a) documentarea tehnico-stiintifica si practic-aplicativa utilizata pentru a realiza continutul lucrarii;
b) motivatia alegerii temei enuntate (fie dorinta de a lucra în domeniul cercetat, fie existenta unor conditii speciale de documentare, fie pasiunea pentru subiect etc.);
c) obiectivele urmarite prin efectuarea lucrarii (primele doua-trei obiective din cele înscrise deja în partea introductiva a lucrarii).
constatari si critici la problemele practic-aplicative;
solutii, masuri si propuneri pentru îmbunatatire;
eficienta solutiilor noi si o concluzie generala.
c) alta varianta, de natura practic-aplicativa, este cea care, bazata pe mai putina teorie si multa aplicabilitate motivata suficient, sprijina expunerea prezentând continutul lucrarii în urmatoarea maniera:
activitatile studiate si constatarile practice;
precizarea:
capabilitatilor sau punctelor tari;
servitutilor sau punctele slabe;
oportunitatilor;
amenintarilor potentiale;
solutiile, recomandarile si eficienta sau eficacitatea acestora.
În mod obisnuit membrii comisiei procedeaza la punerea unor întrebari legate de continutul lucrarii sau expunerii orale.
Întrebarile pot interveni în doua momente diferite: fie în timpul expunerii, fie la sfârsitul expunerii.
Nici o întrebare nu este mai dificila decât aceea la care raspunsul este evident; Daca examinatorii cer sa scurtati expunerea, nu va speriati, ci amputati o parte din expunere, dar nu aceea care asigura reusita. |
|