ale lectiei;
crectitudinea exprimãrii aspectului estetic;
ceativitatea în structura lectiei.
II. REALIZAREA LECTIEI
Pregãtirea conditiilor necesare desfãsurãrii lectiei:
asigurarea mijloacelor de învãtãmânt;
existenta unor conditii igienice corespunzãtoare;
organizarea colectivului de elevi.
III. REALIZAREA LECTIEI
Pregãtirea conditiilor necesare desfãsurãrii lectiei:
asigurarea mijloacelor de învãtãmânt;
existenta unor conditii igienice corespunzãtoare;
organizarea colectivului de elevi.
Valente educative, formative:
contributia lectiei la dezvoltarea gândirii;
contributia lectiei la dezvoltarea limbajului,
contributia lectiei la dezvoltarea imaginatiei;
contributia lectiei la dezvoltarea autonomiei elevilor.
Continutul stiintific:
rigurozitatea conceptelor si notiunilor stiintifice care fundamenteazã continutul lectiei;
corectitudinea informatiilor prezentate în lectie;
dozarea optimã a informatiilor si valorilor transmise;
Corelatii inter - si intradisciplinare:
stabilirea corectã a locului lectiei în sistem;
valorificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor prealabile implicate în învãtarea noului continut;
sublinierea si întãrirea elementelor esentiale si de perspectivã, ce vor interveni în lectiile urmãtoare;
corelatii cu date si fapte cunoscute de la alte discipline de învãtãmânt, din experienta de viatã a elevilor;
integrarea unor informatii nespecifice în câmpul informational.
Caracter practic -aplicativ:
conturarea unui instrument de lucru în cadrul disciplinei sau interdisciplinar;
aplicarea în lectie a cunostintelor dobândite;
posibilitatea aplicãrii în alte lectii, la aceeasi disciplinã sau alte discipline de învãtãmânt, a cunostintelor si priceperilor asimilate;
posibilitatea aplicãrii noului continut în activitãti din afara clasei si a scolii;
posibilitatea aplicãrii noului continut în activitãti din afara clasei si a scolii.
Alegerea si folosirea metodelor de predare-învãtare:
utilizarea unor metode active, centrate pe elev;
mãsura în care strategia didacticã folositã este corelatã cu particularitãtile elevilor si ale colectivului;
preocuparea pentru folosirea deprinderilor de activitate independentã;
gradul de realizare a diferentierii si individualizãrii demersului didactic;
,,Nu existã un model univ, absolut, pentru desfãsurarea activitãtii/lectiei. În functie de predominanta referintei la obiective, continuturi, activitãti, locuri de desfãsurare a activitãtii/lectiei (artelier, muzeu, naturã), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe, individual), se pot structura modele diferite de desfãsurare a activitãtilor (Cucos, C., 321). Proiectarea demersului instructiv-educativ trebuie sã fie adecvatã situatiilor concrete de învãtare pentru a obtine rezultate satisfãcãtoare.
5. GRILE DE EVALUARE. CRITERII DE AUTOEVALUARE A ACTIVITÃtILOR
Elaborarea concretã a proiectului activitãtii presupune cunoasterea de cãtre initiator a ,,criteriilor care conditioneazã optimalitatea lui, ca norme".
,,Acestea derivã din raportarea si respectarea caracteristicilor procesului instructiv-educativ, a particularitãtilor elevilor, a obiectivelor generale si specifice ale disciplinei, timpului, climatului psihosocial, resurselor didactice etc., de cunoasterea, analiza lor diagnosticã depinde si o primã schitare a proiectelor de lectie (Joita, E., , p.308).
În aprecierea actoivitãtii, elementul central îl reprezintã demersul actional propriu-zis, activitatea ca atare, si nu proiectul adiacent. Important este sã existe o coerentã si o complementaritate valoricã între structura proiectului si activitatea efectiv realizatã, nu sã fie analizat si criticat fiecare element separat.
Eficienta si calitatea activitãtii este datã de urmãtoarele atribute (Joita, E., 1999, p. 198):
Contributia la sporirea si reactualizarea cunostintelor, la formarea deprinderilor tuturor elevilor;
Contributia la dezvoltarea intelectualã a elevilor;
Economia de timp realizatã si sporirea densitãtii sarcinilor de învãtare;
Organizarea si succesiunea logicã a etapelor;
Adoptarea variantelor structurale, pentru activizarea elevilor;
Participarea elevilor la toate etapele lectiei;
Afirmarea rolului profesorului de îndrumãtor si coordonator al procesului didactic;
Reactia clasei pe parcursul procesului;
Desfãsurarea si realizarea muncii independente din clasã si de acasã;
Dozarea si optimizarea gradului de dificultate si de realizare a aplicatiilor".
Evaluarea si autoevaluarea activitãtii sunt momente importante în aprecierea reusitei lectiei/activitãtii. Atât profesorul realizator, cât si evaluatorul extern- metodistul, inspectorul etc.-trebuie sã realizeze autoevaluarea si evaluarea având în vedere anumite repere. În continuare, prezenãm principalele repere dintr-o fisã de evaluare a lectiei (Cucos, C., p-322)
I. PROIECTAREA LECtIEI
Calitatea proiectului de lectie:
dcumentarea stiintificã si metodicã;
ientificarea si explicarea corectã a obiectivelor lectiei;
crelarea dintre obiective si celelalte componente ale lectiei;
crectitudinea exprimãrii aspectului estetic;
ceativitatea în structura lectiei.
II. REALIZAREA LECtIEI
Pregãtirea conditiilor necesare desfãsurãrii lectiei:
asigurarea mijloacelor de învãtãmânt;
existenta unor conditii igienice corespunzãtoare;
organizarea colectivului de elevi.
III. REALIZAREA LECtIEI
Pregãtirea conditiilor necesare desfãsurãrii lectiei:
asigurarea mijloacelor de învãtãmânt;
existenta unor conditii igienice corespunzãtoare;
organizarea colectivului de elevi.
Valente educative, formative:
contributia lectiei la dezvoltarea gândirii;
contributia lectiei la dezvoltarea limbajului,
contributia lectiei la dezvoltarea imaginatiei;
contributia lectiei la dezvoltarea autonomiei elevilor.
Continutul stiintific:
rigurozitatea conceptelor si notiunilor stiintifice care fundamenteazã continutul lectiei;
corectitudinea informatiilor prezentate în lectie;
dozarea optimã a informatiilor si valorilor transmise;
Corelatii inter - si intradisciplinare:
stabilirea corectã a locului lectiei în sistem;
valorificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor prealabile implicate în învãtarea noului continut;
sublinierea si întãrirea elementelor esentiale si de perspectivã, ce vor interveni în lectiile urmãtoare;
corelatii cu date si fapte cunoscute de la alte discipline de învãtãmânt, din experienta de viatã a elevilor;
integrarea unor informatii nespecifice în câmpul informational.
Caracter practic -aplicativ:
conturarea unui instrument de lucru în cadrul disciplinei sau interdisciplinar;
aplicarea în lectie a cunostintelor dobândite;
posibilitatea aplicãrii în alte lectii, la aceeasi disciplinã sau alte discipline de învãtãmânt, a cunostintelor si priceperilor asimilate;
posibilitatea aplicãrii noului continut în activitãti din afara clasei si a scolii;
posibilitatea aplicãrii noului continut în activitãti din afara clasei si a scolii.
Alegerea si folosirea metodelor de predare-învãtare:
utilizarea unor metode active, centrate pe elev;
mãsura în care strategia didacticã folositã este corelatã cu particularitãtile elevilor si ale colectivului;
preocuparea pentru folosirea deprinderilor de activitate independentã;
gradul de realizare a diferentierii si individualizãrii demersului didactic;
|