Verificarea scrisa apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate īn lucrari de control sau teze. Elevii au sansa sa-si prezinte achizitiile educatiei fara interventia profesorului, īn absenta unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrarii, usor de realizat, īngaduie o diminuare a subiectvitatii profesorului. Avantajul consta si īn posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi īntr-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din continutul lucrarii scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala etc. Verificarea scrisa implica un feed-back mai slab, īn sensul ca unele erori sau neimplicari nu pot fi eliminate operativ prin interventia profesorului.

Testele pedagogice sīnt utilizate īn procesul de instruire pentru a masura progresele sau dificultatile din activitatea de īnvatare.

Obiectivele testelor pedagogice vizeaza masurarea cunostintelor si a capacitatilor fundamentale proiectate īn cadrul programelor scolare. Aceasta actiune presupune implicit aprecierea gradului de īntelegere, aplicare, analiz 949p1523j 59; si sinteza a informatiei dobīndite īntr-o anumita perioada de timp, de obicei, determinata, īntr-un domeniu al cunoasterii generale, de profil, de specialitate.

Interpretarea testelor pedagogice ca teste de cunostinte angajeaza o anumita conceptie de elaborare a probelor pentru a elucida īn mod expres "fie un pronostic al reusitei, fie un inventar al situatiei sau al achizitiei, fie un diagnostic, localizīnd o dificultate si, eventual, indicīnd sursa". Īn aceasta acceptie testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoza, teste de achizitii, teste de diagnoza, aplicabile īn calitate de teste de cunostinte instrumentale sau de teste de cunostinte profesionale.

Clasificarea testelor pedagogice, angajate īn cunoasterea fondului informativ-formativ dobīndit de elev/student īn cadrul activitatii didactice/educative, presupune deosebirea acestora de testele docimologice, folosite doar la concursuri, examene, actiuni de promovare. Īn aceasta acceptie testele pedagogice pot fi clasificate īn functie de obiectivitate, utilitate, specificitate, aplicabilitate.

Sa remarcam totusi faptul ca tipurile de teste prezentate mai sus nu sīnt total disjuncte. Ele prezinta elemente contrare, dar au si elemente comune.

Tipuri de teste

Caracteristicile testului. Functionalitatea pedagogica a unui test de cunostinte depinde de capacitatea acestuia de a fi simultan: valid, fidel, obiectiv si aplicabil.

Printre factorii care influenteaza validitatea unui test vom remarca:

indicatiile neclare;

nivelul de dificultate necorespunzator al itemilor;

itemii de calitate proasta;

testul prea scurt;

administrarea si corectarea necorespunzatoare a testului.

Factorii care influenteaza fidelitatea:

lungimea testului - cu cīt testul este mai lung, cu atīt nivelul sau de fidelitate sporeste;

dispersia scorurilor - cu cīt dispersarea scorurilor este mai mare, cu atīt testul este mai fidel;

obiectivitatea testului - cel format din itemi obiectivi are o fidelitate mare;

schema de notare - cea ambigua reduce sansele de fidelitate a testului.

Relatia validitate - fidelitate

Un test poate fi fidel fara a fi valid, deoarece testul poate masura altceva decīt a fost destinat sa masoare.

Daca un test nu este fidel, atunci el nu este nici valid.

Fidelitatea este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru validitate.

Validitatea are o importanta mai mare decīt fidelitatea.

Criteriile de selectare a unui test cu o buna aplicabilitate sīnt:

importanta continutului pe care testul īl masoara;

concordanta dintre forma si continutul testului si vīrsta elevului;

costul si timpul necesare pentru administrarea testului;

obiectivitatea īn notarea si interpretarea rezultatelor.

Etapele elaborarii unui test

Determinarea tipului de test.

Asigurarea calitatilor/caracteristicilor tehnice ale testului.

Proiectarea matricei de specificari.

Definirea obiectivelor de evaluare.

Construirea itemilor.

Elaborarea schemei de notare.

Etapele de mai sus reprezinta tot atītea raspunsuri la īntrebarile:

Pentru cine proiectez testul si īn ce scop?

Ce obiective si continuturi va acoperi testul?

Ce fel de itemi trebuie sa elaborez īn asa fel, īncīt testul sa masoare īn mod valid cunostintele, priceperile si capacitatile elevilor?

Cīti itemi din fiecare tip trebuie sa proiectez?

Cīt de lung va fi testul (ca timp si numar de itemi)?

Cīt de dificil va fi testul?

Īn ce mod vor fi notati itemii testului?

Matricea de specificatii. Odata cu tipul de test determinat - de exemplu, normativ - avem nevoie de un procedeu care ne-ar da certitudinea ca testul masoara obiectivele educationale definite īn curriculum si are o buna validitate de continut.

Unul dintre cele mai utilizate procedee ce poate sa serveasca acest scop este construirea matricei de specificatii pentru testul respectiv. Īn functie de scopul si tipul testului, pot fi constituite matrice de specificatii generale si detaliate. Matricele cu caracter general īnsotesc testele sumative care testeaza elemente mai mari de continut si domenii, cu un grad general de specificitate. O matrice detaliata se obtine - fie separat, fie īmpreuna - pe urmatoarele cai: īmpartirea continuturilor īn subcontinuturi si īmpartirea domeniilor īn subdomenii.

Pe coloanele matricei sīnt specificate nivelurile cognitive, iar pe linii sīnt enumerate elementele de continut care vor fi testate.

Fizica, clasa a X-a si a XI-a, profil real

Mecanica - 80 de ore (34 %);

Fizica Moleculara si Termodinamica - 56 de ore (24 %);

Electrodinamica - 102 de ore (42 %);

Total - 238 de ore.

Se identifica tipurile de comportamente/domenii care vor fi testate (cunoastere si īntelegere, aplicare, rezolvare de probleme).

Se identifica elementele de continut care vor fi testate (mecanica, fizica moleculara si termodinamica, electromagnetismul) .

Se determina ponderea pe fiecare domeniu (20 %, 30 %, 50 % din ultima linie a matricei) si element de continut (34 %, 24 %, 42 % din ultima coloana a matricei), pe care fiece domeniu o va avea īn cadrul testului.

Se completeaza celulele matricei prin īnmultirea datelor de pe linii cu coloanele respective (de ex.: ponderea "aplicarii" īn mecanica este:

sau pentru a indica numarul de itemi īn fiecare celula (de ex.: numarul de itemi care testeaza rezolvarea de probleme pentru Fizica Moleculara si Termodinamica este:

Recomandari pentru elaborarea testelor

1. Pentru a evalua o gama cīt mai larga de cunostinte, priceperi si capacitati intelectuale, se recomanda ca testul sa fie compus din doua parti: prima va contine itemi de tip obiectiv sau semiobiectiv, iar cealalta parte va fi formata din itemi cu raspuns deschis. Totodata, se va indica ponderea fiecarei parti.

Varianta I

Varianta a II-a

2. La organizarea itemilor īntr-un test, itemii trebuie grupati. Itemii obiectivi sau semiobiectivi trebuie plasati la īnceputul testului iar cei cu raspuns deschis - la sfīrsit. Itemii obiectivi se plaseaza īnaintea itemilor semiobiectivi.

3. Fiecare sectiune a testului trebuie sa contina indicatii pentru elevi privind modul de realizare a testului (ce sa faca, cum sa raspunda si unde sa plaseze raspunsurile). Elevilor mai mari li se va comunica si punctajul acordat pentru fiecare item.

4. Fiecare elev trebuie sa aiba o copie a testului.

5. Sa se asigure un climat fizic adecvat - elevii sa se simta confortabil si sa se evite īntreruperile.

6. Sa se asigure un climat psihologic adecvat. Acest lucru se realizeaza prin anuntarea anticipata a testului, repetarea obiectivelor importante si prin īncurajarea elevilor de a se stradui sa raspunda cīt mai bine fara a-i stresa.

7. Copierea este o actiune inacceptabila, neonesta. Este responsabilitatea profesorului sa asigure astfel de conditii care ar reduce copierea, prin asezarea elevilor īn anumite locuri, umblarea regulata prin clasa, interzicerea elevilor de a face schimb de materiale si prin stabilirea unor reguli si penalitati.

Definirea notiunii de item. Īn sens restrīns, itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare si pot fi: simple īntrebari, un enunt (cu sau fara elemente grafice) urmat de o īntrebare, exercitii si probleme, īntrebari structurate, eseuri. Īn sens larg, itemii contin nu numai elementele mentionate mai sus,

dar si tipul de raspuns asteptat din partea elevului.

Clasificarea itemilor. Din punct de vedere al tipului de raspuns si, implicit, al obiecti­vitatii īn notarea acestuia, itemii se īmpart īn urmatoarele categorii si subcategorii: itemii obiectivi, itemii semiobiectivi, itemi cu raspunsuri deschise.

I.          Itemii obiectivi:

a)      itemi cu alegerea duala;

b)      itemi cu alegerea multipla;

c)      itemi de tipul pereche;

II. Itemii semiobiectivi:

a)      itemi cu raspunsurile scurte;

b)      itemi structurati;

III. Itemi cu raspunsurile deschise:

a)      itemi de tipul rezolvare de probleme;

b)      eseu structurat;

c)      eseu nestructurat.

Recomandari pentru elaborarea itemilor.

Deoarece orice item testeaza unul sau mai multe obiective, acestea vor fi precizate īnaintea enuntului itemului. Īntre obiectivele de evaluare si itemi exista o legatura indisolubila. Inainte de construirea itemului se va formula obiectivul pe care acesta īl testeaza.

1. Itemul sa fie formulat clar si fara ambiguitati, scurt si interesant: un item bun este o adevarata opera de arta.

2. Īn item sa nu existe, chiar si involuntar, o indicatie, o cheie a raspunsului.

3. Optiunile sa fie plauzibile si paralele.

4. Sa existe un singur raspuns corect.

5. Raspunsul sa fie indiscutabil corect, iar distractorii - indiscutabil gresiti.

6. Ordinea raspunsurilor: numerica, alfabetica, ordinea dificultatii.

7. Lungimea optiunilor sa nu constituie un indiciu de selectare a raspunsului corect.

8. Itemul trebuie sa fie specificat: formularea lui va evita situatia īn care elevii inteligenti, pot raspunde bine, fara a fi studiat materialul.

9. Un item calitativ trebuie sa reflecte un element structural al cunostintelor (lege, principiu, proprietate etc.).

10. Enuntul itemului nu se formuleaza prin negatie;

11. Īn formularea enuntului itemului trebuie sa se evite utilizarea cuvintelor "toti", "orice", "nici un (o)".

Exemple de sarcini scrise la fizica cu nivele de dificultate minim, mediu, superior

la tema "Aplicarea principiilor dinamicii"

Bibliografie:

S. Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. - Bucuresti, 1998.

C. Cucos, Pedagogie, Polirom, Iasi, 1996.

A. Stoica, S. Musteata, Evaluarea rezultatelor scolare, Editura "Liceum", Chisinau, 1977.