TEHNICI ALTERNATIVE DE EVALUARE

TEHNICI ALTERNATIVE DE EVALUARE

Inst Luminita Anghel

scoala cu clasele I-VIII Brazii - Ialomita

Preocuprea continua a practicienilor din domeniul educatiei de a gasi si valorifica noi tehnici si proceduri de evaluare s-a concretizat în identificarea si utilizarea unor metode si instrumente de evaluare care pot reprezenta o adevarata alternativa la testele standardizate. Printre principalele tehnici alternative de evaluare pot fi men 22422y2412w tionate urmatoarele: observarea sistematica a comportamentului elevilor, investigatia, portofoliul, autoevaluarea.

Observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor furnizeaza învatatorului informatii relevante asupra performantelor elevilor, din perspectiva capacitatii lor de actiune, a competentelor si abilitatilor de care dispun acestia.

niciodata    ; rar ; ocazional ; frecvent ; întotdeauna .

Lista de control sau verificare înregistreaza doar prezenta sau absenta unei actiuni sau a unui comportament la un singur elev, într-o anumita situatie.

De exemplu:

• A urmat instructiunile    Da . Nu .
• A cerut ajutor atunci când a avut nevoie    Da . Nu .
• A cooperat cu ceilalti elevi    Da . Nu .
• A asteptat sa-i vina rândul pentru a utiliza materialele Da . Nu .
• A împartit materialele cu ceilalti colegi    Da . Nu .
• A încercat activitati noi Da . Nu .
• A dus activitatea pâna la capat    Da . Nu .
• A pus echipamentele la locul lor dupa utilizare    Da . Nu .
• A facut curat la locul de munca    Da . Nu .

Aceste modalitati de înregistrare a informatiilor pot fi utilizate atât pentru evaluarea procesului, cât si a produselor realizate de catre elevi. Ele surprind atât obiectivari comportamentale ale domeniului cognitiv, cât si ale domeniului afectiv si psihomotor.

Investigatia, ca metoda complementara de evaluare, ofera elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunostintele însusite anterior în situatii noi si variate. Este limitata la o ora de curs si solicita elevul în îndeplinirea unei sarcini de lucru precise prin care îsi poate demonstra în practica un întreg complex de cunostinte si de capacitîti. Urmareste formarea unor tehnici de lucru în grup si individual precum si a atitudinii elevilor implicati în rezolvarea sarcinii. Promoveaza interrelatiile în grup si deprinderi de comunicare.

Acest tip de activitate se preteaza în ciclul primar în special la disciplina "stiinte ale naturii", valorificând intuitia ca principiu pedagogic de baza la acest nivel.

Portofoliul este un instrument de evaluare complex, care include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise si practice, observarea sistematica a comportamentelor scolare, precum si sarcini specifice fiecarei discipline. Deoarece urmareste progresul elevului de la un semestru la altul, de la un an scolar la altul sau chiar de la un ciclu scolar la altul, portofoliul reprezinta "cartea de vizita" a acestuia.

Elementele componente ale portofoliului sunt definite de catre învatator. Elevul are însa libertatea sa puna în portofoliu materialele pe care le considera necesare si care îl reprezinta cel mai bine. Astfel un portofoliu ar putea cuprinde: lucrari scrise curente, teste, eseuri pe teme date, compuneri libere, creatii literare proprii, postere, colaje, machete, desene, caricaturi, prezentarea unor autori sau a unor opere literare, contributii la reviste scolare, jurnalul personal al elevului etc.

Portofoliul ofera învatatorului posibilitatea de a emite o judecata de valoare bazata pe un ansamblu de rezultate, oglindind evolutia elevului. El preia din sarcinile evaluarii continue, eliminând tensiunile induse de metodele traditionale de verificare. Sintetizând activitatea elevului pe o perioada mai mare de timp, portofoliul poate servi si ca evaluare sumativa. El stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea si implicarea personala a elevului în activitatea de învatare, dezvoltând motivatia interna a acestuia.

Autoevaluarea, prin    informatiile pe care le furnizeaza, are rol esential în întregirea imaginii elevului prin perspectiva judecatii de valoare pe care o emite învatatorul. Prin acest procedeu, "notarea unipersonala" realizata de învatator este înlocuita prin "notarea în colaborare cu altii", în cazul de fata cu elevii.

Pentru ca evaluarea sa fie resimtita de catre elev ca având efect formativ, este foarte utila formarea si exersarea la elevi a capacitatii de autoevaluare. Elevii au nevoie sa se autocunoasca, fapt care are implicatii în plan motivational si atitudinal. Conditia principala care favorizeaza interiorizarea de catre elevi a aprecierilor învatatorului o constituie întelegerea criteriilor de apreciere. Cunoasterea si aprecierea acestor criterii îi ajuta pe elevi sa înteleaga semnificatia calificativelor acordate de învatator.

Tehnicile folosite în scopul educarii aptitudinii de autoapreciere sunt variate. Una dintre acestea este "autonotarea controlata", în cadrul careia propunerea de calificativ o face chiar elevul examinat, fiind revazuta si definitivata de examinator, eventual cu consultarea celorlalti elevi. Un exercitiu util în aceasta privinta îl constituie autocorectarea sau corectarea lucrarilor colegilor. Delimitarea raspunsurilor corecte de cele nesatisfacatoare si a starii de reusita sau de esec, ofera elevilor repere pentru aprecierea performantelor obtinute si pentru perceperea distantei la care se afla fata de nivelul asteptat. În multe cazuri se practica si metoda "notarii reciproce" în cadrul careia aprecierea este facuta, sub îndrumarea învatatorului, de un grup de elevi, stabilit pentru o perioada limitata.

Aceste metode complementare de evaluare ofera urmatoarele valente formative:

• permit învatatorului sa adune informatii asupra derularii activitatii elevului si implicit a sa; pe baza acestor informatii învatatorul îsi fundamenteaza judecata de valoare într-o apreciere obiectiva a achizitiilor elevilor si a progreselor înregistrate;
• ofera învatatorului o imagine la zi asupra performantelor elevilor, în raport cu abilitatile si capacitatile de evaluat, dar si o imagine asupra profilului general al cunostintelor elevilor;
• asigura un demers interactiv actului de predare-învatare, valorificând si stimulând potentialul creativ si originalitatea elevului;
• exerseaza abilitatile practic-aplicative ale elevilor asigurând o mai buna clarificare conceptuala si integrare în sistemul notional a cunostintelor asimilate, care astfel devin operationale;
• creaza oportunitati elevului de a arata ceea ce stie si, mai ales, ceea ce stie sa faca, într-o varietate de contexte si situatii.

Oferind învatatorului evaluator puncte de reper si informatii suplimentare asupra modului de derulare a activitatii si asupra nivelului de achizitii al elevului, aceste metode alternative de evaluare întregesc imaginea asupra elevului si completeaza judecata de valoare pe care învatatorul o emite si care se doreste a fi cât mai obiectiva posibil.