|
Una dintre tendintele modernizarii învatamântului vizeaza
flexibilitatea instructiei si educatiei pentru a asigura dezvoltarea
capacitatilor si aptitudinilor fiecarui elev, în raport cu propriile
posibilitati. Scoala este chemata sa organizeze procesul de
predare-învatare-evaluare în asa fel încât sa-l puna pe elev cât mai
devreme posibil în posesia unor mijloace proprii de însusire a
cunostintelor, de aplicare în practica în mod constant si creator.
În literatura de specialitate, conceptul de instruire diferentiata a fost
abordat din perspective multiple: strategie de optimizare a învatarii,
proces dinamic, categorie fundamentala instructionala, directie de formare
a competentelor cadrelor didactice
Problema instruirii diferentiate nu este noua, ci numai modul de
abordare.In acest sens, aria preocuparilor s-a extins :
In directia conceperii unei
activitati instructiv-educative mai variate, nuantate în raport cu
diferentele dintre elevi în limitele normalului ;
In sensul promovarii unei
actiuni complexe de asistenta a copilului (medicala, sociala, psihopedagogica).
Instruirea diferentiata vizeaza
adaptarea activitatii de învatare- îndeosebi sub raportul continutului, al
formelor de organizare si al metodologiei didactice- la posibilitatile
diferite ale elevilor, la capacitatea de întelegere, ritmul de lucru proprii
unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev în parte. Întrucât natura si societatea umana
progreseaza prin diferentiere si nu prin uniformizare, interesul
educatorilor nu trebuie sa fie tocirea particularitatilor individuale pâna
la disparitie, ci respectarea lor, pentru ca prin educatie si instructiune
fiecare individualitate sa poata fi transformata într-o personalitate
umana, capabila sa creeze noi valori materiale si spirituale.Premisa
oricarei actiuni de tratare diferentiata o constituie depistarea trasaturilor
care-i diferentiaza 19519r1717t pe subiecti, stabilirea rolului fiecareia în definirea
comportamentului care conduce la performantele asteptate.
În lucrarea "Învatamântul
diferentiat - conceptii si strategii", I.T.Radu mentioneaza cateva
trasaturi generale caracteristice strategiei învatamântului diferentiat:
Activitatea scolara, prin
continutul ei si prin programul de lucru, este adaptata intereselor si
aptitudinilor elevilor ;
Posibilitatea de a alege
dintr-un grup larg de discipline pe acelea care îi intereseaza mai mult ;
Preponderenta modalitatilor
de tratare diferentiata a elevilor în cadrul unor colectivitati în
componenta eterogena din punct de vedere al capacitatilor lor de învatare
si al rezultatelor obtinute
Alternarea activitatii în grup
cu munca individuala ; diferentierea acestor strategii didactice în functie
de particularitatile unor grupe de elevi dintr-o clasa ;
Variabilitatea, mai ales
din punct de vedere al gradului de dificultate a lucrarilor de munca
independenta efectuate în clasa sau acasa.
O privire comparativa asupra
conceptiei traditionale a activitatii instructiv-educative si asupra
activitatii diferentiate, în scopul reliefarii marelui câstig în planul
dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului, în raport cu propriul
potential, este urmatoarea:
Activitatea în stil traditional
|
|
Diferentele între elevi
sunt mascate; se actioneaza asupra lor doar când devin problematice;
Interesele copilului sunt
rar apelate ;
Domina activitatea cu
întrega clasa;
|
Diferentele între elevi
sunt studiate si acceptate ca baza de pornire în demersul
instructiv-educativ;
Elevii sunt ghidati în
sensul propriilor interese si a alegerilor ghidate de acestea;
Se folosesc forme de
organizare a activitatii diferite: pe grupe, în echipe, frontal sau
individual;
|
|
|
Timpul este flexibil, în
functie de nevoile elevilor;
|
Se admit interpretarile
unice ale ideilor si evenimentelor ;
|
Se admit, chiar se cauta
perspective multiple asupra evenimentelor si ideilor;
|
Cadrul didactic
directioneaza comportamentul elevilor ;
|
Cadrul didactic
faciliteaza activitatea independenta a elevilor;
|
Cadrul didactic rezolva
problemele clasei sale;
|
Elevii se ajuta între ei,
asistati în rezolvarea problemelor;
|
Cadrul didactic planifica
secventele, obiectivele instruirii;furnizeaza standardele de evaluare a
activitatii;
|
Elevii, împreuna cu
profesorii actioneaza în vederea stabilirii obiectivelor, criteriilor de
evaluare;
|
Se respecta CE trebuie
învatat.
|
Respect pentru CINE
învata.
|
Scoala moderna este
aceea în care elevii trebuie sa-si asume într-o mai mare masura
responsabilitatea dobândirii cunostintelor, cadrul didactic devenind în
acest fel un organizator al activitatii de învatare. Cerintele formarii
individului în scoala moderna- în perspectiva educatiei permanente-impun
formarea si dezvoltarea capacitatilor acestuia de a-l învata sa învete, sa
se instruiasca independent.Tehnicile de diferentiere a instruirii vizeaza o
gradare a sarcinilor scolare, potrivit posibilitatilor individuale si a
ritmului propriu de dezvoltare a fiecarui individ, astfel încât randamentul
sa fie asigurat pentru toti. Putem sublinia în acest sens rolul deosebit de
important al cadrului didactic în generarea unui climat de încredere în
posibilitatile individului încât sa combata complexul de inferioritate pe
care îl traiesc multi dintre cei care nu pot atinge performante ridicate
si, de asemenea, sa combata atitudinea de uniformizare a conditiilor de
învatare si dezvoltare pentru indivizii capabili de performante.
|
