Utilizarea metodelor alternative in curriculumul Limbii si Literaturii Romane (ciclul primar)

Utilizarea metodelor alternative în curriculumul Limbii si Literaturii Române (ciclul primar)

Am ales trei copii, buni cititori, care au primit câte un fragment. Pentru a putea efectua o citire corecta, fara ezitari, expresiva, copiii au primit fragmentele corespunzatoare cu două zile înainte.

" A fost o dată un arici mic, rotofei si cafeniu si-l chema Aricel. "Mic, pitic si de nimic", spunea Vulpea despre el, dar ariciul nu se supăra defel. Locuia într-o pădure deasă, cu iarba de mătase si se hrănea cu fructe mici, iar uneori cu furnici. Trăia în pace printre arici, vulpi, pitulici si alte dobitoace, numai că, pe acolo, îsi găsi de lucru Lupul... Cum apărea, pe loc înfuleca ursuleti, căprioare bălăioare, pitulici si, la desert, arici. Pe atunci, aricii n-aveau tepi si lupu-i înghitea acus-acus.

Într-o noapte sosi iar... Doi ochi de jar luciră în codrul de stejar. De frică, Luna s-a ascuns în nori, vietuitoarele au fugit cât le-au tinut picioarele, iar pe arici - fiindcă aveau picioare mici - i-au trecut sudori-sudori. Văzând această nedreptate, Aricel s-a înfuriat si a strigat:

- Dati - mi un pistol, că mă duc să-l omor!

Când l-a auzit, Vulpea s-a tăvălit de râs, Aricioaica a tăcut si-a plâns, pe când ceilalti s-au bucurat. L-au aplaudat si toc - toc! l-au pupat în bot. Apoi au dat zor si-au adus un pistol de soc - ca să-i fie cu noroc, - în vreme ce Aricica, mititica, i-a adus anume o desagă cu nuci si alune si, după ce s-au îmbrătisat de rămas bun, Aricel a pornit la drum.

În aplicarea corecta a acestei meto­de, s-a tinut seama de urmatoarele competente:

A. Pentru guri:

- Sa citeasca un text adaptat posibilitatilor lor, fara ezitari si fara erori.

- Sa utilizeze cu buna stiinta o intonatie sugerata de situatiile întâlnite.

- Sa selectioneze din text infor­matiile utile.

B. Pentru urechi:

- Sa stie sa raspunda la întrebarile de întelegere.

- Sa prezinte propria opinie si sa argumenteze prin ceea ce a fost citit.

C. Pentru toti elevii:

- Sa corecteze raspunsurile în colec­tiv.

- Sa citeasca raspunsurile scrise în forma finala.

Desfasurarea unei astfel de lectii este urmatoarea:

1. Gurile care au primit fragmente de text le vor lectura în vederea familiarizarii cu acestea.

2. Urechile care nu au textul în fata, dupa audiere, raspund individual la în­trebarile de întelegere.

Acestea sunt:

- Cine era Aricel?

- Cum îl considera Vulpea pe Aricel?

- Care erau relatiile lui Aricel cu celelalte vietuitoare din padure?

- Cine era "spaima" animalelor din padure?

- Ce a vrut sa dovedeasca Aricel?

- Cine a avut încredere în Aricel?

- De ce a plâns Aricioaica?

- Ce a facut Aricel dupa ce s-a înarmat cu un "pistol de soc"?

- Cu cine credeti că s-ar fi putut întâlni?

- Ce credeti că i s-ar fi putut întâmpla lui Aricel?

- Pe cine desemnează pronumele personale următoare:

"el" = în "...trăia în pace printre arici, vulpi, pitulici si alte dobitoace.";

"ea"= în "...a tăcut si-a plâns";

"tu"= în "...mic, pitic si de nimic"?

Întrebările pot fi distribuite după citirea fragmentelor (la clasele mici) sau înainte de citirea textului (la clase mai mari).

3. Urechile apreciaza modul cum au citit colegii lor. Se vor face aprecieri constructive referitoare la fluenta, res­pectarea punctuatiei, articularea cuvin­telor, ezitari, erori.

4. În grupe de câte doi elevi, urechile îsi confrunta raspunsurile scrise la întrebarile de întelegere.

5. Se noteaza pe tabla toate ras­punsurile primite de la copii pentru fiecare întrebare. Pentru stabilirea celui mai bun raspuns, gurile citesc frag­mentul sau partile din propozitie care contin raspunsul corect. Gurile sunt cele care valideaza raspunsurile, având în fata fragmentele corespunzatoare. Se face citirea raspunsurilor în forma finala.

6. Se lectureaza din nou textul în întregime. Urechile fac comparatii între prima si cea de-a doua citire. Apreciaza daca gurile au tinut cont de observatiile facute în urma primei lecturi.

7. În final, se face o povestire a lecturii folosindu-se întrebarile si raspunsurile date.

Pentru o cât mai buna reusita a unei astfel de lectii, cadrul didactic trebuie sa tina seama de:

- lungimea fragmentelor citite;

- complexitatea fragmentelor;

- timpul de pregatire a lecturii;

- numarul de întrebari (acesta nu trebuie sa fie prea mare);

- ordinea întrebarilor (aceasta poate sa coincida cu cea a fragmentelor din text);

- pentru cei care întâmpina dificul­tati, întrebarile pot sa respecte ordinea cronologica din text sau sa fie grila cu mai multe variante de raspuns, iar pentru cei care nu întâmpina dificultati de întelegere, întrebarile pot sa nu respecte ordinea cronologica a faptelor. Important este sa se foloseasca acelasi text pentru toata clasa.

Folosirea unei astfel de metode îi atrage pe elevi. Ei doresc repetarea acesteia ori de câte ori este posibil. Elevii trebuie sa fie atenti, sa foloseasca un limbaj adecvat lecturii, sa gândeasca, sa îsi imagineze si sa raspunda cât mai concis la întrebari.

O altă tehnică de învătare eficientă este utilizare textului liber, tehnică a pedagogiei Freinet. Un text liber este, asa cum indică numele său, un text pe care copilul îl scrie în mod liber, când are "chef" să-l scrie si pe tema care îl inspiră. Pentru a-i familiariza pe elevi cu această idee, cadrul didactic poate prezenta el însusi, într-un anumit moment al zilei, la orice oră de curs, un astfel de text, care să redea o întâmplare (din care se pot analiza cuvinte la gramatică, de exemlu) sau să redea sentimente în raport cu o întâmplare etc.

Destinatarul textului nu este profesorul care sanctionează prin notă, ci colegii, grupul-clasa, colegii din clasa paralelă (de exemplu, un elev citeste o compunere axată pe fapte reprobabile savărsite de unii colegi, acestia având posibilitatea de a-si revizui comportamentul).

Pentru a utiliza această tehnică (metodă) rolul cadrului didactic este:

Să găsească spatiul în orar pentru un text liber (oră de-sine-stătătoare -

optional, dirigentie, educatie civică, compunere sau inclus în cadrul altor ore);

Să deschidă clasa pentru viată (clasa acceptă să asculte aceste texte,

le dezbate, nu ironizează fapte redate sau exprimarea deficitară a unor colegi, ci cooperează în corectarea erorilor);

Să-l ajute pe copil să găsească cuvintele care să-i exprime cel mai

bine sentimentele, emotiile;

Să nu facă tot timpul observatii de genul: "ai scris cu greseli", "ai

murdărit hârtia", "nu ti-ai ales cuvintele" etc., ce duc la refuzul de a mai prezenta texte libere.

Prezentarea în fata clasei a unui text redactat de un elev se face doar

dacă elevul doreste acest lucru. Textul liber se citeste într-un climat plin de încredere si bunăvointă. Ascultătorii au o atitudine critică-volarizantă, nu distructivă. Deoarece textul liber este scris de copil numai când are "chef", când îl inspiră ceva, frecventa textului liber poate varia de la un copil la altul. Unul poate aduce mai multe texte, altul numai unul, lucrul acesta nesanctionându-se. Dacă totusi un copil promite să vină la o anumită dată cu textul liber, acesta trebuie făcut si prezentat; copilul va constientiza că altfel nu se poate învăta, fiind astfel obisnuit să-si asume o responsabilitate.

Pornind de la textul liber, pot fi organizate lectii de gramatică / ortografie, vocabular, istorie, geografie, biologie, se pot demara anchete documentare etc.

Textul liber deschide portile scrisului. Iesind de sub rigorile obligativitătii de orice tip, textul liber îl încurajează pe copil să exprime în scris fapte, trăiri, sentimente, emotii. Păstrând pentru fiecare copil aceste texte în mape, se va constata evolutia la scris a acestuia într-un interval de timp (semestru, an scolar etc.).

Asemenea texte reprezintă si o cale de cunoastere a copiilor, ei redând tot ceea ce trăiesc. Pentru cei timizi sau fără talent oratoric, textul liber este o adevărată "salvare" în a-si exprima păreri, opinii, sentimente etc.

Aplicând această metodă la clasă, am observat că elevii sunt mult mai dornici să comunice, să exprime păreri, să sesize greseli si să le corecteze fără să se simtă stânjeniti.

Exemplu practic de valorificare a unui text liber (copilul prezintă, pe o foaie, un text liber - în formă brută - scris de el înr-un moment de inspiratie):

La bunici

Sâmbătă am fost la bunici împreună cu părintii. Îmi place la

tară, în curtea bunicilor. Mă simt liber, fericit si în afara oricăror primejdii. Bunici nu mă ceartă, chiar dacă fac prostii.

Mam jucat cu pisoiasii care îmi plac atât demult. În curte mai erau cinci rate, zece găini si un cătel care se împăcau bine.

As vrea să merg mai des la bunici, dar părintii mei nu au timp să mă ducă si asa stau acasă.

Valorificare:

Se cere scrierea pe tablă a textului, pentru a fi prezentat

colegilor.

Deja de pe foaie pe tablă mam devine "m-am"; demult devine " de mult" (se insistă asupra aspectului).

Copii au sesizat "i" - ul lipsă de la bunici (se fac câteva exercitii de folosire a articolului "i" - pantofi - pantofii, copii - copiii, tărani - tăranii etc.).

Pornind de la momentul actiunii, se poate alcătui un program al unei săptămâni, în vederea eficientizării timpului de către copii.

Se poate lucra gramatică fără ca elevii să sesizeze: un cătel - mai multi cătei, rate - rată, substantivul comun "cătel" - substantivul propriu "Azor" etc.

Se pot crea probleme de matematică pe baza unui astfel de text (folosind ideea de "câte" capete, picioare, ochi etc. există).

Utilizând o astfel de metodă, elevul învată liber, deconectat, iesit de sub constrângeri, fără frica ierarhizării prin notare, cu acordul clasei care a fost învătată că nu râde de greseli sau exprimări greoaie. Textul liber se corectează sau se îmbunătăteste, si aceasta, din dorinta copiilor de a se ajuta între ei.

Studiind pedagogia Freinet, putem descoperi si alte tehnici de învătare eficientă, de optimizare a muncii noastre de zi cu zi. Putem îmbunătătii munca noastră cu conditia să fim deschisi la nou, să înlăturăm rutina si conservatorismul exagerat, unic bebeficiar fiind copilul de azi, pe care să-l privim din perspectiva cetăteanului de mâine.

Bibliografie selectiva: