STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE IN INSUSIREA SI DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE ORTOGRAFIE SI PUNCTUATIE LA CLASELE I-IV

STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE IN INSUSIREA SI DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE ORTOGRAFIE SI PUNCTUATIE LA CLASELE I-IV

Lectia este o unitate de actiune didactica ce tinde in mod deliberat catre un anumit scop, in conditii bine delimitate, cu ajutorul unor mijloace adecvate pentru a ajunge de la conditiile existente la conditii corespunzatoare scopului urmarit. Pentru cei mai multi cercetatori si practicieni ai scolii, lectia se constituie ca fiind cea mai de jos unitate didactica "celula" ce sta la baza edificiului intregului proces de invatamant, o celula care incorporeaza in sine toate elementele si atributele instructiei scolare. Este considerata nu o calitate fixa si statica, ci ca ceva care se modifica, mai mult sau mai putin lent, dar sigur, urmand transformarile de ansamblu ale procesului de invatamant pe care il reprezinta.

In virtutea acestei opinii, este evident ca lectia nu exista decat in functie de anumite obiective specifice invatamantului, de un anumit continut logic structurat (deviat din programa unei discipline) si o anumita procesualitate controlata de profesor, strict delimitata in timp si realizata intr-o ambianta psihosociala determinata clasa de elevi precum si intr-un anume context fizic, in sens traditional sala de clasa, in sens modera laboratorul, cabinetul de studiu, atelierul, terenul de experimentare.

Dupa cum arata loan Cerghit in Perfectionarea lectiei in scoala moderna", lectia este forma de organizare a procesului de invatamant in care se desfasoara activitatea de invatare a clasei de elevi sub conducerea invatatorului sau profesorului. Ea ofera conditii corespunzatoare pentru aplicarea unor mijloace, metode si procedee variate in vederea insusirii nemijlocite de catre elevi a unui sistem de cunostinte de baza si a dezvoltarii capacitatilor de cunoastere".

Ca forma de organizare a procesului de invatamant, lectia este constituita dintr-o succesiune de secvente ce se desfasoara intr-o unitate de timp, in care se asigura coordonarea intre activitatea de predare si cea de invatare, in vederea realizarii obiectivelor instructiv educative.

Alegerea strategiei didactice se face sub triplul inteles al cuvantului:

a) ca adoptare a unui mod de abordare a invatarii (prin prob 646b16g lematizarea euristica, algoritmizata);

b) ca optiune a unui mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de invatamant, formelor de organizare a elevilor;

c) ca mod de programare (selectare, ordonare si ierarhizare) intr-o succesiune optima a fazelor si etapelor (evenimentelor) proprii procesului de desfasurare a lectiei date, cu delimitarea timpului si respectarea unor principii si reguli didactice.

Acest ansamblu de actiuni si operatii, impreuna cu resursele materiale puse in actiune cu ajutorul lor,reprezinta dispozitivul de actiune al lectiei care va putea duce la obtinerea schimbarilor comportamentale dorite, a rezultatelor asteptate.

Strategia didactica ne ofera o baza de trecere de la conceptie la actiune, de la modul in care este conceputa o lectie la programarea desfasurarii ei practice. Ea poate sa ne arate cum sa abordam rezolvarea unei situatii problematice de tipul unei lectii, fara a da, totusi, o solutie precisa. Strategia arata ce face profesorul si ce face elevul, ea pune in evidenta capacitatea cadrului didactic de a actiona eficient si de a face si pe altii sa actioneze in virtutea aceluiasi tel. Strategia lasa loc spontaneitatii, interventiei creative pe loc si cu efect imediat din partea celui care tine lectia.

Daca multa vreme se considera ca pentru a conduce cu bune rezultate desfasurarea procesului de invatare profesorul trebuia sa posede deprinderi de predare, bine constituite, desigur astazi problema se pune ca profesorul sa posede strategii de predare, care au avantajul ca nu sunt automatisme rigide, ci moduri mai generale si mai suple de abordare a predarii.

Ca practician, invatatorul poate apela la strategii diferite, generale sau specifice invocand motivatii de valoare, de eficienta, de familiarizare obisnuinta, de comoditate, etc. Tipologia strategiilor poate servi ca punct de sprijin si orientare in activitatea sa.

In functie de caracterul determinant al invatarii se pot deosebi:

Strategii precise: bazate pe prescriptii, pe norme, pe dirijarea stricta a invatarii sunt directiviste, rigide, sting curiozitatea, originalitatea. Acestea pot fi:

imitative axata pe imitatia modelelor dinainte elaborate, pe receptie, pe exercitii cu caracter mecanic, cu sprijin pe memorie (se presteaza mai ales in clasele I-II);

explicativ - reproductive sau explozive (de invatare prin repetare, elevul asculta, priveste, invata, reproduce);

explicativ intuitive (demonstrative);

algoritmice (prefigureaza o dirijare detaliata, desfasurarea pas cu pas a procesului de invatare);

programate dupa principiile instruirii programate).

Strategii care pun accentul pe stimularea efortului propriu al celui care invata, pe incurajarea muncii independente, fara ca indrumarile profesorului sa joace un rol prea important (dirijare redusa la minimum).Sunt considerate strategii de activizare, participative si se divid in:

a) strategii euristice de cautare activa, de cercetare, de angajare in descoperire; lasa elevul sa isi asume riscul incertitudinii, al incercarii si erorii; din pacate iau prea mult timp.

Distingem urmatoarele strategii:

- explicativ - investigative (de descoperire semidirijata);

- conversatie euristica;

- descoperire independenta;

- problematizarea;

- observarea investigativa;

- experimentul faptic;

- cercetarea in echipa, etc.

b) strategii creative lasa camp deschis afirmarii originalitatii, spontaneitatii, diversitatii, pun accent pe formarea capacitatii de reflectie, de sinteza, de evaluare critica, de creatie.

Multi autori considera ca nu poate exista strategii pur euristice si pur algoritmice, ci strategii mixte (algoritmic euristice sau euristic algoritmice).

Tinand seama de logica gandirii se poate vorbi de:

strategii inductive de trecere de la perceptie intuitiva la explicatie, de la fapte la principii, de la exemplu concret la idee, de la particular la general, de la cunoasterea efectelor la deslusirea cauzelor; pun elevul in fata realitatii si il conduce prin analiza faptelor la principiile care le explica si la sintezele care le organizeaza;

strategii deductive (axiomatice) cunoasterea urmeaza traiectul invers celui inductiv; de la principii la fapte pe care le explica, de la cunostinte cu caracter general la cunostinte cu caracter particular, de la ipoteza la faptul verificat prin observatie si experiment;

strategii transductive de genul explicatiei prin metafore;

strategii combinate (inductiv deductive sau deductiv inductive).

In clasele I-II cand gandirea copiilor este intuitiva, se folosesc cu preponderenta strategii inductive iar in clasele III-IV cand deja sunt capabili sa faca generalizari se folosesc cu succes strategiile deductive sau cele combinate deductiv inductive.

In desfasurarea unei lectii, indiferent de categoria din care face parte si de strategiile adecvate pe care le foloseste, educatorul are in vedere urmatoarele conditii:

- captarea (mobilizarea) atentiei elevilor si trezirea interesului pentru actiunea de instruire;

- informarea elevilor cu privire la scopurile si obiectivele urmarite;

- verificarea sau reactualizarea unora dintre cunostintele asimilate anterior, necesare predarii noilor cunostinte;

- prezentarea noilor cunostinte;

- obtinerea performantei (a rezultatelor asteptate) prefigurate in obiective;

- evaluarea performantelor atinse de elevi;

- fixarea (retinerea) si aplicarea cunostintelor (transferul) conexiunea inversa;

- tema pentru studiul individual.

Asa cum am aratat si in ipoteza lucrarii, pentru insusirea corecta a regulilor de ortografie si punctuatie, la elevi, atat prin exprimare cat si prin scriere, am folosit diferite metode, procedee, tipuri de evaluare, material didactic.

Am imbinat aceste metode si procedee si le-am folosit pe cele adecvate in functie de tipul lectiilor predate, de necesitatile obiective ale expunerii cunostintelor si ale formarii priceperilor si deprinderilor. Exemple:

Explicatia:

Consta in expunerea logica si argumentata a unor reguli, legi sau principii stiintifice. Prin explicatie am infatisat elevilor o tema (printre acestea si pe cele gramaticale) desfasurata intr-o ordine logica de date si fapte, care au dus in mod necesar la o anumita concluzie si generalizare.

Ca forma distincta a explicatiei am folosit demonstratia logica, rationala a regulilor de exprimare si scriere a semnelor de ortografie si punctuatie. Aceasta metoda am folosit-o la clasele I-IV.

De exemplu, pentru intelegerea scrierii cuvintelor cu consoana dubla n" la clasa a III-a, am folosit reprezentarea grafica a structurii cuvintelor care contin consoana dubla nn", explicandu-le calea intuitiv-operationala a formarii cuvintelor:

in noapte a innopta

in negura a innegura

in nod innoda

in nor innora

in noi innoi.

In urma explicatiei intuitiv operationale si a activizarii elevilor in rezolvarea situatiei ortografice puse in discutie s-a desprins concluzia: din cuvinte care incep cu consoana "n" se pot forma cuvinte cu alt inteles punand in fata pe in". In aceste conditii, cuvintele rezultate se ortografiaza cu "nn".

Exercitiul:

Se intelege executarea constienta si repetata a unei operatii, in scopul dobandirii unei priceperi sau a unei deprinderi, prin care se ajunge la un anumit grad de automatizare a diferitelor elemente ale activitatii.

Dar, cu toate acestea, trebuie sa stim ca in procesul de invatare elevii isi formeaza odata cu insusirea cunostintelor un anumit bagaj de priceperi si deprinderi.

Formarea acestor priceperi si deprinderi se realizeaza cu ajutorul exercitiilor.

De aceea, in primele clase I-IV se foloseste foarte mult exercitiul, atat in scris cat si la citit, si se pot distinge doua etape.

a)exercitii introductive cand invatatorul da elevilor sa repete procedeul de efectuare a unor propozitii (de exemplu, cum trebuie sa tina stiloul atunci cand scriu);

b)exercitii de baza in care elevii aplica regula gramaticala in mod independent, dupa modelul aratat de invatator si sub supravegherea acestuia. Daca elevul a invatat sa scrie un cuvant cu o greseala de ortografie, fara sa fie corectat la timp, deprinderea aceasta va fi greu de inlaturat, chiar daca elevul cunoaste bine regulile ortografice.

Inlaturarea unei deprinderi gresite este deseori mai dificila decat formarea unei deprinderi noi, totusi datorita exercitiului se poate inlatura orice greutate intampinata.

Conversatia:

Este metoda de invatamant prin care invatatorul cu ajutorul intrebarilor stimuleaza gandirea acestor elevi, in vederea insusirii unor cunostinte noi sau fixeaza, aprofundeaza si sistematizeaza prin recapitulare si verificare cunostintele asimilate anterior de catre elevi.

Prin conversatie, am pus elevilor intrebari bine gandite si clar formulate, pentru a-i aduce pe acestia spre gasirea unor solutii si formularea unor concluzii, reguli etc. strans legate de tema lectiei. Uneori, elevii au pus intrebari la care raspunsurile si explicatiile le-am dat eu.

Prin acest procedeu conversatia s-a dat posibilitatea elevilor sa-si dezvolte independent vorbirea si gandirea.

Un prim exercitiu pe care l-am aplicat si in urma caruia am obtinut rezultate foarte bune in insusirea deprinderilor ortografice a fost si este citirea ortografica.

Citirea ortografica ajuta elevii sa observe ca inceputul unui alineat reprezinta un fragment de text care dezvolta o idee se scrie mai inauntrul paginii si bineinteles cu majuscula initiala si ca in timpul citirii pauza de la sfarsitul unui alineat marcata prin punct, semnul intrebarii sau al mirarii dureaza mai mult decat pauza determinata de aceleasi semne de punctuatie in cuprinsul alineatului.

Citirea ortografica am folosit-o in special la clasa I, deoarece in aceasta perioada invatatorul trebuie sa ajute elevii, sa ii indrume in folosirea unor semne ortografice si de punctuatie, precum si lamurirea folosirii lor.

De exemplu, in Abecedar, elevii intalnesc nume de fetite Ana, Ina, Nina, Nana trebuie explicat elevilor ca numele de fetite si de baieti se scriu cu litera mare, deoarece este fiecare cuvant numele unuia dintre ei. De asemenea,sa se explice de ce dupa propozitia Ana are mere." s-a pus punct, iar la alte lectii la

exclamatia de bucurie a copiilor Ura! Ura!" s-a scris semnul exclamarii. Tot in clasa I-a, elevii cunosc semnul intrebarii, ca si linia de dialog.

Nina e la mine.

Nina, ai mure?

Am un cos cu mure.

sau

Alin este acasa.

Nu, Alin nu este acasa.

In desfasurarea lectiilor de gramatica, mi-am indreptat atentia asupra aplicarii normelor gramaticale in exprimarea orala si scrisa, asigurand astfel gramaticii un caracter practic-aplicativ.

Prin motivarea ortografiei, elevii au fost pusi in situatia de a intelege rational logica interna a regulii, motivatia ei, aspectul ei functional si modul acestuia de actiune".

Deci, am asigurat intelegerea normelor gramaticale, desfasurandu-le sub motivatia lui de ce.

Motivarea ortografica a solicitat elevilor gandirea lor logica, spiritual de observatie, capacitatea de analiza, de comportare si generalizare, asigurand astfel exprimarii:

- claritate;

- corectitudine;

- precizie;

- expresivitate;

- plasticitate, etc.

Copierea:

Este un alt exercitiu dintre cele mai frecvent folosite in practica scolara, deoarece are ca scop formarea deprinderii de scriere corecta.

Obtinerea unor rezultate bune realizate prin folosirea acestui exercitiu depinde de indrumarea executarii activitatii practice, de organizarea, de succesiunea activitatilor pe care le-a implicat. Aceasta metoda am folosit-o cu succes la toate clasele.

Am folosit foarte mult si scrierea dupa modele de tipar, adica transcrierea din carti sau din manuale scolare.

Tot pentru formarea deprinderilor de scriere corecta am folosit variante ale dictarii mai ales in consolidarea normelor ortografice:

- dictarea cu explicatii prealabile;

- dictare de control;

- autodictare;

- dictarea libera;

- dictarea selectiva;

- dictare reluata;

- dictare fulger.

Pentru a putea folosi aceste forme ale dictarii, am tinut seama de:

- caracterul materialului ortografic;

- scopul urmarit;

- particularitatile de varsta ale elevilor.

Dictarea cu explicatie prealabila:

Este cea mai des intalnita in primele doua etape ale predarii. Aceasta dictare am realizat-o la toate clasele si asa cum ii este si denumirea, am explicat sau lamurit formele ortografice, utilitatea semnelor de punctuatie cuprinse in texte in scopul evitarii eventualelor greseli.

Exemplu:

Dupa predarea lectiei Cuvintele care cuprind grupul de litere ea", la clasa a III-a, pentru a urmari daca elevii au inteles corect scrierea acestui diftong, am dat elevilor urmatoarea dictare:

Adesea, avand usa deschisa, deschideam si fereastra. Din cauza curentului a inceput sa ma doara urechea. Dupa o mica cearta, mama a chemat doctorul. Acesta mi-a dat, ca leac, ceai si pastile. Iau cate una pe zi: lunea, martea si miercurea. Joi fac pauza. Vineri si sambata iau a cincea si a sasea pastila".

Am explicat, in prealabil, diferenta si asemanarea diftongilor ea" si ia" scrierea cuvintelor: mi-a si iau cate, folosirea literelor initiale mari, a virgulelor, doua puncte si punctul.

Dictarea de control:

Am folosit-o urmarind sa verific nivelul cunostintelor si deprinderilor de ortografie si punctuatie, sa dezvalui greselile si cauzele greselilor din scrisul elevilor si astfel sa intervenim la timp (atat eu cat si elevul) pentru remedierea situatiei. Deci, am folosit aceasta dictare dupa predarea unor lectii de ortografie, dupa un grup de lectii sau la sfarsitul unui capitol.

Exemplu:

Dupa predarea la clasa a III-a a lectiei "Cand scriem sau si s-au am dat urmatoarea dictare:

"Plecati sau ramaneti aici?

S-au gandit ca e mai bine sa plece."

sau

"Stiti sau nu stiti? Sau intrebam pe altcineva?

S-au dus in sat sa intrebe pe altcineva."

Autodictarea:

Consta in transcrierea din memorie a unui text in proza sau in versuri, in prealabil, dintr-o lectie anterioara, textul a fost analizat atat din punct de vedere al formei cat si din punct de vedere al problemelor de ortografie si punctuatie.

Am cerut elevilor sa scrie textul din memorie. Am folosit astfel de dictari cu elevii, cu scopul de a le dezvolta deprinderea de a scrie corect in mod independent. Dictarea libera:

Este dictarea in care elevii au libertatea de a inlocui cuvintele pe care nu le-au putut retine, am folosit aceasta metoda cu scopul de a-i ajuta sa-si formeze deprinderea de a se exprima si in scris.

Dictarea selectiva:

Prin dictarea selectiva am urmarit scrierea numai a anumitor cuvinte stabilite cuvinte a caror ortografie se urmareste a fi verificata si consolidata. Acest tip de dictare l-am folosit in fixarea cunostintelor sau repetarea curenta.

Exemplu:

In clasa a IV-a s-a urmarit daca elevii stiu sa foloseasca liniuta de unire sau cratima si in acest sens le-am spus ca din urmatoarea dictare trebuie sa sublinieze numai acele cuvinte care sunt scrise cu liniuta de unire.

"Domnule, grai el, imi vei ingadui sa-ti pun si eu cateva intrebari?

- Ma rog intrebati-ma, se grabi domnul Dumitrescu.

- Razboiul nu l-ai facut, caci esti tanar, nu-i asa?

- Nu l-am facut, marturisi domnul Dumitrescu.

- Te-ai insurat? Ai copii?"

("Drapelul" de Mihail Sadoveanu)

Dictarea reluata:

Am utilizat-o atunci cand dupa ce am analizat greselile ortografice comise am dat din nou aceeasi dictare, urmarind daca elevii si-au insusit observatiile facute anterior.

Dictarea fulger":

Am folosit-o la fiecare ora, atat de gramatica cat si de citire timp de minute pentru ca elevii sa-si consolideze cat mai bine cunostintele de ortografie si de punctuatie.

Pentru realizarea in conditii bune a acestor metode, am folosit insa si un bogat material didactic.

Astfel, la clasa I am utilizat planse atat pentru familiarizarea elevilor cu sunetul oral, cat si scris. Dupa ce fiecare plansa a fost utilizata, am asezat-o la loc vizibil in rand cu celelalte planse folosite, ce contineau sunete si litere studiate anterior. Ilustratiile de pe fiecare plansa i-a ajutat pe elevi la deosebirea sunetelor si a literelor invatate.

De asemenea, tot planse am folosit si la celelalte clase, pentru insusirea unor norme de ortografie si punctuatie (de exemplu: predarea substantivului propriu, acordul dintre substantiv si adjectiv, substantiv-pronume verb, etc).

In vederea dobandirii cunostintelor si a formarii notiunilor gramaticale, elevii analizeaza, diferentiaza, compara, clarifica, generalizeaza si realizeaza complexe operatii de gandire in legatura cu diferite situatii in care se afla fenomenul gramatical in studiu.

Pentru a ajunge la acest nivel, de abstractizare, pe care il are insusirea notiunilor gramaticale, am folosit o diversitate de cai si mijloace care sa faciliteze intelegerea, fixarea si folosirea cunostintelor gramaticale de catre elevi.

De aceea am folosit diapozitivele deoarece imaginea oferita de ele a putut urma intelegerea notiunilor gramaticale si formarea deprinderilor de exprimare corecta a elevilor, deoarece asa cum e bine stiut, caracteristica esentiala a dezvoltarii proceselor intelectuale ale scolarului mic o constituie trecerea de la gandirea concret intuitiva spre cea abstracta logica.

Imaginile diapozitivele le-am folosit deoarece ele ajuta pe elevi sa deduca si sa inteleaga, in mod constient, regulile gramaticale si acestea le-am folosit atat pentru intelegerea vorbirii cat si a scrierii corecte.

Pentru a evalua cele invatate la gramatica am folosit in mod sustinut fisa de munca independenta sau jocurile didactice.

Exemplu: Fisele de munca independenta si fisele de evaluare (anexele 1 si le-am alcatuit gradat de la simplu la complex, folosind de regula cate doua randuri de caiet folosite la activitatile independente (in special la clasa I ), iar la clasele a II- a si a III-a fiecare elev avea cate doua plicuri, unul pentru fisa cu tema noua si altul in care am strans fisele deja lucrate.

Am pastrat aceste fise, spre a-mi servi la urmarirea dezvoltarii intelectuale a fiecarui elev si in acelasi timp pentru evolutiile pe care le-au avut in decursul unui an scolar.

Unul dintre mijloacele de evaluare, folosit din ce in ce mai frecvent in cadrul procesului de instruire si educare a scolarilor si care si-a dovedit eficienta, este jocul.

Jocul didactic:

Jocul didactic este un mijloc frecvent utilizat mai ales in clasele mici pentru insusirea, fixarea si evaluarea cunostintelor insusite.

Rolul si importanta jocului didactic constau in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar datorita caracterului sau formativ influenteaza dezvoltarea personalitatii elevului.

Eficienta jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul in care invatatorul stie sa asigure o concordanta intre tema jocului si materialul didactic existent, de felul in care stie sa foloseasca cuvantul ca mijloc de indrumare a elevilor prin intrebari raspunsuri, indicatii, explicatii, aprecieri, etc.

Datorita continutului si modului lor de desfasurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a intregului colectiv al clasei, dezvolta spiritul de echipa, de intrajutorare, formeaza si dezvolta unele deprinderi practice, elementare si de munca organizata.

Dar jocul se poate folosi nu numai in evaluarea cunostintelor ci si in consolidarea lor.

La gramatica, am folosit urmatoarele jocuri Sa compunem cuvinte, Gaseste litera cu care incepe cuvantul, Litera oprita, Eu spun una, tu spui multe, Spuneti mai pe scurt, etc.

Printr-o munca sustinuta, prin cunoasterea particularitatilor de varsta ale elevilor si printr-o imbinare armonioasa a metodelor clasice si formelor noi active, am pus bazele unor deprinderi ortografice si de punctuatie solide la elevii pe care i-am indrumat pana in prezent.