Strategii didactice - Strategiile expozitive
In predarea – invatarea unei discipline se pune accentul, din ce in ce mai mult, pe strategiile activ-participative. Cu toate acestea, nu ne putem dispensa de metodele traditionale. Bine utilizate, acestea isi dovedesc valoarea formativa.
Strategiile expozitive
Aceste strategii raman necesare, in cadrul unor lectii de tip expunere,
prelegere, conferinta. Ele sunt necesare nu numai pentru a transmite un volum mare de cunostinte, ci si pentru a sensibiliza elevii pentru o anumita tema, pentru a-i lamuri pe acestia asupra modalitatilor de a trata o tema, pentru a le oferi mijloace de expresie adecvate. Ele sunt apreciate pentru ca ofera suportul notional necesar intelegerii unei teme.
Ion Albulescu si Mirela Albulescu vor considera ca : ,,se recurge la expuneri nu numai pentru a transmite un volum mare de cunostinte, ci si pentru:
a indruma elevul in studiile sale;
a lamuri elevul asupra modalitatilor de a trata o tema;
a introduce sau a repeta puncte de vedere noi;
a prezenta modele necesare dezvoltarii si perfectionarii elevului;
a arata tehnici si metode de gandire si actiune;
a lamuri pe fiecare asupra drumului pe care il va parcurge dezvoltarea temei;
a ajuta elevul sa-si organizeze cunostintele pe un plan superior de sinteza;
a oferi mijloace de expresie adecvate;
a sensibiliza elevii pentru activitate.,,(Ion Albulescu, Mirela Albulescu, predarea si invatarea disciplinelor socio-umane, Ed. Polirom, 2000, p. 105-106).
Printre criticile aduse acestor strategii vom enumera:
au valente mai mult informative decat formative
rolul principal revine profesorului
rolul pasiv indus elevilor
Giorgio Gostini, Instruirea euristica prin unitati didactice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975, pp. 11-16, considera ca ineficienta acestor strategii poate fi pusa pe seama:
1) Deformarii mesajului. Datorita faptului ca elevii au structuri psihice diferite si nu reactioneaza in acelasi fel la unul si acelasi stimul, se poate intampla ca mesajul sa nu ajunga la elevi in forma in care il gandeste profesorul. Exista conditii ce tin de profesor, elevi si mediu, datorita carora comunicarea este adeseori receptata mai mult sau mai putin deformat.
a. conditii care depind de profesor:
proprietatea polisemantica a limbajului;
claritatea exprimarii;
imbinarea mai mult sau mai putin exacta a partilor mesajului;
adecvarea vocabularului la capacitatile elevului;
concordanta dintre concept si exprimare;
oboseala, digresiunile, temperamentul, etc.
b. conditii care depind de elev:
capacitatea si viteza de receptare;
deficiente ale organelor senzoriale;
nivelul atentiei;
motivatia ascultarii;
adecvarea vocabularului la comunicare;
starea psihofiziologica;
ritmul reelaborarii si al invatarii, etc.
c. conditii care depind de calitatea mediului:
adaptarea salii de clasa la cerintele unei comunicari eficiente;
mijloace didactice aflate la dispozitie;
tulburari provenite din exterior;
tulburari provenite din interior;
Autorul citat considera ca toate acestea constituie un fel de ,, filtru deformator,, ce apare intre cel ce vorbeste si cel ce asculta, perturband receptarea mesajului. In aceste conditii, actul didactic este ineficient, deoarece elevul, de cele mai multe ori, se plictiseste, devine neatent, oboseste, devine indisciplinat, distrat, etc.
2) Intereselor neglijate. Se considera ca, daca scopul este doar comunicarea de cunostinte, sunt neglijate interesele, curiozitatea, problemele elevilor.
3) Imposibilitatii de a personaliza instruirea. Intr-o lectie expozitiva nu se poate realiza individualizarea instruirii. Uniformitatea se substituie diferentierii in functie de fiecare elev.
4) Legilor atentiei. Optand pentru o strategie expozitiva, profesorul, obliga clasa sa taca si sa-l asculte. In lipsa unei autentice cooperari cu clasa, elevii devin pasivi, simtind povara unei sarcini impuse.
Scenariul expozitiv se poate activa, prin insotirea ideilor comunicate cu ilustrari, exemplificari, demonstratii , analize de text, rezolvare de probleme, activitati individuale de descoperire, discutii individuale si colective. Se recomanda revenirea asupra ideilor principale, intarirea acestora prin precizari si sublinieri. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea cu strategiile activ-participative. Pe primul plan trebuie pusa grija pentru motivarea si starnirea interesului elevilor. Profesorul trebuie sa stapaneasca foarte bine informatia si arta bunei exprimari. Limbajul utilizat va fi adecvat nivelului de pregatire al elevilor, fara a vulgariza continutul.
|
