Verificarea scrisa apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrari de control sau teze. Elevii au sansa sa-si prezinte achizitiile educatiei fara interventia profesorului, în absenta unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrarii, usor de realizat, îngaduie o diminuare a subiectvitatii profesorului. Avantajul consta si în posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi într-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din continutul lucrarii scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala etc. Verificarea scrisa implica un feed-back mai slab, în sensul ca unele erori sau neimplicari nu pot fi eliminate operativ prin interventia profesorului.

Testele pedagogice sînt utilizate în procesul de instruire pentru a masura progresele sau dificultatile din activitatea de învatare.

Obiectivele testelor pedagogice vizeaza masurarea cunostintelor si a capacitatilor fundamentale proiectate în cadrul programelor scolare. Aceasta actiune presupune implicit aprecierea gradului de întelegere, aplicare, analiz 949p1523j 59; si sinteza a informatiei dobîndite într-o anumita perioada de timp, de obicei, determinata, într-un domeniu al cunoasterii generale, de profil, de specialitate.

Interpretarea testelor pedagogice ca teste de cunostinte angajeaza o anumita conceptie de elaborare a probelor pentru a elucida în mod expres "fie un pronostic al reusitei, fie un inventar al situatiei sau al achizitiei, fie un diagnostic, localizînd o dificultate si, eventual, indicînd sursa". În aceasta acceptie testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoza, teste de achizitii, teste de diagnoza, aplicabile în calitate de teste de cunostinte instrumentale sau de teste de cunostinte profesionale.

Clasificarea testelor pedagogice, angajate în cunoasterea fondului informativ-formativ dobîndit de elev/student în cadrul activitatii didactice/educative, presupune deosebirea acestora de testele docimologice, folosite doar la concursuri, examene, actiuni de promovare. În aceasta acceptie testele pedagogice pot fi clasificate în functie de obiectivitate, utilitate, specificitate, aplicabilitate.

Sa remarcam totusi faptul ca tipurile de teste prezentate mai sus nu sînt total disjuncte. Ele prezinta elemente contrare, dar au si elemente comune.

Tipuri de teste

Caracteristicile testului. Functionalitatea pedagogica a unui test de cunostinte depinde de capacitatea acestuia de a fi simultan: valid, fidel, obiectiv si aplicabil.

Printre factorii care influenteaza validitatea unui test vom remarca:

indicatiile neclare;

nivelul de dificultate necorespunzator al itemilor;

itemii de calitate proasta;

testul prea scurt;

administrarea si corectarea necorespunzatoare a testului.

Factorii care influenteaza fidelitatea:

lungimea testului - cu cît testul este mai lung, cu atît nivelul sau de fidelitate sporeste;

dispersia scorurilor - cu cît dispersarea scorurilor este mai mare, cu atît testul este mai fidel;

obiectivitatea testului - cel format din itemi obiectivi are o fidelitate mare;

schema de notare - cea ambigua reduce sansele de fidelitate a testului.

Relatia validitate - fidelitate

Un test poate fi fidel fara a fi valid, deoarece testul poate masura altceva decît a fost destinat sa masoare.

Daca un test nu este fidel, atunci el nu este nici valid.

Fidelitatea este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru validitate.

Validitatea are o importanta mai mare decît fidelitatea.

Criteriile de selectare a unui test cu o buna aplicabilitate sînt:

importanta continutului pe care testul îl masoara;

concordanta dintre forma si continutul testului si vîrsta elevului;

costul si timpul necesare pentru administrarea testului;

obiectivitatea în notarea si interpretarea rezultatelor.

Etapele elaborarii unui test

Determinarea tipului de test.

Asigurarea calitatilor/caracteristicilor tehnice ale testului.

Proiectarea matricei de specificari.

Definirea obiectivelor de evaluare.

Construirea itemilor.

Elaborarea schemei de notare.

Etapele de mai sus reprezinta tot atîtea raspunsuri la întrebarile:

Pentru cine proiectez testul si în ce scop?

Ce obiective si continuturi va acoperi testul?

Ce fel de itemi trebuie sa elaborez în asa fel, încît testul sa masoare în mod valid cunostintele, priceperile si capacitatile elevilor?

Cîti itemi din fiecare tip trebuie sa proiectez?

Cît de lung va fi testul (ca timp si numar de itemi)?

Cît de dificil va fi testul?

În ce mod vor fi notati itemii testului?

Matricea de specificatii. Odata cu tipul de test determinat - de exemplu, normativ - avem nevoie de un procedeu care ne-ar da certitudinea ca testul masoara obiectivele educationale definite în curriculum si are o buna validitate de continut.

Unul dintre cele mai utilizate procedee ce poate sa serveasca acest scop este construirea matricei de specificatii pentru testul respectiv. În functie de scopul si tipul testului, pot fi constituite matrice de specificatii generale si detaliate. Matricele cu caracter general însotesc testele sumative care testeaza elemente mai mari de continut si domenii, cu un grad general de specificitate. O matrice detaliata se obtine - fie separat, fie împreuna - pe urmatoarele cai: împartirea continuturilor în subcontinuturi si împartirea domeniilor în subdomenii.

Pe coloanele matricei sînt specificate nivelurile cognitive, iar pe linii sînt enumerate elementele de continut care vor fi testate.

Fizica, clasa a X-a si a XI-a, profil real

Mecanica - 80 de ore (34 %);

Fizica Moleculara si Termodinamica - 56 de ore (24 %);

Electrodinamica - 102 de ore (42 %);

Total - 238 de ore.

Se identifica tipurile de comportamente/domenii care vor fi testate (cunoastere si întelegere, aplicare, rezolvare de probleme).

Se identifica elementele de continut care vor fi testate (mecanica, fizica moleculara si termodinamica, electromagnetismul) .

Se determina ponderea pe fiecare domeniu (20 %, 30 %, 50 % din ultima linie a matricei) si element de continut (34 %, 24 %, 42 % din ultima coloana a matricei), pe care fiece domeniu o va avea în cadrul testului.

Se completeaza celulele matricei prin înmultirea datelor de pe linii cu coloanele respective (de ex.: ponderea "aplicarii" în mecanica este:

sau pentru a indica numarul de itemi în fiecare celula (de ex.: numarul de itemi care testeaza rezolvarea de probleme pentru Fizica Moleculara si Termodinamica este:

Recomandari pentru elaborarea testelor

1. Pentru a evalua o gama cît mai larga de cunostinte, priceperi si capacitati intelectuale, se recomanda ca testul sa fie compus din doua parti: prima va contine itemi de tip obiectiv sau semiobiectiv, iar cealalta parte va fi formata din itemi cu raspuns deschis. Totodata, se va indica ponderea fiecarei parti.

Varianta I

Varianta a II-a

2. La organizarea itemilor într-un test, itemii trebuie grupati. Itemii obiectivi sau semiobiectivi trebuie plasati la începutul testului iar cei cu raspuns deschis - la sfîrsit. Itemii obiectivi se plaseaza înaintea itemilor semiobiectivi.

3. Fiecare sectiune a testului trebuie sa contina indicatii pentru elevi privind modul de realizare a testului (ce sa faca, cum sa raspunda si unde sa plaseze raspunsurile). Elevilor mai mari li se va comunica si punctajul acordat pentru fiecare item.

4. Fiecare elev trebuie sa aiba o copie a testului.

5. Sa se asigure un climat fizic adecvat - elevii sa se simta confortabil si sa se evite întreruperile.

6. Sa se asigure un climat psihologic adecvat. Acest lucru se realizeaza prin anuntarea anticipata a testului, repetarea obiectivelor importante si prin încurajarea elevilor de a se stradui sa raspunda cît mai bine fara a-i stresa.

7. Copierea este o actiune inacceptabila, neonesta. Este responsabilitatea profesorului sa asigure astfel de conditii care ar reduce copierea, prin asezarea elevilor în anumite locuri, umblarea regulata prin clasa, interzicerea elevilor de a face schimb de materiale si prin stabilirea unor reguli si penalitati.

Definirea notiunii de item. În sens restrîns, itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare si pot fi: simple întrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o întrebare, exercitii si probleme, întrebari structurate, eseuri. În sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate mai sus,

dar si tipul de raspuns asteptat din partea elevului.

Clasificarea itemilor. Din punct de vedere al tipului de raspuns si, implicit, al obiecti­vitatii în notarea acestuia, itemii se împart în urmatoarele categorii si subcategorii: itemii obiectivi, itemii semiobiectivi, itemi cu raspunsuri deschise.

I.          Itemii obiectivi:

a)      itemi cu alegerea duala;

b)      itemi cu alegerea multipla;

c)      itemi de tipul pereche;

II. Itemii semiobiectivi:

a)      itemi cu raspunsurile scurte;

b)      itemi structurati;

III. Itemi cu raspunsurile deschise:

a)      itemi de tipul rezolvare de probleme;

b)      eseu structurat;

c)      eseu nestructurat.

Recomandari pentru elaborarea itemilor.

Deoarece orice item testeaza unul sau mai multe obiective, acestea vor fi precizate înaintea enuntului itemului. Între obiectivele de evaluare si itemi exista o legatura indisolubila. Inainte de construirea itemului se va formula obiectivul pe care acesta îl testeaza.

1. Itemul sa fie formulat clar si fara ambiguitati, scurt si interesant: un item bun este o adevarata opera de arta.

2. În item sa nu existe, chiar si involuntar, o indicatie, o cheie a raspunsului.

3. Optiunile sa fie plauzibile si paralele.

4. Sa existe un singur raspuns corect.

5. Raspunsul sa fie indiscutabil corect, iar distractorii - indiscutabil gresiti.

6. Ordinea raspunsurilor: numerica, alfabetica, ordinea dificultatii.

7. Lungimea optiunilor sa nu constituie un indiciu de selectare a raspunsului corect.

8. Itemul trebuie sa fie specificat: formularea lui va evita situatia în care elevii inteligenti, pot raspunde bine, fara a fi studiat materialul.

9. Un item calitativ trebuie sa reflecte un element structural al cunostintelor (lege, principiu, proprietate etc.).

10. Enuntul itemului nu se formuleaza prin negatie;

11. În formularea enuntului itemului trebuie sa se evite utilizarea cuvintelor "toti", "orice", "nici un (o)".

Exemple de sarcini scrise la fizica cu nivele de dificultate minim, mediu, superior

la tema "Aplicarea principiilor dinamicii"

Bibliografie:

S. Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti, 1998.

C. Cucos, Pedagogie, Polirom, Iasi, 1996.

A. Stoica, S. Musteata, Evaluarea rezultatelor scolare, Editura "Liceum", Chisinau, 1977.