STRATEGII DE REALIZARE A EVALUARII

STRATEGII DE REALIZARE A EVALUARII

Strategiile de evaluare reprezinta modalitatile sau tipurile specifice de integrare a operatiilor de masurare-apreciere-decizie in activitatea didactica educativa,integrare realizabila la diferite intervale de timp(scurt,mediu,lung) si in sensul indeplinirii unei functii pedagogice specifice.

In teoria si practica educationala se disting trei strategii de evaluare :

evaluarea initiala/predictiva ;

evaluarea continua /formativa ;

evaluarea sumativa/finala.

4.1. Evaluarea initiala /predictiva

Evaluarea initiala propune operatiile de masurare-apreciere-decizie la inceputul activitatii de instruire, in vederea cunoasterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului.

Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar predictiva. In mod analogic, testele de cunostinte elaborate si aplicate special pentru masurarea si aprecierea nivelului initial de pregatire al elevilor sunt denumite teste predictive.

Evaluarea initiala este necesara la inceputul unui an scolar,la inceputul unui semestru, asa cum remarca I. T.Radu :

' La inceputul lectiei, evaluarea initiala corespunde unei faze numita, in mod traditional, a verificarii lectiei anterioare. In functie de rezultatele acestei verificari sau ale acestei evaluari initiale, profesorul va confirma parcursul anticipat in proiectul sau de lectii sau va aduce corecturi, ajustari, completari. Pot fi propuse noi secvente sau subsecvente de recuperare ,stimulare, completare. In acesta perspectiva ,chiar de la inceputul unei lectii ,evaluarea initiala indeplineste o functie pronuntat predictiva.'¹

Functiile specifice pe care le indeplineste strategia de evaluare initiala,pe fondul functiei predictive, sunt concentrate de I.T.Radu in doua niveluri de referinta :

functia diagnostica, 'vizeaza cunoasterea masurii in care subiectii stapanesc cunostintele si poseda capacitatile necesare angajarii lor cu sanse de reusita intr-un nou program '² .In felul acesta pot fi identificate :

lacunele ,golurile pe care elevul le are in pregatire ;

resursele pe care le are ca volum de informatii, dar mai ales in ceea ce priveste capacitatile de invatare momentane si de perspectiva;

conceptele principale ,pe care elevul le stapaneste , cu ajutorul carora va putea asimila continuturile noi si fondul de reprezentari, care sa favorizeze intelegerea acestora ;

posibilitatile reale ale clasei si ale fiecarui elev, tinand seama de capacitatea de a lucra independent ;

abilitatile necesare pentru insusirea cunostintelor in plan teoretic si aplicarea lor ;

deficientele si dificultatile reale care apar in activitatea de invatare

functia prognostica sugereaza profesorului conditiile prealabile desfasurarii noului program,care permit anticiparea rezultatelor. Evaluarea initiala are astfel rolul major, un rol activ in derularea proiectului pedagogic curricular construit de invatator. Invatatorul, plecand de la diagnoza stabilita, va interveni pentru selectionarea ,realizarea si dezvoltarea corecta a:

obiectivelor programului urmator(viitoarea lectie,capitol );

continuturilor absolut necesare;

metodelor eficiente de predare-invatare-evaluare;

modurilor si formelor optime de organizarea a activitatii.

Functia prognostica presupune: rationalitate ,fezabilitate, determinare,dar si flexibilitate in alegerea obiectivelor si a resurselor corespunzatoare pentru indeplinirea acestora.

In concluzie, trebuie subliniata evolutia pe care o inregistreaza evaluarea initiala in contextul teoriei si metodologiei curriculum -ului. Astfel,dezvoltarile mai recente ale teoriei privind evaluarile in educatie,extind rolul evaluarilor initiale,independent de dimensiunea ei. Evaluarea initiala este indisociabila constructiei unui demers didactic riguros si eficace. Functiile ei sunt asigurate pana la final numai daca resursele sunt stabilite si folosite pentru a face posibila derularea activitatii in conditii de eficienta.

4.2. Evaluarea continua/formativa

-operatiile de masurare -apreciere continua,cu posibilitatile de decizie (note, hotarari,caracterizari,sanctiuni ) angajate la intervale relativ mici de timp( pe parcursul lectiei sau in cadrul unui grup de maximum patru-cinci lectii );

-actiunile de proiectare curriculara continua a obiectivelor concrete, prezentata sub forma unor secvente de instruire flexibila,adaptabile la ritmul individual de mu ca al elevilor, perfectibile pe termen scurt si mediu.

Schimbarile pe care evaluarea continua le aduce la nivelul demersului didactic, proiectat si dezvoltat in spiritul teoriei si metodologiei curriculum-ului, sunt sintetizate de I.T.Radu in urmatorii termeni :

'evaluarea randamentului scolar este prelungita extinzandu-se si asupra procesului realizat, a activitatii scolare care se afla la originea rezultatelor constatate'⁴ ;

se manifesta un interes mare fata de evolutia subiectilor pe parcursul programului scolar, evaluarea inregistrand progresele acestora, si ,in acelasi timp, identificand lacunele, dificultatile de invatare, etc. ;

redimensionarea prin extensie a trei elemente esentiale ale actului educativ ;observatia (in masura in care permite ghidarea si optimizarea experientelor de invatare), interventia (presupune analiza menita sa identifice cauze si dificultati),reglarea , care poate fi retroactiva(la sfarsitul unei secvente),interactiva (in timpul procesului) ,proactiva, cand elevul se angajeaza intr-o noua activitate.

Ca demers strategic promovat la nivelul proiectarii curriculare , evaluarea continua cu functie pronuntat formativa,se realizeaza predominant pe parcursul desfasurarii procesului didactic,avand ca scop permanent verificarea sistematica a progresului inregistrat de elevi. Cunoasterea exacta a rezultatelor inregistrate sistematic, transparent, permite reglarea/autoreglarea activitatilor de educatie si instruire, pe unitati didactice mai mici ,dar si pe secvente medii si mari in raport de obiectivele specifice si generale, prezentate in diferite formule curriculare. Totusi ,ca nota specifica ,evaluarea continua / formativa ,se realizeaza pe secvente mici , cu probe orale ,scrise ,practice , aplicate oportun si eficient la sfarsitul unei unitati didactice.

Frecventa mai mare a verificarilor inseamna si frecventa mai mare a consolidarilor formative , a reglarilor si autoreglarilor pedagogice operate in termen de corectare imediata si de ameliorare, ajustare, chiar restructurare realizabila pe termen mediu si chiar lung. Importanta este limita de reglare- autoreglare a activitatii care urmareste formarea -autoformarea continua atat a profesorilor cat si a elevilor. In acest fel se poate asigura diminuarea pana la eliminarea completa a caracterului de sondaj al evaluarii.

Evaluarea continua / formativa determina schimbari atat in conduita didactica a profesorilor cat si in comportamentul scolar al elevilor. Ea ofera profesorului informatii care permit ameliorarea imediata a proiectului pedagogic de tip curricular, a strategiilor de dirijare a instruirii. Evaluarea continua ii ofera elevului confirmarea ca a invatat corect, ca detine calea de invatare corecta.

4.3.Evaluarea sumativa / finala

Evaluarea sumativa propune operatiile de masurare-apreciere -decizie in timpul sau la sfarsitul unei activitati didactice educative in vederea cunoasterii nivelului real de stapanire a materiei dupa parcurgerea anumitor perioade si secvente de instruire,conform obiectivelor programelor scolare adaptate de profesor la conditiile concrete ale clasei de elevi. Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar cumulativa ,cu resurse formative limitate la momentul desfasurarii activitatii didactice .

Literatura de specialitate considera acest tip strategic de evaluare drept 'una traditionala '⁵,inspirata din grija pentru realizarea unui bilant al performantelor elevilor pe o anumita perioada. De aici si denumirea care poate fi data acestei strategii de evaluare finala. Este o strategie absolut necesara deoarece ea contribuie la finalizarea activitatilor printr-o decizie. Problematica ei consta in perfectionarea formelor si metodelor alese pentru astabili o legatura logica atat cu evaluarea initiala cat si cu evaluarea continua .Evaluarea sumativa trebuie sa se bazeze pe mai multe masuratori si aprecieri initiale si continue in vederea luarii unei decizii finale optime.

Pe de alta parte ,evaluarea sumativa trebuie continuata in contextul in care acest lucru este posibil ca reper pentru o noua evaluare initiala si ca sursa pentru perfectionarea in continuare a activitatii respective.

Evaluarea sumativa are cateva caracteristici :

NOTE :