Reforma sistemului de evaluare
"Reforma în domeniul rezultatelor scolare ale elevilor trebuie sã producã în sensul creãrii unui sistem complex de evaluare, bazat pe criterii unitare, la nivel naþional, de apreciere a performanþelor elevilor si nu în sensul revizuirii ºi îmbunãtãþirii sistemului tradiþional" (A. Stoica, Ghid de evaluare).
Începând cu anul 1998-1999, în învãþãmântul primar românesc au avut loc schimbãri importante, în ceea ce priveºte evaluarea rezultatelor ºcolare ale elevi 818r1718i lor.
Cel mai important aspect al modernizãrii procesului evaluative este introducerea unor indicatori de performanþã.
Indicatorii de performanþã reprezintã rezultatele observabile anticipate ale activitãþilor desfãºurate, definite ca niveluri acceptabile ale realizãrii obiectivelor proiectate.
Prin stabilirea indicatorilor de performanþã, în faza de proiectare se realizeazã o legãturã fireascã ºi corectã între proiectare ºi evaluare. (Romiþã Jucu, Marin Manolescu, Pedagogia 2001).
Standardele curriculare de performanþã sunt standarde naþionale necesare introducelii unei oferte educaþionale diversificate, concretizatã în elaborarea unul plan cadru de învãþãmânt a unor programe ºi promovarea unor metode alternative.
Ele reprezintã sfârºitul unei etape de ºcolaritate. Standardele curriculare de perfOlmanþã reprezintã criterii de evaluare a calitãþii procesului de învãþare. Standardele constituie cunoºtinþele, competenþele ºi atitudinile stabilite prin curriculum.
o importantã obiecþie adusã manierei tradiþionale de apreciere a rezultatelor ºcolare ale elevi 818r1718i lor este acordarea notelodcalificativelor dupã impresii generale. În lipsa unor criterii comune, aprecierea diverselor lucrãri se realizeazã pe baza unor jaloane ca experienþa didacticã a profesorului, aplicarea unor metode de corectare/apreciere cunoscute, convingerea cã aprecierea lui nu poate fi subiect de disputã. (profesorul este suveran).
O astfel de apreciere asupra calitãþii evaluãrii reprezintã o fidelitate scãzutã ºi lipsa de consistenþã.
În practica noastrã ºcolarã, aprecierea lucrãrilor se realizeazã de multe ori la nivelul judecãþii subiective, în timp ce ar fi de dorit ca eforturile evaluatorului sã se concentreze în direcþia realizãrii unei evaluãri obiective.
În ultimul timp, în literatura de specialitate se manifestã, cu tot mai multã insistenþã, un interes pentru "evaluarea asistatã de calculator". Aceasta neprezentând o componentã importantã a învãþãrii asistatã de calculator, creând posibilitatea pentru o evaluare obiectivã.
Este aceasta una din direcþiile de modernizare spre care se îndreaptã învãþãmântul.
Totodatã, pe plan mondial au apãrut cercetãri referitoare la evaluare. Astfel, s-a creat Asociaþia de Evaluare în Învãþãmânt. (L.E.A.).
În zilele noastre caracterizatã prin trecerea de la învãþãmântul tradiþional spre un învãþãmânt modern, aceastã tendinþã se manifestã ºi în domeniul evaluãrii. În acest domeniu se disting cel puþin trei orientãri (1. T. Radu - Evaluarea în procesul didactic):
a). Importanþa ºi necesitatea realizãrii unei evaluãri pertinente a devenit atât de evidentã încât "învãþarea asistatã de calculator" este comparatã cu "învãþarea asistatã de evaluare".
b). A doua idee se referã la faptul cã specialiºtii de prestigiu în domeniu, apreciazã cã primele decenii ale secolului XXI, vor fi puternic marcate de cãutãri privind realizarea unei evaluãri, cât mai corecte ºtiinþific ºi mai obiective din punct de vedere moral.
Aceastã modernizare constã în principiu în: abordarea evaluãrii din perspectiva sistematicã, ceea ce relevã o nouã concepþie asupra proiectãrii activitãþii instructiv-educativ, însoþitã uneori ºi de amplificãri ale vocabularului sub douã aspecte: apariþia
unor noi concepte pentru desemnarea unor realitati sau cerinte (de exemplu: evaluarea autentica, evaluarea criteriala, pedagogica, creativa, etc.).
c). Modernizarea la nivelul evaluarii se realizeaza într-un ritm rapid; unele concepte folosite în mod traditional îsi îmbogatesc continutul. Exemplu: evaluarea initiala, evaluarea sumativa, etc. a crescut aria preocuparilor de evaluare, unele concepte capatând chiar o oarecare autonomie, exemplu: evaluarea de sistem, evaluarea de proces.
Docimologia si importanta ei
Psihologul francez, Henri Pieron, în deceniul III al secolului trecut, si-a consacrat cercetarile urmarind cum noteaza profesorii aceleasi lucrari ale elevilor. A dat unui grup de profesori sa aprecieze si sa noteze un numar de lucrari. A constatat ca diferenta între evaluatori a mers uneori pâna la trei si chiar patru puncte. Mai mult, a dat, dupa un timp, aceleasi lucrari sa fie notate de aceeasi profesori. Se astepta ca, cel putin în acest caz, notarea sa fie foarte apropiata. Dar nu a fost asa. Fiecare profesor opera cu alte criterii în aprecierea lucrarilor. Pe temeiul acestor investigatii a determinat numarul evaluatorilor necesar pentru a ajunge la o nota medie care sa exprime valoarea reala a unei lucrari. Bineînteles ca numarul minim de evaluatori este diferit de la o disciplina la alta, mai mic la disciplinele exacte si mai mare la disciplinele socio-umane.
Verificarea înseamna ac ti vitatea complexa de cunoastere a progresului scolar, de confirmare sau infirmare a acumularii de catre subiecti a unor cunostinte.
Masurarea este procesul de cuantificare sau de determinare a numarului de caracteristici posedate de scolar, deci a marimii rezultatelor verificate, care nu exprima printr-un etalon si nici prin aprecieri ca bine/rau sau superior/inferioL
Aprecierea este o notiune corelativa cu masurarea, fiind exprimata prin judecati de valoare, calificative, note.
Eficienta învatamântului priveste capacitatea sistemului de a realiza, în mod satisfacator, rezultatele preconizate.
|
