ALTE DOCUMENTE
|
||||
NEAMURILE TRAIESC sufleteste prin traditie si material prin civilizatie. Traditia nu este, īn nici un fel, contrara modernitatii ci, dimpotriva, o completeaza. Ea reprezinta minimul de lucruri verificate, care, mai ales īn vremuri tulburi, te ajuta sa nu gresesti.
Traditia este valoarea umana despre care Nicolae Iorga sublinia ca nu e decāt ideea verificata asupra realitatii - īntre cei doi termeni care formeaza viata noastra de astazi, formele care nu mai cuprind nimic si realitatile care nu s 16216c220q i-au cautat īnca forma, ea reprezentānd minimul de posesie1015 care e necesar pentru ca o societate sa traiasca"; iar revenirea la ea "nu īnseamna īntoarcerea la trecut, ci tinerea īn seama a ceea ce din transmisiunea secolelor e īnca viu, cu adevarat viu, īn sufletul omenesc". Mai mult, traditia nu este, īn nici un fel, contrara modernitatii, ci, dimpotriva, o completeaza, īntrucāt, sintetizeaza Nichifor Crainic: "Traditionalismul nu e o forta ce se opune civilizatiei", pentru ca el "este tehnica vietii sufletesti a unui neam", iar "civilizatia e tehnica vietii materiale a omenirii".
Iar fiindca, accentueaza Alexandru Papacostea, "progresul nu se realizeaza prin generalizare, ci prin diferentiere, nu-i comandament mai serios pentru viata politica a statelor, decāt acela de a pazi perpetuarea traditiilor care au un viu continut de viata īn ele. Daca chemarea unui (fiecarui n.n.) popor īn lume este s-aduca la masa civilizatiei umane nota geniului propriu, atunci el trebui sa tina mortis la tezaurul traditiilor (sale n.n.) vii, deoarece, numai prin ele se concretizeaza caracterul lui moral, prin ele se determina si se exprima sufletul lui, cimentul lor face solidaritatea īntre sine a generatiilor".
Caci, "īn ipoteza ca natiunea īsi pierde traditiile,
ceea ce nu-i o imposibilitate (,mai ales n.n.) pentru popoarele tinere,
aceasta pierdere ar fi egala cu īnsasi disparitia
poporului, cu dizolvarea lui īn masa umanitatii
De aceea, subliniaza Mihail Manoilescu: "Sensul īntoarcerii la trecut nu trebui cautat īn formele veacurilor disparute, ci īn spiritualitatea lor; este īntoarcerea la organic, la conceptia idealista a vietii - pe plan etic si religios -, la ierarhia inspirata din merite nationale, iar nu din posesiunea banului si a fortelor materiale".
Īn acest sens, descriind profilul atitudinal al persoanelor demne sa exercite calitatea de conducator, la indiferent ce nivel ierarhic, Dimitrie Gusti precizeaza: "Elita, sef, fruntas, īnseamna personalitate sociala. Iar personalitate sociala īnseamna patru mari dominante si caracteristici, care formeaza un īmpatrit voluntarism, si anume:
a) vointa
de-a fi ceea ce esti, adica actualizarea maximala a
potentialului, a latentului personalitatii;
b) vointa de participare la viata sociala, adica o disciplina
voita si constienta, care topeste asa-zisa
antinomie a individului si a societatii;
c) vointa de a crea īn sānul natiunii valori sociale si
culturale, indiferent daca sunt mici ori mari, ele fiind egal de necesare
īnfaptuirii Natiunii;
d) vointa de a persevera īn realizarea, cu curaj si cu spirit de
sacrificiu, a scopurilor sociale si nationale".
Iar īntrucāt, "autoritatea, ierarhia si solidaritatea (elemente indispensabile ale dainuirii oricarei natiuni n.n.) nu pot avea fiinta fara sefi, conducatori, fruntasi, adica fara elite, problema organizarii statului se reduce la crearea unor elite corespunzatoare. Criza prin care trece societatea contemporana este o criza a personalitatii sociale, si cum va fi calitatea elitelor asa va fi si organizarea statului. De aceea, politica de esenta si de adāncime ce se cere astazi cu atāta insistenta (a carei necesitate este, actualmente, imperios resimtita īn tara noastra n.n), spre deosebire de politica formala si de suprafata, de pāna acum, este o politica de creare de personalitati sociale, adica o politica de creare a elitelor" - fiecarei persoane membre a acestora trebuind sa-i fie caracteristice maximumul de responsabilitate fata de sine si fata de Ţara si efortul tenace pentru transformarea realitatii de astazi, īntr-un maximum de realitate noua, pe deplin favorabila patriei".
Cu alte cuvinte, completeaza Ion Zamfirescu, "totul e ca omul-personalitate sa aiba simtul valorilor, sa-si dea seama de īnsemnatatea misiunii lui si sa detina sufleteste mijlocul de-a se ancora īn lumea unor finalitati ideale ale vietii". Iar īntrucāt subīntelegem ca "are de dat īn viata o lupta plina de sacrificii, avem datoria sa ne punem īnca o īntrebare: Exista oare ceva care sa compenseze īn sufletul omului-personalitate, īntinderea jertfei lui? Da! Exista, ca sa spunem asa, o patrunzatoare īmpacare interioara; un calm, un echilibru, o seninatate suprema, pe care o poate da sentimentul datoriei īmplinite. Bergson (filosof si psiholog francez n.n.) o numeste bucuria, la joie. Ea reprezinta realitatea imponderabila care anunta īntotdeauna ca viata a reusit, a cāstigat teren, a repurtat o victorie. Nu poate fi vorba de o īmpartire de elogii. De cele mai multe ori, tinem la acestea doar īn masura īn care suntem siguri ca n-am reusit si avem nevoie de o iluzie care sa acopere eventualele apasari prea marcate ale nemultumirilor noastre personale. Semnul cel mai elocvent al acestei īmpacari intime sta īn puterea de a fi bun, generos, de a īntelege pe oameni, de a purta asupra faptelor acestora un semn de iertare superioara, nu iertarea referitoare la ceea ce ar putea ridica din sufletul oamenilor obligatia de-a respecta o ordine, ci aceea privind eterna cautare a unui omenesc mai īnalt si mai cuprinzator".
* Radu Mihai Crisan este doctor īn economie si scriitor, autor al unor carti despre istoria recenta a Romaniei. Catvea dintre acestea le gasiti pe web la: https://www.esnips.com/web/RaduMihaiCrisan
Foarte bun articolul!
Trebuie intr-un fel demontata ideea ca partidele/miscarile/indivizii ce
militeaza pentru tradistie si nationalism ar trage societatea inapoi!
Traditia si spiritul national nu poate fi decat un catalizator pentru progresul
tehnic si economic al unui popor.
Tocmai pierderea traditiei si desradacinarea de natiune, petrecute prin aceasta
globalizare impusa noua astazi, duc la saracirea morala si materiala a
poporului pentru imbogatirea corporatiilor multinationale si a mogulilor
insetati de bani si putere.
Fiecare natiune progreseaza, asa cum de altfel s-a si intamplat de cand e
lumea, avand la baza temelia aceasta numita "traditie"(cu tot ce implica ea).
Si culmea! De-a lungul secolelor toate natiunile care si-au pastrat traditia si
identitatea nationala au mers inainte si nu inapoi!..Asta pana sa vina astia
globalizatorii, cu o noua idee, care spun ca cel mai bine e sa "federalizam"
sau sa "unim" natiunile intre ele pentru a accelera progresul economic(adica
masina de facut bani pentru marii sacali transnationali)..un ghiveci de
natiuni, culturi, rase, etc. .toti fiind uniti de un singur punct asa zis
comun, BANUL!
Si iarasi culmea! De ex. SUA care se bat cu pumnul in piept cu Declaratia de
Independenta, abolirea sclavagismului, lupta pentru pace.tocmai asta nu fac: se
fura independenta natiunilor prin supunerea lor unui organism supranational,
clasele de jos si chiar cele de mijloc devin sclavii celor cativa bogati si
intretin razboaie in continuu de aproape 100 de ani!
parerea dv. Domnule Sauron este cu doua taisuri:
natiunea este buna pentru echilibrul omului si umanitatii, pentru ca fiecare individ este mai puternic stiind ca face parte dintr-un grup care poate sa -l apere in orice moment, dar nationalismul are derapari de ordin criminal. de aceea trebuie avut grija cum exprimam aceasta idee.
istoria ne vorbeste de secole de razboaie , pentru o impartire a teritoriilor, de o lupta crincena pentru formarea natiunilor(unde- ma repet dar opinia mea este ca este necesar-crima a facut parte integranta din actiunea politica) ca acum sa ni se ordone sa renuntam la toata istoria noastra, si sa stergem cu buretele, sa uitam si sa zimbim cind avem inca amaraciune in inimi si minti, crimele celor doua razboaie, ale colonialismului, ale dominatiei economice pentru furtul bogatiilor subsolului al energiilor si tot restul, au lasat rani adinci , cu dorinte de razbunare, iar provocarea asta, ce se numeste mondializare, globalizare si fuziune, si externalizare si delocalizare si somaj economic, si mizerie si saracie. le readuce pe toate (crimele contra umanitatii) pe ecranul realitatii..
s-a dorit LIBERALIZARE(privatizare).. o avem.
s-a dorit KAPITALISM(exploatare).. il avem.
s-a dorit razboi(economic, psichologic cu cele mai puternice tehnologii de
manipulare a omului si neutralizarea lui physica de la distanta- ultima arma
americana care paralizeaza omulde la citiva km).. il avem.
acum revenim la Dumnezeu.
dar daca exista DE CE NU S-A UITAT si NICI ACUM NU SE UITA LA NOI ASTIA??????
NICI DRACUL nu ne mai scapa..
cititi "DE CE VIITORL NU MAI ARE NEVIE DE NOI" de Bill Joy, povestea lui Theodor Kachinsky, prof universitar de mathemathique in America care a pus bombe in laboratoarele de cercetare. si a distrus elemente de distrugere ale umanitatii. a fost condamnat la moarte si - in apel - i s-a mutat condamnarea la inchisoare pe viata, din puscarie acum face propaganda impotriva PROGRESULUI TEHNIC, in GENIE-GENETIQUE(modificarea genomului human), NANOTECHNOLOGIE(pusul cu care se tine gestiunea indivizilor, care tinde spre planetarizare), ROBOTIQUE(inlocuirea omului cu robotul - saracul CHAPLIN mare a ami fost si asta).. tot ce este mai destructor pentru OM si UMANITATE.
Clasat in:
- @ 8:03 am
Andra Motreanu*
CULTURA
ESTE cel mai bun mesager al unei civilizatii, neam sau individ.
Ea reuseste sa darāme granitele. si atunci de ce
nu ne gestionam resursele spre a face cunoscut ce avem mai bun si mai
frumos? Din neputinta sau delasare, din ignoranta.
uitam ca avem creatii de geniu cu care sa derulam īn
fata Europei. Iar Brāncusi este unul dintre cei care īsi
afla seva oriunde, indiferent de limba, consumerism sau dezvoltare economica.
Dupa 50 de ani de la moarte, recunoasterea lui Brāncusi este centrifugata īn toate spatiile īn care ochiul mai are resurse spre a se īntoarce la creatia care da orice forma ideii. si nu e vorba de ideea secundara, aceea pentru care ne folosim noi ca privitori functia imaginativa, ci ideea suprema, baza īnsasi a obiectului īn sine. Brāncusi e redescoperit dincolo de timp, individualism, ori cultura si le aduce pe toate acestea la un numitor comun.
De aceea, Brāncusi e un translator absolut al culturii, al formei si cugetului. Chiar daca ne aflam īn era McDonald si Coca-Cola, cānd industria advertising-ului dirijeaza si produsul artistic, Brāncusi ramāne la fel de surprinzator, simplu si autentic. Brāncusi nu are ce recupera īn artificialitate, el transmite fara a conceptualiza prea mult, iar prin sculptura sa obiectul se descopera, īsi arata miezul, esenta sa de altfel.
Artisticitatea lui Brāncusi nu trebuie dezbatuta, ci avansata
cautarii oricarui individ capabil sa īnteleaga,
sa recepteze. Filosofia pe care Brāncusi o atinge prin taietura
īn piatra si lemn aminteste de vārtosenia spiritului;
artistul nu cere analize, nu arunca cu īncropiri de dizertatii care
sa-i sporeasca meritele, doar lasa ca "Masa tacerii",
"Coloana infinitului" sa-si glasuiasca povestea
neīntrerupta de zumzetul postmodernitatii. E ceva primitiv
si seducator īn īncrustarea directa, si pentru a gusta sunt
īndreptatite consideratiile lui Serge Fauchereau: "El a fost
si a ramas toata viata sa un taran din
Carpati."
Asadar, cānd īl privesti pe Brāncusi, nu te īnarma cu prejudecati, spirit critic, ori o īngramadeala de ideologii abstracte, priveste-l simplu ca om, priveste-l de la nivelul staturii tale, pentru ca ti se va apleca si-ti va arata esenta lucrului, ca un bun cunoscator al oricarui suflet, chiar si acolo unde te-ai gāndi ca materia are spirit.
La Biblioteca Orlando Ribeiro din Lisabona, īn cadrul evenimentului de comemorare a lui Constantin Brāncusi, vraja artistului a fost readusa portughezilor si comunitatii romāne din Portugalia ca o reamintire a creatiei de geniu. Initiativa pictorului Romeo Niram de a-l recompune pe Brāncusi īn Portugalia vine sa faca dovada ca acest "mestusugar din Tārgu Jiu" este suculent pentru orice identitate culturala. Lucru ilustrat si de Įlvaro Lobato de Faria, directorul coordonator si fondatorul Miscarii de Arta Contemporana (MAC, Lisabona), care a calificat actul drept "prestigioasa initiativa" ce "ne va īmbogati sub aspect cultural si didactic", evenimentul organizat de Romeo Niram deschide portile spre cunoasterea romānismului lui Brāncusi īn spatiul portughez contemporan, fara ca opera sa sa riste a-si pierde īn aceasta abordare substanta. Pentru a reīnvia epoca sculptorului, Įlvaro Lobato de Faria a sustinut un discurs asupra celor mai importante etape din viata si opera care au facut ca romānitatea artistica sa ajunga stindard chiar si al culturii pariziene. Īn tot acest timp, prelegerea a fost īnsotita de proiectia de imagini cu si despre cine a fost acest taran-creator.
Pentru o mai buna epicitate, s-a derulat si filmul documentar "Brancusi", īn regia lui Cornel Mihalache. Lung-metrajul de 77 de minute a fost realizat īn 1996 de Ministerul Culturii si a primit premiul Pro Victoria pentru muzica de film īn 1997. Īn 2005, acest film a reprezentat Romānia la prima editie a Festivalului de Film din Sud-Estul Europei de la Otawa. Este inclus īn Enciclopedia Virtuala Constantin Brāncusi, conceputa de Societatea Culturala Noesis sub patronajul UNESCO.
Se pune la un moment dat problema daca creatia romāneasca poate fi exportata si ce ar avea ea de spus. Iata ca o emblema ca Brāncusi e un exemplu bun spre a face cunoscut creatorul romān, genial si plin de forta, cel care poate zgudui vremurile si mentalitatile. Numai ca pentru aceasta e nevoie de bunavointa romānilor, a celor plecati īn strainate, de a vorbi despre Brāncusi.. despre Romānia, asa cum acesta a facut-o de cāte ori avea prilejul.
Andra
Motreanu, jurnalista, Facultatea de Stiinte Politice, Administrative
si ale Comunicarii, sectia Jurnalism, Universitatea
"Babes-Bolyai", a colaborat la mai multe ziare si reviste, printre
care editorialist si redactor al revistei "Zile si Nopti", redactor al
cotidianului "Romānia Libera", Cluj īn 2005, reporter al
saptamānalului "Gazeta de Cluj", a publicat īn revistele "Campus",
"Exist", "Memoria", etc.
aceasta fraza ma uluieste si ma intriga totodata:
"""Se pune la un moment dat problema daca creatia romāneasca poate fi exportata si ce ar avea ea de spus. Iata ca o emblema ca Brāncusi e un exemplu bun spre a face cunoscut creatorul romān, genial si plin de forta, cel care poate zgudui vremurile si mentalitatile"""
creatiile MARELUI SPIRITUAL ROMAN BRINCUSI, nu se mai gasesc in Romania de citiva ani.
toate operele lui au fost EXPORTATE in AMERICA iar in tara nu mai sint decit copii vulgare si reproduceri.
daca cineva va spune altfel VA MINTE.
CERETI SOCOTEALA GUVERNELOR CARE AU VINDUT ADEVARATA SPIRITUALITATE ROMINEASCA, SINGURA VALOARE INCONTESTABILA.
POPORUL ROMAN ESTE FURAT DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE SI DIN TOATE PARTILE PRECUM SI DE TOATE VALORILE.
NU MAI RAMINE NIMIC...
|
