STRUCTURA SISTEMULUI DE INVATAMANT SPORTIV IN CONFORMITATE CU LEGILE SI DIRECTIVELE COMUNITARE (UNIUNEA EUROPEANA) CONVENTII, REZOLUTII SI RECOMANDARI EUROPENE (CONSILIUL EUROPEI)

STRUCTURA SISTEMULUI DE INVATAMANT SPORTIV IN CONFORMITATE CU LEGILE SI DIRECTIVELE COMUNITARE (UNIUNEA EUROPEANA) CONVENTII, REZOLUTII SI RECOMANDARI EUROPENE (CONSILIUL EUROPEI)

Explozia gigantica a performantelor sportive din ultimii 15 ani, a constituit un punct de cotitura in definirea unor strategii nationale si internationale privitoare la obiectul si continutul fenomenului social pe care il reprezinta “SPORTUL” in societatea moderna contemporana.

Eforturile si interesul unor cercetatori izolati in prima faza, au fost sustinute de forurile internationale de specialitate C.I.O., federatii internationale, centre si institutii de resort nationale, urmarindu-se clarificarea problematicii pentru dezvoltarea teoriilor si integrarea stiintelor care au ca obiect “activitatea sportiva” intr-o stiinta unitara cu obiect de sine statator “stiinta sportului”.

Stiinta sportului are in prezent “obiect de cercetare autonoma”, (fenomenul sport – obiect formal) ; “ concepte si metode de cercetare specifice, (derivate din criteriile stiintifice ale altor stiinte) si o terminologie stiintifica proprie.

Teoria antrenamentului, medicina sportiva, pedagogia, psihologia, sociologia, biomecanica, informatica, jurnalism sportiv, instalatii si echipament sportiv – au constituit centrul de greutate al cercetarilor, continutul acestora cazand sub incidenta restructurarii si modernizarii, in concordanta cu evolutia performantelor sportive.

Stiinta antrenamentului, teoria antrenamentului, antrenamentul sportiv, antrenoriatul, antrenorul, competitia, sportul de performanta, s 343b15d portul de inalta performanta, performanta, motivatia de reusita, medicina sportului sunt doar unele din componentele care fac obiectul de studiu al celor care se apleaca cu pasiune pentru reglementarea nationala si internationala a “ Fenomenului Sport”.

Aceste preocupari si idei noi din viata sportiva internationala au patruns greu in tara noastra unde se manifesta inca un conservatorism greu de inteles, care are rezultate nefaste in perfectionarea sistemului national privitor la formarea noilor generatii de specialisti, cu precadere antrenorilor pe ramuri de sport.

Pornindu-se de la locul central de decizie si conceptie pe care il are antrenorul in cadrul Stiintei sportului ca “ Persoana competenta (expert) care dirijeaza (trains) sportivii in antrenament si ii conduce (coaches) in competitie “ formarea acestora impune: in plus, pe langa cunostintele si aptitudinile necesare oricarui profesor de educatie fizica, antrenorul trebuie sa posede cunostinte tehnice specifice domeniului sau de specialitate pe baza unei educatii adecvate, (sportivi de inalt nivel) experienta personala in antrenamente si competitii.

Pornindu-se de la aceste precizari, coroborate cu cerintele “Antrenamentului Sportiv”, la baza formarii si atestarii acestora, se afla prevederile federatiilor sportive in concordanta cu strategia generala a fiecarei discipline sportive, definitivata de catre M.T.S.

Formarea se realizeaza prin selectia celor mai valorosi sportivi care urmeaza un proces de pregatire universitar si nonuniversitar.

In formarea universitara federatiile se implica si impun cerintele teoriei, metodicii si practicii antrenamentului sportiv, iar in formarea “nonuniversitara” dirijeaza si conduc, prin cei mai valorosi anternori, procesul de invatamant.

Documentele oficiale emise de Uniunea Europeana si Consiliul Europei referitoare la formarea personalului care desfasoara o activitate permanenta sau periodica in domeniul sport.

Documente au fost elaborate si difuzate prin Reteaua Institutiilor Europene de Stiinta Sportului (ENSSHE / REISS) a Uniunii Europene (Londra, Marea Britanie).

a) European Structure for the 5 levels of Coaches’ Training.

1. (Proposition presented by the European Network of Sport Sciences Institutes, Reiss)

b) European Net

1. University Institutes in Sport Sciences in Europe

2. Non - University in Sport Sciences in Europe

c) European Doc

1. Doctoral Students in Sport Sciences in Europe

Documente difuzate prin Reteaua Ofiterilor cu Informatia Sportiva (SIONET) a Comitetului Director pentru Dezvoltarea Sportului, Divizia Sport a Consiliului Europei si de Centru pentru Informatia Sportiva al Consiliului Europei, “Clearing House”, (Bruxelles, Belgia).

a) The Council of Europe’s Work on Sport 1967-1991 (vol 1& 2)

b) The Council of Europe’s Work of Sport 1992-1996

c) Commitet for the Development of Sport (CDDS)

(Annual report of the CDDS for 1997. Strasbourg, March 1998)

1. Natura sistemului de pregatire:

Sistemul de pregatire al antrenorilor este diferit in fiecare stat al U.E.

In unele dintre ele predarea se transforma intr-o abordare teoretica si / sau academica, dar in oricare predarea se bazeaza pe experienta profesionala.

2. Structura Europeana sugerata pentru pregatirea antrenorilor.

ORGANIZAREA STRUCTURILOR DE CALIFICARE

SISTEMUL GENERAL DE RECUNOASTERE A DIPLOMELOR SI CERINTELE DE ADMITERE LA PREGATIRE, DURATA MINIMA SI CONFIRMAREA CURSURILOR DE INSTRUIRE A ANTRENORILOR PE

5 NIVELE

Directiva 89/48/EEC si nivelul V (I si II in Romania) al instruirii antrenorilor:

NOTA:

Cerintele Directivei au fost amplificate pentru a asigura natura specifica a antrenoratului ca ocupatie:

* conditiile de admitere:

- experienta practica in sportul ales, este esentiala pentru a putea profesa cu succes.

* durata minima:

- ca regula generala, pregatirea de nivel universitar in stiinta sportului implica 4 ani; este logic ca durata minima de referinta sa fie de 4 ani.

- experienta profesionala, este un aspect important al antrenamentului; textul stipuleaza , in acord cu acesta, necesitatea unei experiente practice in antrenament la toate nivelele de pregatire.

Directiva 92/51/EEC si nivelul IV al instruirii antrenorilor:

NOTA:

Cerintele Directivei au fost amplificate pentru a asigura natura specifica a antrenoratului, ca ocupatie:

* conditiile de admitere:

- certificatul de nivel III este propus sa completeze/inlocuiasca diploma/certificatul invatamantului liceal;

* durata minima:

- durata minima de referinta este considerata: 1(un) an pregatire teoretica si practica a fost suplimentat cu 2 (doi) ani de pregatire practica vocationala (ocupationala), ce urmeaza a fi completati inainte sau, partial, pe timpul desfasurarii cursului.

Directiva 92/51/EEC si nivelele 1-3 ale instruirii antrenorilor

In loc de concluzii:

Trebuie notat faptul ca Directiva nu ofera detalii pentru conditiile de admitere la pregatire si nici durata minima pentru nivelul 3.

In concordanta, referirile la nivelul 3, a Scalei Europene propuse, au fost formulate in lumina situatiei “europene” in ceea ce priveste cursurile de formare a antrenorilor din diferitele state membre.

SCHEMA EUROPEANA PENTRU ACREDITAREA FORMARII CONTINUE A ANTRENORILOR

“Europenizarea” programelor de formare poate fi obtinuta in mai multe moduri:

a) Standardele europene trebuie luate ca punct comun de referinta.

b) Trebuie sa fie asigurata mobilitatea personalului de formare si a antrenorilor ce sunt parte a programelor nationale de formare existente.

c) Este necesara introducerea “Cursurilor Europene de Formare”.

1. Primul aspect, a carei importanta este unanim recunoscuta, trebuie sa favorizeze atat procesul cat si pregatirea “Manualelor pentru Antrenorat”.

2. Al doilea aspect, (mobilitatea) este realizata prin intelegeri bi-(multi)-laterale intre organizatiile responsabile cu formarea, cu sprijinul organelor responsabile pentru recunoasterea calificariilor in domeniul interesat. Aceasta mobilitate este esentiala, deoarece nu exista nici un substitut pentru contractul direct.

3. In ceea ce priveste cel de al treilea punct, trebuie facute eforturi pentru organizarea de cursuri de formare integrate la diferite nivele.

Sistemul formarii continue a antrenorilor

- Diploma europeana nivel B = categoriile 5 si 4 in Romania (categoriile 1 si a 2 ^a in sistem european); Directivele CCE 89/48 pentru nivelul 5, Directivele CCE 92/51.

- Diploma europeana nivel A = categoria 3 in Romania (categoria a 3^a in sistem european); Directivele CCE 92/51

- Diploma europeana Pro = categoriile 1 si 2 in Romania (categoriile a 4^a si a 5^a in sistem european); Directivele CCE 92/51.

Directivele CCE si sistemul general de recunoastere a diplomelor (l.fr. anexa 2 si anexa 2a adresa lb. engleza U.E.F.A.)

FORMAREA SI PREGATIREA CONTINUA

A ANTRENORILOR

Formarea si perfectionarea corespunzatoare a antrenorilor, alaturi de informarea lor continua, reprezinta conditii de baza pentru ca ei sa-si poata indeplini cu profesionalism (competenta si competitivitate) misiunea incredintata de societate.

Componenta formativa se impune ca un element hotarator in “trinomul de aur” (vocatie, motivatie, educatie) al reusitei profesionale.

Problemele formarii si perfectionarii permanente profesionale, recunoscute ca o suita formata din trei trepte - pregatirea de initiere, pregatirea de formare si pregatirea de exercitare - sunt larg dezbatute pe plan mondial, de unde preocupari sustinute pentru a gasi cele mai potrivite cai si mijloace de solutionare a lor.

Infiintarea unor societati stiintifice internationale cu preocupari si responsabilitati in domeniul stiintei sportului precum Comisia de Sport (Directia X a C.E.) si Resortul European a Institutelor Stiintei Sportului - Uniunea Europeana alaturi de institutionalizarea unor societati nationale de stiinta a sportului - cu permis in cadrul unor congrese, simpozioane, reuniuni, etc - formularea unor idei ce s-au materializat intr-o serie de documente elaborate prin Directive Comunitare ale Uniunii Europene si Conventii si Rezolutii ale C.E.

Recomandarile forurilor europene, urmaresc elaborarea unor structuri unitare cu intentia de conservare a caracteristicilor nationale ale sistemelor de formare continua a antrenorilor ce functionau in tarile europei.

In conformitate cu Recomandarile C.E. si Directivele Uniunii Europene emise in baza ideilor formulate si materializate printr-o serie de actiuni organizate de catre comitete de experti, intruniri si conventii interguvernamentale si intre organizatiile profesional constituite in domeniul sportului, au condus la elaborarea unor planuri corespunzatoare de formare, perfectionare si pregatire continua a antrenorilor si a specialistilor domeniului sport.

Aceste documente cuprind o serie de linii directoare pentru recunoasterea internationala a calificarii si promovarii antrenorilor dintre care mentionam:

- calificarea in meseria de antrenor are ca punct de plecare componenta vocationala impusa de selectia viitorilor specialisti din randul practicantilor sportului;

- perfectionarea are sarcini concrete si se organizeaza prin programe anuale de catre unitatile sportive;

- guvernele prin organizatiile mandatate cu responsabilitatea domeniului sport vor creea infrastructura necesara pentru perfectionare, inclusiv finantarea ei;

- organizatiile centrale, minister, departamente, federatii nationale, cat si cele locale D.T.S.J. si a municipiului Bucuresti si conducerile cluburilor si asociatiilor sportive definesc continutul, durata, responsabilitatile si controlul perfectionarii.

In finalul directivelor Uniunii Europene se fac urmatoarele recomandari:

- in interesul dezvoltarii domeniului sport, statele membre sunt invitate sa recunoasca sportul ca o multitudine de discipline in care antrenorii trebuie formati si instruiti pentru a se familiariza cu cele mai importante obiecte ale stiintei sportului, pentru a li se oferi posibilitatea de a se orienta in viitoarea lor activitate;

- tarile membre sunt invitate sa raspunda de formarea specifica a antrenorilor;

- tarile membre sunt invitate sa recunoasca ocupatia de antrenor ca o componenta specifica domeniului sport;

tarile membre sunt invitate sa informeze la cerere Directia Generala X a Comisiei Europene si Resortul European al Institutelor de Stiinta a Sportului, despre programele si progresele realizate in perfectionarea antrenorilor.