Taxonomia didactica
1. Tipologia si dinamica obiectivelor didactice
2. Finalitatile didactice si functiile lor
3. Operationalizarea obiectivelor didactice ale psihopedagogiei speciale
1.Tipologia si dinamica obiectivelor didactice
Obiectivul este expresia anticiparii unui rezultat asteptat intr-un context concret al instruirii. Obiectivul ne arata “ce se urmareste in fiecare secventa a procesului educational si cum se evalueaza performantele obtinute'.
Clasificari ale obiectivelor educatiei
In functie de domeniile vietii psihice:
1. obiective cognitive: vizeaza insusirea de cunostinte, deprinderi si capacitati intelectuale;
obiective afective: se refera la formarea de sentimente, interese, atitudini.
3. obiective psiho-motorii: vizeaza comportamente de ordin fizic.
In functie de gradul de generalitate:
1. obiective generale, cu grade diverse de generalitate, denumite de unii autori si finalitati sau scopuri ale educatiei; obiectivele generale ocupa o arie foarte larga a intentionalitatii educative, si pot fi identificate: la nivelul intregului sistem de invatamant, dand expresie directa idealului educational; in functie de tipul si profilul scolii; in functie de ciclul de invatamant (obiective ale invatamantului primar, ginmazial); in functie de dimensiunile formarii personalitatii (formarea personalitatii morale, estetice, religioase); pe discipline de invatamant (obiective ale predarii/invatarii matematicii, muzicii), dar si la nivelul unor sisteme de lectii si chiar la nivelul unei singure lectii (obiectivul fundamental sau scopul lectiei);
2.obiective concrete ce pot fi exprimate operational. Obiectivul operational este expresia anticiparii de catre profesor a unor comportamente ale elevului observabile si masurabile intr-un timp scurt (timpul desfasurarii unei lectii).
Bloom publica ptr prima data taxonomia obiectivelor educationale pe domenii comportamentale. Taxonomia lui Bloom nu ingradeste intelegerea nivelului de complexitate si de generalizare a obiectivelor didactice, ci o completeaza si o detaliaza in domeniul cognitiv, afectiv si psihomotor. Taxonomia lui Bloom este realizata avand in vedere urmatoarele principii :
didactic (de definire si descriere)
psihologic (implicatii)
logic (rational)
obiectiv (conform unei ierarhizari axiologice)
Taxonomia obiectivelor educationale din domeniul cognitiv - se adreseaza in mod deosebit educatiei intelectuale. Obiectivele sunt ordonate ierarhic, de la simplu la complex. Sunt obtinute urmatoarele sectiuni :
cunoastere – obiectiv de factura informativa
comprehensiune - obiectiv de factura formativa
aplicare - obiectiv de factura formativa
analiza elementelor, a relatiilor si principiilor de organizare a acestora - obiectiv de factura formativa
sinteza - obiectiv referitor la creativitate
evaluarea prin formularea unor judecati de valoare bazate pe criterii interne de coerenta si rigoare si pe criterii externe de eficienta
Taxonomia obiectivelor educationale din domeniul afectiv
Dupa criteriul interiorizarii se realizeaza o taxonomie bazata pe 5 clase :
1. Receptare
2. Reactie
3. Valorizare
4. Organizare
5. Caracterizare
Taxonomia obiectivelor educationale din domeniul psihomotor
Pe baza acelorasi principii se realizeaza o taxonomie bazata pe urmatoarele clase :
- miscari reflexe
- miscari fundamentale
- capacitati perceptibile
- capacitati fizice
- abilitati motrice
- miscari expresive
2. Finalitatile didactice si functiile lor
Educatia, asa dupa cum demonstreaza inclusiv etimologia acestui concept (lat. educe, educere – a duce, a conduce), nu este o activitate desfasurata in sine si pentru sine ci una care urmareste atingerea anumitor finalitati
Sensul finalist al actiunii educationale se refera la faptul ca, in fiecare moment al desfasurarii sale, educatia este orientata si dirijata in functie de finalitatile (rezultatele) pe care aceasta le urmareste.
Aceste finalitati sunt determinate preponderent de contextul social-istoric in care se desfasoara actiunea educationala si mai putin de dorintele proprii ale elevului sau ale celui care organizeaza, declanseaza si conduce actiunea educativa.
Educatia reprezinta un sistem de actiuni informativ-formative, desfasurate in mod constient si sistematic asupra subiectului uman in vederea transformarii acestuia in conformitate cu finalitatile educationale urmarite. Aceste finalitati exprima orientarile asumate la nivel de politica educationala in vederea dezvoltarii personalitatii umane in conformitate cu anumite valori.
Importanta identificarii corecte a obiectivelor reiese din functiile pe care acestea le indeplinesc in contextul unei activitati sau in contextul general al instruirii:
• functia anticipativa: obiectivul este anticiparea unui rezultat dezirabil si realizabil intr-un context pedagogic;
• functia evaluative: obiectivul este un reper sau sprijin pentru evaluare; raportarea rezultatelor obtinute la obiective da masura eficientei activitatii desfasurate;
• functia axiologica: obiectivele sunt expresia unor valori educationale si orienteaza elevii catre aceste valori;
• functia de organizare si reglare a intregului proces pedagogic: obiectivele sunt adevarate criterii de referinta ce orienteaza proiectarea, desfasurarea si evaluarea tuturor activitatilor educative si permit, in consecinta, controlul si (auto)reglarea proceselor pedagogice.
Finalitatile educatiei,se structureaza pe trei niveluri ierarhic organizate:
ideal educational;
scopuri educationale;
obiective educationale;
Idealul educational exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr-o anumita etapa istorica sub forma unui model dezirabil de personalitate umana. Idealul educational are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ in ansamblul sau. Prin continutul sau instructiv-educativ, idealul educational este rezultatul unui proces de rationalizare, generalizare a unor fenomene sociale, psihologice si pedagogice, specifice unei etape istorice, proces in urma caruia se proiecteaza apoi trasaturile fundamentale ale omului pe care educatia urmeaza sa-l formeze.
Idealul educational realizeaza legatura dintre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in procesul educatiei.
Concluzionand putem spune ca oricare ar fi societatea in care functioneaza idealul educational, acesta urmareste sa atinga aspectele definitorii pentru contextul istoric si socio-economic in care acesta urmeaza a se realiza. Astfel idealul educational are valoare orientativa si prezinta generalitate descriptiva pentru tot ceea ce se intreprinde in directia formarii si educarii omului.
Scopurile educationale reprezinta finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp. Scopurile educationale sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de formare a personalitatii umane si se refera la rezultatele ce urmeaza sa se obtina in cadrul unui sir de actiuni educationale. Specificul scopurilor educationale consta in faptul ca acestea practic detaliaza idealul educational la nivelul diverselor situatii instructiv-educative. Astfel daca idealul educational este unul singur, scopurile educationale vizeaza finalitati educationale particulare, specifice spre exemplu diverselor laturi ale educatiei, diferitelor nivele si profile de invatamant si diferitelor tipuri de scoli
Geissler distinge existenta a patru perechi de scopuri, contradictorii dar, in ultima instanta, complentare:
scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informatii) si scopuri formale (urmarind modelarea aptitudinilor si cultivarea personalitatii);
scopuri de continut (centrate pe achizitionarea de cunostinte punctuale) si scopuri comportamentale (formarea si interiorizarea unor actiuni sau deprinderi);
scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor si competentelor cerute de activitatea practica) si scopuri nepragmatice (vizeaza formarea unor conduite fara o finalitate practica imediata);
scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecarei materii) si scopuri supradisciplinare (dezvoltarea inteligentei, motivatiei etc.);
Prin continutul lor, scopurile educationale poseda o anumita autonomie in raport cu idealul educational si subordoneaza mai multe obiective particulare.Trecerea de la idealul educational la scopuri educationale si de la acestea la obiective poarta numele generic de derivare pedagogica.
Obiectivele sunt finalitati educationale care au un nivel redus de generalitate si se realizeaza in intervale scurte de timp, referindu-se la lectii sau secvente de lectii. Obiectivele educationale sunt enunturi cu caracter anticipativ care descriu in termeni exacti rezultatele asteptate a fi obtinute la finele unei secvente de instruire. In functie de natura si continutul rezultatelor vizate, obiectivele educationale se impart in obiective de ordin cognitiv, obiective de ordin afectiv-motivational si obiective de ordin comportamental
In lantul finalitatilor educationale, obiectivul este ultima veriga, cel care va particulariza si concretiza idealul si scopurile educationale. Obiectivul indica modificarea ce urmeaza a se produce in mod intentionat in structura personalitatii celui educat. Modificarile pot surveni, asa dupa cum precizam anterior la nivelul proceselor si insusirilor psihice, calitati intelectuale, aptitudini, motivatii. Asigurarea functionalitatilor specifice obiectivelor educationale necesita operationalizarea acestora.
3.Operationalizarea obiectivelor didactice ale psihopedagogiei speciale
Obiectivele sunt finalitati educationale care au un nivel redus de generalitate si se realizeaza in intervale scurte de timp, referindu-se la lectii sau secvente de lectii.
Asigurarea functionalitatilor specifice obiectivelor educationale necesita operationalizarea acestora.
A operationaliza un obiectiv inseamna a-l transpune in termeni de comportament concret, direct observabil si masurabil. Operationalizarea unui obiectiv educational presupune realizarea unei suite de precizari: precizarea performantei, precizarea autorului performantei, precizarea conditiilor concrete in care va avea loc realizarea performantei respective si stabilirea unui nivel minimal acceptat de reusita.
Operationalizarea presupune, mai intai, transpunerea unui obiectiv in termeni de actiuni, acte, operatii, manifestari directe observabile, ceea ce presupune o delimitare si secventierea analitica a obiectivelor, concretizarea lor. Dar, in acelasi timp, operationalizarea presupune si un aspect “tehnic” care rezida in enuntarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile si “masurabile”, cu ajutorul “vb. de actiune”. Esential ptr operationalizare este faptul ca se precizeaza ceea ce va face elevul, performanta, de care va fi capabil dupa anumite secvente ale procesului de predare-invatare.
Orice obiectiv operational precizeaza mai intai o modificare calitativa a capacitatii elevilor.
Ptr orice obiectiv operational se precizeaza situatiile de invatare, respectiv, conditiile care determina modificarile educative preconizate. Operationalizarea va urma doua directii:
precizarea si descrierea conditiilor in care performanta va fi formata
precizarea conditiilor in care performantele vor fi evaluate
Nivelul realizarii este o alta componenta indispensabila ptr definirea unui obiectiv operational. Modificarile enuntate printr-un obiectiv operational nu sunt abstracte, ci sunt precise, concrete.
Operationalizarea impune ca orice obiectiv sa se refere la activitatea de invatare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operationale trebuie sa se centreze pe procese, actiuni, acte, operatii observabile usor constatabile si sa desemneze cu precizie rezultatele scontate, imediate, in cadrul diferitelor secvente si situatiei de predare-invatare. Vb. de actiune trebuie alese adecvat, si anume cele ce se refera la actiuni, operatii observabile si nu la procese psihice “interne” ce nu pot fi “observate” si evaluate precis.
Fiecare obiectiv concret sa fie formulat in cat mai putine cuvinte si in termeni comportamentali expliciti, care sa vizeze o operatie, o actiune singulara.
Operationalizarea a numeroaselor obiective presupe si specificarea conditiilor didactice, in contextul carora elevii vor exersa si vor dovedi ca au ajuns la schimbarea calitativa si cantitativa preconizata. Conditiile vizeaza atat procesul invatarii ptr atingerea obiectivelor operationale cat si contextele didactice concrete ale evaluarii performantelor preconizate.
Criteriul de evaluare este o alta conditie a operationalizarii obiectivelor. Criteriile de evaluare vizeaza nivelul reusitei sub unghi calitativ si cantitativ, indicand cat de eficient trebuie sa fie comportamentul elevilor, la ce nivel trebuie sa se situeze cunostintele, deprinderile intelectuale sau motorii etc.
Asa dupa cum idealului educational ii corespund mai multe scopuri educationale, unui scop ii corespunde un sir de obiective educationale. Idealul si scopurile educationale fiind mai generale si mai indepartate ca timp de realizare, este necesara detalierea acestora printr-un sir de obiective, fiecare anticipand o performanta ce va putea fi observata si evaluata la sfarsitul actiunii educationale.
In general, eficienta actiunii educationale poate fi apreciata parcurgand traseul de la obiective la idealul educational: atingerea obiectivelor ne ajuta sa ne pronuntam asupra realizarii scopului, iar scopul ne ofera o imagine despre incadrarea actiunii educationale in ideal. Idealul educatiei determina scopurile si obiectivele educative, iar acestea, la randul lor, concretizeaza pe diverse planuri cerintele generale ale idealului. Daca obiectivele si scopurile educationale nu sunt atinse atunci idealul educational devine imposibil de realizat.
Odata precizate, scopul si obiectivele educationale aferente constituie un important criteriu de evaluare al eficientei activitatilor educationale realizate efectiv.
Operationalizarea obiectivelor operationale prezinta o serie de avantaje ptr profesor :
faciliteaza comunicarea pedagogica prin eliminarea interpretarilor subiective
constituie garantia repetarii finalitatilor educatiei
permite o mai buna diagnoza a dificultatilor de invatare
furnizeaza elaborarea instrumentelor de evaluare
sporesc responsabilitatile cadrului didactic prin introducerea unor criterii mai ferme in evaluare
Operationalizarea obiectivelor, avand in vedere abordarea sistemica a acestora presupune luarea in considerare a unor precizari astfel :
subiectul ptr care se prevede un anumit comportament
comportamentul observabil asteptat
performanta care se asteapta a se obtine
conditiile interne si externe ale invatarii
criteriile de reusita minimal acceptabile
Analizand particularitatile specifice procesului de invatare a copiilor cu diferite tipuri de deficienta, se ajunge la concluzia ca una dintre calitatile esentiale ale curriculumului scolar vizeaza un grad cat mai mare de flexibilitate, astfel incat sa permita fiecarui copil sa avanseze in ritmul sau si sa fie tratat in functie de capacitatile sale de invatare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea continuturilor instruirii, modalitatile de transmitere a informatiilor in clasa si evaluarea elevilor sa se faca diferentiat.
Modalitatile de adaptare a continuturilor educatiei speciale in contextul modernizarii si reformarii serviciilor educationale destinate copiilor cu cerinte educative speciale presupun o analiza atenta a urmatoarelor aspecte :
- tipul si gravitatea deficientei/tulburarilor diagnosticate - rolul si importanta diagnosticului diferential in sustinerea unui program recuperator si educational eficient;
- varsta copilului - decalajul dintre varsta cronologica si varsta mintala;
- experienta de viata a copilului in familia din care provine - gradul de implicare a familiei in dezvoltarea si evolutia normala a copilului, sustinerea afectiva si materiala, educatia oferita si atitudinea membrilor familiei fata de problemele speciale ale copilului;
- ruta scolara a copilului - daca a urmat sau nu programul invatamantului prescolar, daca a urmat sau nu programul unei scoli, rezultatele scolare obtinute, problemele privind modul si potentialul de invatare al copilului etc.;
- atitudinea si modalitatile de implicare a familiei si resurselor comunitare in activitatile educative ale copiilor cu cerinte educative speciale - interesul in educarea si integrarea copiilor cu deficienti in viata sociala normala;
- pregatirea psihopedagogica a educatorilor - cunoasterea metodelor de lucru cu aceasta categorie de copii, a limitelor si posibilitatilor lor de invatare, a modalitatilor si formelor de evaluare;
- strategia si modalitatile de organizare a activitatilor de predare-invatare la clasa
-stilul si maniera de lucru a fiecarui educator in parte, capacitatea fiecarui cadru didactic de a accesibiliza continutul invatarii la nivelul de intelegere al fiecarui elev din clasa, disponibilitatea fiecarui educator de a desfasura activitatii diferentiate si individualizate;
- politica educationala adoptata la nivelul institutiei scolare privind organizarea si structurarea activitatilor educative extrascolare din perspectiva cerintelor educationale speciale ale copiilor cu dizabilitati.
Pornind de la rezultatele acestei analize, se pot stabili obiectivele si activitatile concrete prin care unitatile de continut de la fiecare disciplina pot fi modificate, adaptate sau accesibilizate in functie de nivelul cerintelor si de posibilitatile de invatare ale elevilor din clasa/scoala respective. In acest mod, scoala poate face o oferta educationala flexibila, dinamica si coerenta, apta sa raspunda cerintelor de moment ale populatiei scolare dintr-o anumita comunitate, indeplinindu-si misiunea de a oferi fiecarui copil sansa de a se pregati si forma prin educatie, alaturi de semenii sai, fara discriminare si fara bariere care ar putea limita accesul la drepturile si obligatiile inscrise in normele vietii comunitare.
In cadrul scolilor speciale se recomanda elaborarea in comun a obiectivelor invatarii – aceasta presupune discutarea si explicarea obiectivelor actiunii de invatare in cadrul relatiei dintre educator si elevi, deoarece fiecare participant la actul invatarii are ideile, experientele si interesele personale de care trebuie sa se tina seama in proiectarea activitatilor didactice.
Vascozitatea genetica si caracterul limitat al zonei proximei dezvoltari reprezinta caracteristici esentiale ale dinamicii dezvoltarii la copiii cu CES.
Aceste caracteristici fac necesar ca, in activitatile de invatare cu copiii CES, in centrul atentiei profesorului sa se situeze urmatoarele aspecte :
proiectarea cu grija a pasilor de efectuat, atat sub aspectul transmiterii de cunostinte, cat si sub aspectul formarii operatiilor mintale, urmarind in mod expres accelerarea treptata a progresului in invatare, adica trecerea gradata de la secvente de asimilat, mai mici in etapa initiala, la secvente usor marite pe parcurs;
pregatirea temeinica si realizarea completa a fiecarui pas proiectat, astfel incat sa se previna regresul ulterior, ca urmare a unor secvente parcurse superficial;
revenirea periodica si in contexte diferite, mai ales asupra continuturilor neconturate, in perspectiva consolidarii temeinice a fiecarei achizitii cognitive, instrumentale sau practice;
Tinand cont de particularitatile dinamicii dezvoltarii, dar si de marile dificultati pe care copiii cu CES le intampina in intelegerea, stocarea si reproducerea cunostintelor, ca urmare a particularitatilor proceselor cognitive, orice activitate de insusire a oricarui nou element cognitiv, dar si instrumental sau practic, va trebui sa parcurga o serie de etape inlantuite. Etapele respective se esaloneaza astfel :
etapa de pregatire
etapa exersarilor analitice
etapa consolidarii generalizatoare
De exemplu, unul din obiectivele invatarii geografiei cu elevii cu CES, consta in insusirea de catre elevii respectivi a procedeelor elementare de lucru cu harti simple, procedee care odata insusite, devin ele insele izvor de noi cunostinte. Procesul insusirii acestor procedee este de mai lunga durata decat in invatamantul obisnuit. Elevii parcurg o etapa de intensa pregatire initiala, cu caracter interdisciplinar, vizand definitivarea procesului de lateralizare, precizarea schemei corporale, orientarea in spatiul inconjurator etc. Este vorba de realizarea unor elemente de educatie psihomotorie, fara de care este imposibila insusirea acelor reguli care satu la baza procedeelor de lucru cu harta.
Urmeaza apoi etapa pregatirii specifice, in cadrul careia elevii invata semnele si culoriile conventionale proprii geografiei. Se incepe cu solicitarea elevilor de a recunoaste situatii elementare, reprezentate schematic prin imbinarea a 2 - 3 semne conventionale (de ex un pod peste un rau traversat de o cale ferata).
Procedeele de lucru cu harta, insusite si consolidate in aceasta etapa a exersarilor analitice, vor fi utilizate prin transfer la alte materii ceea ce reprezinta o consolidare generalizatoare cu caracter interdisciplinar.
|
