TEHNICI ALTERNATIVE DE EVALUARE

TEHNICI ALTERNATIVE DE EVALUARE

Inst Luminita Anghel

scoala cu clasele I-VIII Brazii - Ialomita

Preocuprea continua a practicienilor din domeniul educatiei de a gasi si valorifica noi tehnici si proceduri de evaluare s-a concretizat īn identificarea si utilizarea unor metode si instrumente de evaluare care pot reprezenta o adevarata alternativa la testele standardizate. Printre principalele tehnici alternative de evaluare pot fi men 22422y2412w tionate urmatoarele: observarea sistematica a comportamentului elevilor, investigatia, portofoliul, autoevaluarea.

Observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor furnizeaza īnvatatorului informatii relevante asupra performantelor elevilor, din perspectiva capacitatii lor de actiune, a competentelor si abilitatilor de care dispun acestia.

niciodata    ; rar ; ocazional ; frecvent ; īntotdeauna .

Lista de control sau verificare īnregistreaza doar prezenta sau absenta unei actiuni sau a unui comportament la un singur elev, īntr-o anumita situatie.

De exemplu:

• A urmat instructiunile    Da . Nu .
• A cerut ajutor atunci cānd a avut nevoie    Da . Nu .
• A cooperat cu ceilalti elevi    Da . Nu .
• A asteptat sa-i vina rāndul pentru a utiliza materialele Da . Nu .
• A īmpartit materialele cu ceilalti colegi    Da . Nu .
• A īncercat activitati noi Da . Nu .
• A dus activitatea pāna la capat    Da . Nu .
• A pus echipamentele la locul lor dupa utilizare    Da . Nu .
• A facut curat la locul de munca    Da . Nu .

Aceste modalitati de īnregistrare a informatiilor pot fi utilizate atāt pentru evaluarea procesului, cāt si a produselor realizate de catre elevi. Ele surprind atāt obiectivari comportamentale ale domeniului cognitiv, cāt si ale domeniului afectiv si psihomotor.

Investigatia, ca metoda complementara de evaluare, ofera elevului posibilitatea de a aplica īn mod creativ cunostintele īnsusite anterior īn situatii noi si variate. Este limitata la o ora de curs si solicita elevul īn īndeplinirea unei sarcini de lucru precise prin care īsi poate demonstra īn practica un īntreg complex de cunostinte si de capacitīti. Urmareste formarea unor tehnici de lucru īn grup si individual precum si a atitudinii elevilor implicati īn rezolvarea sarcinii. Promoveaza interrelatiile īn grup si deprinderi de comunicare.

Acest tip de activitate se preteaza īn ciclul primar īn special la disciplina "stiinte ale naturii", valorificānd intuitia ca principiu pedagogic de baza la acest nivel.

Portofoliul este un instrument de evaluare complex, care include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise si practice, observarea sistematica a comportamentelor scolare, precum si sarcini specifice fiecarei discipline. Deoarece urmareste progresul elevului de la un semestru la altul, de la un an scolar la altul sau chiar de la un ciclu scolar la altul, portofoliul reprezinta "cartea de vizita" a acestuia.

Elementele componente ale portofoliului sunt definite de catre īnvatator. Elevul are īnsa libertatea sa puna īn portofoliu materialele pe care le considera necesare si care īl reprezinta cel mai bine. Astfel un portofoliu ar putea cuprinde: lucrari scrise curente, teste, eseuri pe teme date, compuneri libere, creatii literare proprii, postere, colaje, machete, desene, caricaturi, prezentarea unor autori sau a unor opere literare, contributii la reviste scolare, jurnalul personal al elevului etc.

Portofoliul ofera īnvatatorului posibilitatea de a emite o judecata de valoare bazata pe un ansamblu de rezultate, oglindind evolutia elevului. El preia din sarcinile evaluarii continue, eliminānd tensiunile induse de metodele traditionale de verificare. Sintetizānd activitatea elevului pe o perioada mai mare de timp, portofoliul poate servi si ca evaluare sumativa. El stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea si implicarea personala a elevului īn activitatea de īnvatare, dezvoltānd motivatia interna a acestuia.

Autoevaluarea, prin    informatiile pe care le furnizeaza, are rol esential īn īntregirea imaginii elevului prin perspectiva judecatii de valoare pe care o emite īnvatatorul. Prin acest procedeu, "notarea unipersonala" realizata de īnvatator este īnlocuita prin "notarea īn colaborare cu altii", īn cazul de fata cu elevii.

Pentru ca evaluarea sa fie resimtita de catre elev ca avānd efect formativ, este foarte utila formarea si exersarea la elevi a capacitatii de autoevaluare. Elevii au nevoie sa se autocunoasca, fapt care are implicatii īn plan motivational si atitudinal. Conditia principala care favorizeaza interiorizarea de catre elevi a aprecierilor īnvatatorului o constituie īntelegerea criteriilor de apreciere. Cunoasterea si aprecierea acestor criterii īi ajuta pe elevi sa īnteleaga semnificatia calificativelor acordate de īnvatator.

Tehnicile folosite īn scopul educarii aptitudinii de autoapreciere sunt variate. Una dintre acestea este "autonotarea controlata", īn cadrul careia propunerea de calificativ o face chiar elevul examinat, fiind revazuta si definitivata de examinator, eventual cu consultarea celorlalti elevi. Un exercitiu util īn aceasta privinta īl constituie autocorectarea sau corectarea lucrarilor colegilor. Delimitarea raspunsurilor corecte de cele nesatisfacatoare si a starii de reusita sau de esec, ofera elevilor repere pentru aprecierea performantelor obtinute si pentru perceperea distantei la care se afla fata de nivelul asteptat. Īn multe cazuri se practica si metoda "notarii reciproce" īn cadrul careia aprecierea este facuta, sub īndrumarea īnvatatorului, de un grup de elevi, stabilit pentru o perioada limitata.

Aceste metode complementare de evaluare ofera urmatoarele valente formative:

• permit īnvatatorului sa adune informatii asupra derularii activitatii elevului si implicit a sa; pe baza acestor informatii īnvatatorul īsi fundamenteaza judecata de valoare īntr-o apreciere obiectiva a achizitiilor elevilor si a progreselor īnregistrate;
• ofera īnvatatorului o imagine la zi asupra performantelor elevilor, īn raport cu abilitatile si capacitatile de evaluat, dar si o imagine asupra profilului general al cunostintelor elevilor;
• asigura un demers interactiv actului de predare-īnvatare, valorificānd si stimulānd potentialul creativ si originalitatea elevului;
• exerseaza abilitatile practic-aplicative ale elevilor asigurānd o mai buna clarificare conceptuala si integrare īn sistemul notional a cunostintelor asimilate, care astfel devin operationale;
• creaza oportunitati elevului de a arata ceea ce stie si, mai ales, ceea ce stie sa faca, īntr-o varietate de contexte si situatii.

Oferind īnvatatorului evaluator puncte de reper si informatii suplimentare asupra modului de derulare a activitatii si asupra nivelului de achizitii al elevului, aceste metode alternative de evaluare īntregesc imaginea asupra elevului si completeaza judecata de valoare pe care īnvatatorul o emite si care se doreste a fi cāt mai obiectiva posibil.