Utilizarea metodelor alternative in curriculumul Limbii si Literaturii Romane (ciclul primar)

Utilizarea metodelor alternative în curriculumul Limbii si Literaturii Române (ciclul primar)

Am ales trei copii, buni cititori, care au primit câte un fragment. Pentru a putea efectua o citire corecta, fara ezitari, expresiva, copiii au primit fragmentele corespunzatoare cu douã zile înainte.

" A fost o datã un arici mic, rotofei si cafeniu si-l chema Aricel. "Mic, pitic si de nimic", spunea Vulpea despre el, dar ariciul nu se supãra defel. Locuia într-o pãdure deasã, cu iarba de mãtase si se hrãnea cu fructe mici, iar uneori cu furnici. Trãia în pace printre arici, vulpi, pitulici si alte dobitoace, numai cã, pe acolo, îsi gãsi de lucru Lupul... Cum apãrea, pe loc înfuleca ursuleti, cãprioare bãlãioare, pitulici si, la desert, arici. Pe atunci, aricii n-aveau tepi si lupu-i înghitea acus-acus.

Într-o noapte sosi iar... Doi ochi de jar lucirã în codrul de stejar. De fricã, Luna s-a ascuns în nori, vietuitoarele au fugit cât le-au tinut picioarele, iar pe arici - fiindcã aveau picioare mici - i-au trecut sudori-sudori. Vãzând aceastã nedreptate, Aricel s-a înfuriat si a strigat:

- Dati - mi un pistol, cã mã duc sã-l omor!

Când l-a auzit, Vulpea s-a tãvãlit de râs, Aricioaica a tãcut si-a plâns, pe când ceilalti s-au bucurat. L-au aplaudat si toc - toc! l-au pupat în bot. Apoi au dat zor si-au adus un pistol de soc - ca sã-i fie cu noroc, - în vreme ce Aricica, mititica, i-a adus anume o desagã cu nuci si alune si, dupã ce s-au îmbrãtisat de rãmas bun, Aricel a pornit la drum.

În aplicarea corecta a acestei meto­de, s-a tinut seama de urmatoarele competente:

A. Pentru guri:

- Sa citeasca un text adaptat posibilitatilor lor, fara ezitari si fara erori.

- Sa utilizeze cu buna stiinta o intonatie sugerata de situatiile întâlnite.

- Sa selectioneze din text infor­matiile utile.

B. Pentru urechi:

- Sa stie sa raspunda la întrebarile de întelegere.

- Sa prezinte propria opinie si sa argumenteze prin ceea ce a fost citit.

C. Pentru toti elevii:

- Sa corecteze raspunsurile în colec­tiv.

- Sa citeasca raspunsurile scrise în forma finala.

Desfasurarea unei astfel de lectii este urmatoarea:

1. Gurile care au primit fragmente de text le vor lectura în vederea familiarizarii cu acestea.

2. Urechile care nu au textul în fata, dupa audiere, raspund individual la în­trebarile de întelegere.

Acestea sunt:

- Cine era Aricel?

- Cum îl considera Vulpea pe Aricel?

- Care erau relatiile lui Aricel cu celelalte vietuitoare din padure?

- Cine era "spaima" animalelor din padure?

- Ce a vrut sa dovedeasca Aricel?

- Cine a avut încredere în Aricel?

- De ce a plâns Aricioaica?

- Ce a facut Aricel dupa ce s-a înarmat cu un "pistol de soc"?

- Cu cine credeti cã s-ar fi putut întâlni?

- Ce credeti cã i s-ar fi putut întâmpla lui Aricel?

- Pe cine desemneazã pronumele personale urmãtoare:

"el" = în "...trãia în pace printre arici, vulpi, pitulici si alte dobitoace.";

"ea"= în "...a tãcut si-a plâns";

"tu"= în "...mic, pitic si de nimic"?

Întrebãrile pot fi distribuite dupã citirea fragmentelor (la clasele mici) sau înainte de citirea textului (la clase mai mari).

3. Urechile apreciaza modul cum au citit colegii lor. Se vor face aprecieri constructive referitoare la fluenta, res­pectarea punctuatiei, articularea cuvin­telor, ezitari, erori.

4. În grupe de câte doi elevi, urechile îsi confrunta raspunsurile scrise la întrebarile de întelegere.

5. Se noteaza pe tabla toate ras­punsurile primite de la copii pentru fiecare întrebare. Pentru stabilirea celui mai bun raspuns, gurile citesc frag­mentul sau partile din propozitie care contin raspunsul corect. Gurile sunt cele care valideaza raspunsurile, având în fata fragmentele corespunzatoare. Se face citirea raspunsurilor în forma finala.

6. Se lectureaza din nou textul în întregime. Urechile fac comparatii între prima si cea de-a doua citire. Apreciaza daca gurile au tinut cont de observatiile facute în urma primei lecturi.

7. În final, se face o povestire a lecturii folosindu-se întrebarile si raspunsurile date.

Pentru o cât mai buna reusita a unei astfel de lectii, cadrul didactic trebuie sa tina seama de:

- lungimea fragmentelor citite;

- complexitatea fragmentelor;

- timpul de pregatire a lecturii;

- numarul de întrebari (acesta nu trebuie sa fie prea mare);

- ordinea întrebarilor (aceasta poate sa coincida cu cea a fragmentelor din text);

- pentru cei care întâmpina dificul­tati, întrebarile pot sa respecte ordinea cronologica din text sau sa fie grila cu mai multe variante de raspuns, iar pentru cei care nu întâmpina dificultati de întelegere, întrebarile pot sa nu respecte ordinea cronologica a faptelor. Important este sa se foloseasca acelasi text pentru toata clasa.

Folosirea unei astfel de metode îi atrage pe elevi. Ei doresc repetarea acesteia ori de câte ori este posibil. Elevii trebuie sa fie atenti, sa foloseasca un limbaj adecvat lecturii, sa gândeasca, sa îsi imagineze si sa raspunda cât mai concis la întrebari.

O altã tehnicã de învãtare eficientã este utilizare textului liber, tehnicã a pedagogiei Freinet. Un text liber este, asa cum indicã numele sãu, un text pe care copilul îl scrie în mod liber, când are "chef" sã-l scrie si pe tema care îl inspirã. Pentru a-i familiariza pe elevi cu aceastã idee, cadrul didactic poate prezenta el însusi, într-un anumit moment al zilei, la orice orã de curs, un astfel de text, care sã redea o întâmplare (din care se pot analiza cuvinte la gramaticã, de exemlu) sau sã redea sentimente în raport cu o întâmplare etc.

Destinatarul textului nu este profesorul care sanctioneazã prin notã, ci colegii, grupul-clasa, colegii din clasa paralelã (de exemplu, un elev citeste o compunere axatã pe fapte reprobabile savãrsite de unii colegi, acestia având posibilitatea de a-si revizui comportamentul).

Pentru a utiliza aceastã tehnicã (metodã) rolul cadrului didactic este:

Sã gãseascã spatiul în orar pentru un text liber (orã de-sine-stãtãtoare -

optional, dirigentie, educatie civicã, compunere sau inclus în cadrul altor ore);

Sã deschidã clasa pentru viatã (clasa acceptã sã asculte aceste texte,

le dezbate, nu ironizeazã fapte redate sau exprimarea deficitarã a unor colegi, ci coopereazã în corectarea erorilor);

Sã-l ajute pe copil sã gãseascã cuvintele care sã-i exprime cel mai

bine sentimentele, emotiile;

Sã nu facã tot timpul observatii de genul: "ai scris cu greseli", "ai

murdãrit hârtia", "nu ti-ai ales cuvintele" etc., ce duc la refuzul de a mai prezenta texte libere.

Prezentarea în fata clasei a unui text redactat de un elev se face doar

dacã elevul doreste acest lucru. Textul liber se citeste într-un climat plin de încredere si bunãvointã. Ascultãtorii au o atitudine criticã-volarizantã, nu distructivã. Deoarece textul liber este scris de copil numai când are "chef", când îl inspirã ceva, frecventa textului liber poate varia de la un copil la altul. Unul poate aduce mai multe texte, altul numai unul, lucrul acesta nesanctionându-se. Dacã totusi un copil promite sã vinã la o anumitã datã cu textul liber, acesta trebuie fãcut si prezentat; copilul va constientiza cã altfel nu se poate învãta, fiind astfel obisnuit sã-si asume o responsabilitate.

Pornind de la textul liber, pot fi organizate lectii de gramaticã / ortografie, vocabular, istorie, geografie, biologie, se pot demara anchete documentare etc.

Textul liber deschide portile scrisului. Iesind de sub rigorile obligativitãtii de orice tip, textul liber îl încurajeazã pe copil sã exprime în scris fapte, trãiri, sentimente, emotii. Pãstrând pentru fiecare copil aceste texte în mape, se va constata evolutia la scris a acestuia într-un interval de timp (semestru, an scolar etc.).

Asemenea texte reprezintã si o cale de cunoastere a copiilor, ei redând tot ceea ce trãiesc. Pentru cei timizi sau fãrã talent oratoric, textul liber este o adevãratã "salvare" în a-si exprima pãreri, opinii, sentimente etc.

Aplicând aceastã metodã la clasã, am observat cã elevii sunt mult mai dornici sã comunice, sã exprime pãreri, sã sesize greseli si sã le corecteze fãrã sã se simtã stânjeniti.

Exemplu practic de valorificare a unui text liber (copilul prezintã, pe o foaie, un text liber - în formã brutã - scris de el înr-un moment de inspiratie):

La bunici

Sâmbãtã am fost la bunici împreunã cu pãrintii. Îmi place la

tarã, în curtea bunicilor. Mã simt liber, fericit si în afara oricãror primejdii. Bunici nu mã ceartã, chiar dacã fac prostii.

Mam jucat cu pisoiasii care îmi plac atât demult. În curte mai erau cinci rate, zece gãini si un cãtel care se împãcau bine.

As vrea sã merg mai des la bunici, dar pãrintii mei nu au timp sã mã ducã si asa stau acasã.

Valorificare:

Se cere scrierea pe tablã a textului, pentru a fi prezentat

colegilor.

Deja de pe foaie pe tablã mam devine "m-am"; demult devine " de mult" (se insistã asupra aspectului).

Copii au sesizat "i" - ul lipsã de la bunici (se fac câteva exercitii de folosire a articolului "i" - pantofi - pantofii, copii - copiii, tãrani - tãranii etc.).

Pornind de la momentul actiunii, se poate alcãtui un program al unei sãptãmâni, în vederea eficientizãrii timpului de cãtre copii.

Se poate lucra gramaticã fãrã ca elevii sã sesizeze: un cãtel - mai multi cãtei, rate - ratã, substantivul comun "cãtel" - substantivul propriu "Azor" etc.

Se pot crea probleme de matematicã pe baza unui astfel de text (folosind ideea de "câte" capete, picioare, ochi etc. existã).

Utilizând o astfel de metodã, elevul învatã liber, deconectat, iesit de sub constrângeri, fãrã frica ierarhizãrii prin notare, cu acordul clasei care a fost învãtatã cã nu râde de greseli sau exprimãri greoaie. Textul liber se corecteazã sau se îmbunãtãteste, si aceasta, din dorinta copiilor de a se ajuta între ei.

Studiind pedagogia Freinet, putem descoperi si alte tehnici de învãtare eficientã, de optimizare a muncii noastre de zi cu zi. Putem îmbunãtãtii munca noastrã cu conditia sã fim deschisi la nou, sã înlãturãm rutina si conservatorismul exagerat, unic bebeficiar fiind copilul de azi, pe care sã-l privim din perspectiva cetãteanului de mâine.

Bibliografie selectiva: