Privesc în tacere frumusetea nemarginita a padurii. Ma asez lânga trunchiul unui copac batrân si scorburos. Vântul jucaus si singur îmi mângâie cu caldura chipul. O frunzulita verde îmi poposeste în palma. Mica si gingasa, îmi cere sa-i dau drumul. Purtata de adiere, vrea sa calatoreasca. Ma îndeamna sa o urmez. O mireasma subtire si îmbatatoare îmi tese calea, conducându-ma spre o poveste de vis despre padure. În ea descopar animale felurite, pasarele care cânta alaturi de soaptele tainice ale izvorului si flori care îmi daruiesc din plin frumusetea lor. Un pas pe iarba moale si frageda e un rasfat pentru oricine. Crengile pline de bogatie si de verdeata se apleaca înaintea mea într-un salut curtenitor. Peste toate se revarsa cerul ca o cascada de lumina, învaluind 616k104g u-le într-o frumusete mândra.
Padurea ma cheama, ma atrage...E un ecou al sufletului meu.
Diana Rîznicu
Iubire
Ascult pasarile care cânta de fericire,
Vad copacii care nu vor întâlni moartea.
În acest loc fermecat, fara tristete,
Am început sa visez fericirea.
Iubire...
Leonard Agavriloaei
clasa a IV-a F
Un freamat lin, un cântec duios al codrului... Ma plimb prin padure într-o seara de primavara. E atât de frumos... Privesc falnicii copaci care, cu maretia lor, stapânesc natura. Poposesc sub un plop ce sta cu crengile spre cer, într-o haina de un verde crud.
Ma gândesc... oare ce s-ar întâmpla daca padurea, plamânul verde, monumentul naturii, nu ar mai exista, ar disparea pur si simplu? Îmi amintesc ca aici, în padure, am cules primele flori, am auzit pentru prima data cântecul drag al pasarelelor. Daca, într-o zi, acesti copaci, regi ai padurii, îsi vor pierde coroana ? si daca soarele nu va mai lumina deasupra ei si norii nu-si vor mai uda copacii?
Teodora Zahariuc
clasa a IV-a C
Padurea,
simbolul pacii si al bucuriei
În padure ma
simt linistit, simt ca este un gând de bucurie ce pluteste în
aer si atunci o liniste deplina se asterne în sufletul meu.
Muntii înalti cu vârfurile semete acoperite de nea,
padurile de brad, mirosul de rasina, pasarelele,
fluturasii care zboara lin spre lumina ma încânta.
Iubesc mult locurile neatinse de om. Padurea este o binecuvântare, un dar
de la Dumnezeu oferit omenirii. Când frunzele fosnesc, eu simt ca
parca as vorbi cu arborii. Când stau în padure, prefer sa
fiu singur... doar eu, natura si gândurile mele. Când patrund în
padure, patrund în sufletul meu, în inima mea.
stefan Horomnea
clasa a IV-a A
Un colt de natura
În razele soarelui ce aluneca usor peste întreaga natura, padurea ne apare ca o cetate. Falnici strajeri, copacii privesc spre împaratia cerului, visând sa ajunga acolo. Pe trunchiurile lor se zaresc dungi pictate de soare.
Patrunzând în lumea de vis, o adiere de zefir te înconjoara. O mireasma daruita de conurile si rasina brazilor te îndeamna sa ramâi. Ma asez la trunchiul unui copac, privind cerul prin perdeaua de frunze. E liniste. Din inima padurii, razbat însa ecouri misterioase care nu tulbura cu nimic linistea si pacea. Atras de mister, patrund mai adânc în padure. De as putea sa ramân mereu în acest paradis!
Înaintând, deodata îmi aparu în fata un copac cazut. Un fior de durere mi-a trecut prin trup.
O lumina rosie se strecoara în padure. Am înteles ca se apropia seara. Parasind locasul sfânt al planetei, mi-am luat ramas bun de la tot ce ma înconjura, cu sufletul întristat ca locuri ca cel pe care l-am vizitat pot sa dispara din cauza oamenilor.
Claudiu Popescu
Paradisul Padurii
Vântul neobrazat ma poarta ca pe o frunza
Spre o oaza de lumina.
E o liniste patrunzatoare ... si stranie...
E ceva, ceva minunat...
E Paradisul Padurii.
Cerul se revarsa ca o cascada
Peste marea de verdeata,
Iar copacii sunt ca niste stâlpi de lumina
Ce sprijina acest ocean
Al culorii, al fericirii si al magiei.
Victoria - Ioana Ciuhan
clasa a IV-a C
Codrul Secular Slatioara
Un
loc minunat, o padure frumoasa si batrâna unde merg în
fiecare an e Codrul Secular Slatioara, un adevarat colt de rai,
care dainuie de mai bine de cinci veacuri. Nici o mâna omeneasca
nu a reusit sa doboare un copac...doar vânturile si
batrânetea.
Aveam doar patru anisori când am pasit pentru prima oara în aceasta padure. Atunci molizii îmi pareau niste uriasi, iar eu eram o firimitura pe lânga ei. si daca poposesti pe undeva prin mijlocul padurii, gasesti un izvor cu apa rece si cristalina. Acesta este locul meu preferat. Aici este o bancuta pe care ma asez si ascult susurul linistit al apei si cântecul melancolic al pasarilor. Dupa ce ma odihnesc, îmi continui drumul spre poalele muntelui unde este o cascada mare în care sar pastravii.
Acesta este Codrul Secular Slatioara, un loc minunat de care îmi voi aduce mereu aminte si la care ma voi întoarce cu placere de fiecare data.
Sebastian Mihetiu
clasa a IV-a A
Invitatie în padure
E o noapte de primavara,
Iar eu, padurea, te invit,
Sa vii la mine-n gazda
Sa privesti cerul infinit,
Sa-nveti povestea lunii,
Sa vezi misterul stelelor,
Sa simti racoarea ploii,
S-asculti cântul pasarilor.
Va fi o noapte de vis,
Ne vom plimba amândoi,
Vom merge în paradis
si vom afla lucruri noi.
Mi-as dori tare mult sa vii
Te-astept aici cu-n dor nebun
De-a ne plimba pe cai pustii...
Al tau drag codru, al tau strabun.
Teodora Zahariuc
Padurea
Padurea ma face sa ma simt ca într-un rai din basme.
Cântecul pasarilor, tandretea si prietenia copacilor, susurul cristalin al izvoarelor, racoarea cetinii îmi dau senzatia de încântare si iubire. Aerul curat, proaspat si sanatos îmi da putere. Mareata padure ma primeste cu bratele deschise.
Dar de ce unii oameni nu se mai pot bucura de frumusetea padurii?
Georgiana Dumitrel
clasa a IV-a F
Prin padure
Un soare luminos si blând Ma întind pe iarba deasa
Strapunge crengi cu flori galbui, si privesc spre-albastrul cer
si-ajunge iute ca un gând Lânga mine, o mireasma,
Pe coltul de iarba verzui. Un cântec de ghiocel.
Ma plimb prin padurea care În fata mea un fluturas
Îmi întinde brate verzi Zboara spre-auriul soare
si cu-a sa cântare dulce si lânga mine - un iepuras
Ma îndeamna sa visez. Spre a lui vizuina sare.
Sunt vesela, emotionata,
Când frumusetile ma-ncânta,
Când totul e în culoare.
Iata! Padurea în lumina-mi cânta!
Teodora Zahariuc
clasa a IV-a C
Într-o vara minunata
M-am afundat în mijlocul padurii.
Copacii falnici îsi aplecau crengile
Mângâind muschiul verde
Înlacrimat cu boabele de roua.
Soarele trimitea sageti de flacari peste flori,
Iar cerul senin împrastia
Albastrul de safir al basmelor.
Laura Zoara
clasa a IV-a F
Cât de frumoasa e padurea!
Padurea
- un simbol al vietii si al frumusetii -aduce în sufletul
tuturor veselia.
Oare
pe câti dintre noi ne-a invitat padurea sub mantia ei racoroasa,
oferindu-ne clipe de neuitat: aroma fructelor de padure, mireasma cetinei
de brad, soaptele unui izvoras din apropiere, fosnetul tainic al
frunzelor? Oare pe câti dintre noi ne-a prins noaptea într-un vârf de munte atât de minunat? Ca
sa ajungi pâna acolo trebuie sa mergi pe un drum lung, pe
carari fermecate, pline de flori, sa vezi cât de frumoasa
este padurea primavara, sa-i simti taria si
splendoarea.
Dar sa nu uitam cât bine si cât rau i-au facut oamenii. Ea cere mereu îndurare persoanelor nestiutoare, care îi distrug frumoasa podoaba, fiindca nu stiu sa asculte glasul naturii.
Unele
anotimpuri protejeaza padurea, iar altele o distrug. Unele o fac mai
frumoasa, altele o urâtesc. Toamna o coloreaza, iarna o face
sa straluceasca ca o stea, primavara o face frumoasa
ca o floare, iar vara o încalzeste cu razele ei de foc.
Padurea adaposteste mii de vietati, aratând mai multa compasiune decât orice om si de aceea nu ar trebui distrusa. Ea ne aminteste ca trebuie sa fim mai buni si mai întelegatori, ne daruieste linistea si iubirea ei fata de noi, oamenii.
Putem
spune ca cei care iubesc padurea au suflete minunate, pline de
caldura. Toti ar trebui sa fie asa.
Iubiti natura, protejati padurea si veti fi mai buni!
Alexandra Danelet
clasa a IV- a E
Nucul, vântul si pasarile
Era o seara încântatoare de vara. Regele cerului se retragea usor la culcare împreuna cu fiicele lui, razele calde. Mii de fire argintii au început sa se aseze pe cerul din ce în ce mai întunecat.
Padurea parea un paradis al tuturor vietuitoarelor. Cântecele line, fluieratul vântului si arborii batrâni si întelepti îmi duceau dorul. De aceea trebuia sa-i vizitez.
Am mers spre padurea fermecata de lânga casa bunicului. Cântecele linistitoare ale pasarelelor îmi inundau urechile cu bucurie calda si blânda. Înaripatele mi-au spus:
- Bine ai venit, draga noastra Marina! Te-am asteptat. Vrem sa-ti spunem ca au aparut noi fiinte în frumoasa noastra padure. Priveste!
Pasarile mi-au aratat un nou copacel - un mic nuc - ce cânta de zor ca un copil.
- Mi-a parut bine sa te cunosc, copacelule! Îti doresc sa cresti viguros si fericit în aceasta padure. Unde e vântul?
-
Trebuie sa vina imediat sa te ia, au spus pasarile.
Vântul îsi facu curând aparitia si ma purta pe aripile sale spre noile vietuitoare, micile flori ce tocmai s-au ivit din pamânt. Le-am salutat si le-am stropit cu picaturi racoroase din apa unui izvoras cristalin ce curgea prin apropiere. Mi-am umplut causul palmelor cu apa limpede si, purtata de vânt, m-am întors la micul nuc sa-i stropesc tulpina.
Am petrecut o seara minunata înconjurata de bunii mei prieteni, cavaleri ai naturii: nucul, vântul si pasarile.
Marina Munteanu,
clasa a IV-a E
Meditez
Privesc padurea printre sagetile ce-mi taie calea.
Pare linistita, însa ea freamata neîncetat,
Copacii îsi mladie trupurile obosite de atâtea veacuri,
Vântul le mângâie pletele,
Iar pasarile cânta mereu.
Lacul pare adormit
Sub nuferii lui înmiresmati.
Admir acest peisaj si ma cufund în visare
Ascult cum ticaie clipele si cum padurea îsi masoara pulsul.
Meditez...
Bogdan Filote
clasa a IV-a D
Vis de primavara
O raza de soare nou patrunde în inima mea
Ma cheama, ma striga voioasa,
Ma îndeamna sa alerg
si alerg
Pe pamântul umed brazdat ici-colo de carari uscate.
Boarea calda a primaverii îmi umple fiinta,
Iar ochii mi se-neaca în cerul albastru
Ca o petala de miozot..
Ma opresc si privesc nesfârsitul de lumina aurie
Prin care sageteaza rândunelele,
Cocostârcii se rotesc gânditori
si cârduri de rate trec în zbor.
Am ajuns în paradisul florilor:
Clopotei de argint aplecati spre pamânt
Îmi soptesc suave cuvinte;
Toporasi cu petale rupte din cer
si brânduse catifelate
Îmi mângâie sufletul
Obosit de atâta culoare.
Lacramioara
În tainuita brazilor racoare,
O floare gingasa si mititica
Din umedul pamânt rasare
Albi clopotei spre soare ea ridica.
Nevinovatul trup, plapând,
Se leagana a câta oara
Sub adierea vântului de primavara
Smerita si sfioasa o lacramioara!
Diana Rîznicu
clasa a IV-a D
Paradisul primaverii
O raza de soare aurie
Care stapâneste vazduhul
Ma cheama la ea.
Pasesc în paradis, un paradis al culorii vesnice.
Fluturi multicolori se bucura de primavara,
Un stol de berze pluteste în vazduh,
Copacii ma alinta cu mireasma lor,
Iar pe cer îmi zâmbeste primavara.
Teodora Mustea
clasa a IV-a C
Visând...
O lumina lina, de primavara
Îmi învaluie sufletul
Într-o frumusete pura.
si o mireasma îmbatatoare
A florilor fragede
Ma încânta.
Pe cerul albastru apare
Un vesel curcubeu
De la care toate împrumuta
O culoare noua
si care ma îndeamna
Sa visez primavara.
E un vis în mii de culori
În care florile îsi cânta fericirea
Iar fluturasi de lumina
Înalta spre zâmbet de soare
Cântari de iubire...
Adiere de primavara
O mireasma placuta
Ma îmbie, ma bucura.
Îndraznesc sa privesc
Spre globul de foc,
Spre cerul senin.
Sageti de aur coboara
Înspre umedul pamânt
Dând viata florilor.
Puterea culorilor ma orbeste,
Parfumul florilor ma vrajeste,
Bucuria pasarilor ma cuprinde.
Minunatele flori se pleaca
În fata arcasului ceresc
soptind: Împarateasa Primavara a sosit!
Ioana Ciuhan
clasa a IV-a C
Tu, frumoasa floare,
Rege al iubirii
Amintind de pace
Ne-ai alintat mereu
Dând parfumul tau;
Aura de dragoste,
Floare unica în lume
Ivindu-te pe pamânt
Rapita-i frumusetea-n gând.
Teodora Zahariuc
ânar,
Rapitorul frumusetii
Adevarata comoara
Nemuritoare
Darul iubit
Admirat.
Fiorul frumusetii
Imnul dragostei
Romantic....
Andi Beuca
clasa a IV-a D
Cum a capatat trandafirul tepi
Era o vreme când trandafirul nu avea tepi ci o tulpina dreapta si neteda, dar într-o zi . s-a întâmplat ceva deosebit.
Stupul albinelor harnice era în criza de polen. Toate erau alarmate ca au ramas fara hrana zilnica. Cel mai apropiat loc în care se gaseau flori era la 300 km departare. Nimeni nu se încumeta sa zboare pâna acolo.
- Ma duc eu! a zis o albina curajoasa.
- Nu vei reusi! spuse tot stupul deodata.
- Ba da, sunt convinsa! spuse albina cea cutezatoare, luându-si zborul spre marea provocare.
Zbura ce zbura pâna obosi. Se aseza sa se odihneasca. Ramase asa o zi si o noapte. Apoi se ridica în înaltul cerului si, spre bucuria sa, vazu prima floare din care se grabi sa strânga polenul. Mai poleniza una, si înca una, pâna obosi din nou. Trudita, cazu lânga o floare maiestuoasa ce-si înalta spre lumina petalele sale catifelate de un rosu sângeriu. Era un trandafir, cu o tulpina verde si neteda ce nu putea fi escaladata. Acesta prinse viata si spuse:
- Ce ai patit, albinuto?
- Am nevoie de polenul tau . ajuta-ma!
Atunci trandafirului i-au rasarit tepi asemanatori cu niste scarite pe care albina se sui pâna în vârful florii parfumate de unde aduna polenul. Pe loc se înviora si zbura spre stup, multumindu-i trandafirului pentru ajutorul dat.
Asa a capatat trandafirul tepi, pe care nu i-a folosit ca pe niste arme de aparare, ci pentru a sprijini o fiinta neajutorata.
Andreea Rîsca
Lacrimi de lumina
Gingase flori pe câmpii se-arata,
Petale de margaritar în zbor.
Într-un tarâm ales visez ca sunt SOARE.
Vad trandafiri, crini, lalele,
Zambile, ghiocei si gladiole,
Care-si îndreapta al lor chip luminos
Spre cerul ocrotit de mine.
Frunze de stejar îmi cânta,
Iar flori de cires îmi spun
Frumoase poezii de iubire vesnica.
Uimit de atâta frumusete
Încep sa plâng cu lacrimi de lumina
Care aluneca usor învaluind totul în raze de
IUBIRE.
Ciprian Varvaroi
clasa a IV-a D
Patrund într-un vis de aur,
Într-un câmp cu flori eu ma asez
Arcasul ceresc le apara
si ele cresc.
O lalea îmi bucura sufletul
si ma cheama în lumea florilor.
Ma ia pe sus, într-un zbor lin
si de sus vad florile ca-ntr-un paradis.
Vad trandafiri de toate culorile,
Lalele rosii si portocalii,
Zambile albe si galbene
Care îmi cuceresc inima
si ma îndeamna sa iubesc.
Emanuel Cusiac
clasa a IV-a D
În bratele calde ale întinsului pamânt.
S-au dus plânsul apelor înghetate
si vaietul codrilor de asprul vânt.
Padurile înfrigurate se-nclina usor,
Iar frunzele lor se bucura de-un soare domol.
- Ding - dong, ding - dong! striga- un ghiocel.
Vine primavara încetinel!
În umbra falnicelor bolti
Se-ascund mici vietati,
Care acum s-au trezit
Din somnul lor amortit.
O petala a ghiocelului m-a furat
În timp ce dormeam
O petala a ghiocelului m-a furat
si m-a condus în paradisul primaverii.
Sagetile de aur ale arcasului ceresc,
Nevinovatia si puritatea cerului,
Pasarile care taiau vazduhul,
Brândusele catifelate si ghioceii gingasi...
Toate ... îmi vorbeau.
Dar, la un sincer zâmbet al meu
Totul a devenit mai frumos:
Simteam ca pot zbura, ca pot pluti,
Ca pot atinge norii,
Ca pot visa.
Bianca Albu
O primavara calda
O lume a primaverii,
Un ghiocel ce abia rasare,
Un toporas caruia un vânt caldut
Îi fura o petala
si pasarile ce cânta
În înaltul cerului.
Ma trezesc plângând
Caci din lumea povestilor am plecat
Spre o noua zi plina de peripetii.
Alexandra Todosi
clasa a IV-a E
Georgiana Dumitrel
clasa a IV-a F
Suna, suna clopotel,
Suna lin si subtirel,
Sa-nfloresti gradinile
Sa trezesti albinele!
Esti o floare mititica,
Gingasa si subtirica,
Ce aduce primavara,
Bucurie-n toata tara.
Deborah Nica
clasa a IV-a D
Vis de primavara
A venit primavara în caleasca ei de smarald. A sosit într-o rochie lunga, înverzita de iarba si colorata de flori pe care a aruncat-o peste pamânt.
Prin colturi negre în care bântuia întunericul se mai ascundeau nori mici de zapada, sângerii, de parca ar fi fost urmariti de strajerii luminii. Norii i-au dat voie regelui soare sa conduca regatul cerului cu raze calde de bucurie si sa înveseleasca orice fiinta.
Prin copacii presarati cu flori fragede ciripesc melodios pasari fericite ce au poposit de curând în tara lor frumoasa.
Ape albastre ca safirul curg repede printre vaile înverzite precum copiii zburdalnici ce alearga neobositi la joaca.
Ogoarele adapostesc ca niste paturi plantele ce-si vor scoate capsorul spre viata. Desi timide si orbite de lumina, vor învata sa aiba nevoie de soarele puternic. Ghiocei albi ca zapada, dar calzi precum sufletul unui copil si-au scos aripioarele rusinate, vestind primavara.
Cel mai încântator anotimp si-a adus frumusetile, a reînviat toata natura, înveselind vietuitoarele si aducând speranta în sufletele noastre, ale oamenilor.
Marina Munteanu
clasa a IV-a E
Murmura tainic, neîncetat,
Rostind cuvinte parca de neuitat;
si ma adoarme într-a sa poveste
Ţesuta usor din picaturi de apa.
Visez ca eu sunt PLOAIA
si curg încet peste natura vie
Cu lacrimi de iubire.
Dar, ca o zâna buna
M-ascund apoi în nori
si parasesc tarâmul fermecat.
În locul meu, batrânul rege auriu apare
Iar fiecare planta fericita
Zâmbeste la SOARE.
Diana Rîznicu
clasa a IV-a D
Din paduri si munti, tu vii
Cu unde capricioase,
Ba vesele, ba triste.
În apa ta tu oglindesti
Natura vie, minunata.
Ziua vezi paduri, câmpii,
Noaptea stele argintii.
Alergi mereu, neobosit,
Apoi te pierzi usor
Într-un lac fara sfârsit...
si greu de definit.
Ciprian Varvaroi
clasa a IV-a D
Picatura de apa
A plouat. O picatura s-a agatat de creanga cu flori înmiresmate
a unui mar batrân. Apoi ajuns pe o floare mareata si a cazut
pe iarba frageda. Noaptea, a poposit lânga un lastar firav.
Dimineata, era în pericol sa fie sorbita de un fluture.
Dar, privindu-si chipul în picatura limpede,
a lasat-o neclintita.
Ionut Ispir
clasa a IV-a F
Izvorul, o lacrima a padurii
Era într-o zi de mai si afara ploua. Am plecat desculta prin padure.
Toate florile erau umede si plapânde. Hoinarind, am obosit.
M-am oprit sa ascult un susur de izvor.
Am vazut doi copaci batrâni si goi. Din fiecare crenguta a lor curgea câte un izvor.
Asa am descoperit ca izvorul este o lacrima a padurii.
Miruna Lujanski
clasa a IV-a F
Pârâiasul
Un pârâias limpede spre vale curge
si valuri soptite cu el duce.
Câte o mica faptura însufletita se arata
În apa cea fermecata.
Un soare ademenitor,
Cu raze calde, arzator,
Se oglindeste
În apa pârâului domol.
Ana Maria Murariu
clasa a IV-a F
Cristalul naturii
În craterul unui vulcan Stâncile-l împrejmuiesc,
Un lac a rasarit, Nu poate scapa de strajerii nemuritori
Oglindind natura Ce apara o lume noua
Sub cerul argintiu. Plina de prospetime.
Leonard Agavriloaei
clasa a IV-a F
Ploaia
Era primavara. Norii erau întunecati si ceata
acoperea întreg pamântul.. Totul parea încremenit, iar pamântul însetat astepta prima picatura. Florile stateau cu capetele plecate, nemaiavând puterea sa priveasca spre cer. Copacii si-au strâns ramurile în jurul trunchiului,
cersind si ei putina ploaie.
A început sa picure. Stând nemiscat, auzeam cântecul monoton al ploii.
Priveam cum lacrimile norilor cadeau pe firele de iarba, pe pamânt, pe frunzele copacilor înalti. Parca fiecare picatura cadea într-un loc anume. Apoi se adunau toate la un loc si, în timp ce curgeau în mari, oceane si lacuri, îsi
povesteau una alteia cum a fost în tinutul în care au cazut.
Pe la asfintit, din munti izvorau sageti lungi de aur, fulgerând în sus,
în nori si în jos, în oglinzile de apa.
Dupa un timp, ploaia s-a oprit. Soarele a rasarit cu o lumina prieteneasca
si vazduhul s-a umplut de stralucire. Prin vai se mladiau pale de ceata, se faceau din ce în ce mai stravezii pâna ce
s-au mistuit în limpezimea aerului.
Undeva, pe un colt de cer, a aparut curcubeul.
stefan Diaconescu
clasa a IV-a A
Sunt un strop de viata
Este dimineata. Soarele se ridica asemenea unui rege si se arunca cu bucuria unui viteaz pe bolta cereasca.
Eu, picatura de roua ce stau pe firul de iarba, aduc înviorare. Soarele maret încape întreg în mine, iar tu-l privesti ca-ntr-o oglinda. Un strop de apa îti racoreste sufletul, de aceea pretuieste-ma si nu trece indiferent pe lânga mine. De picatura aceasta depinde viata florilor si viata ta de calator.
Astept sa recunosti nevoia de mine când muncesti si când te joci, când înveti si când manânci, când sadesti o floare si când când speli un fruct.
Ia-ma cu tine mereu si, de întâlnesti un istovit de sete, sa-mi faci cunostinta cu el, pentru ca vreau sa-l ajut.
Oana Calistru
clasa a IV-a A
|
