Morala crestina ca forma de principiism etic

Morala crestina ca forma de principiism etic

Cuprins :

9.1. Teoria etica crestina.

9.2. Metoda eticii crestine - un principiism avant la lettre.

Obiective didactice :

Obisnuirea studentilor cu evaluarea faptelor prin prisma moralei crestine privita ca o procedura de decizie etica.

9.1. Teoria etica crestina

Nu exista un singur mod de a întelege teoria etica. Bernard Williams, bunaoara, considera ca "o teorie etica e o explicatie teoretica a ce anume sunt gândirea si practica etice, explicatie care fie implica un test gene 838b110i ral al corectitudinii opiniilor si principiilor etice de baza, fie, dimpotriva, implica faptul ca nu poate exista un asemenea test". Mai precis, o teorie etica pare a fi o structura conceptuala de un fel sau altul (organizata ipotetico-deductiv, dupa modelul structuralist ori dupa cel paradigmatic, kuhnian), ce creeaza, clarifica si sistematizeaza principalele concepte, modele si metafore ce guverneaza experienta noastra morala cu scopul de a explica aceasta experienta, fiind bazata (sau nu) pe unul sau mai multe principii justificate care sunt sursa regulilor morale uzuale si care functioneaza ca un test sau ajuta la formularea unor strategii deliberative de evaluare morala. Teoria etica a lui Aristotel nu se bazeaza pe principii si nu propune un test; teoriile lui Kant, Mill sau Hare se bazeaza pe un principiu "demonstrat" - în mod a priori sau nu - care furnizeaza totodata o procedura de decizie deliberativa; teoria lui Ross se bazeaza pe mai multe principii justificate prin acceptarea unor presupozitii meta-etice intuitioniste. De ce nu e si "principiismul" lui Beauchamp si Childress o "teorie", ci doar o "reflectie si o constructie morala"? Pentru ca cele patru principii ale sale nu sunt justificate teoretic, ci adoptate prin conventie spre a servi în mod pragmatic drept ghid si pentru ca scopul constructiei nu e unul explicativ, ci unul strict practic (a furniza un cadru convenabil, agreat de comunitatea bioeticienilor, pentru evaluarea morala în bioetica). Teoriile etice ale filosofilor au o fundamentare rationala, cele ale teologilor una dogmatica. Din aceasta perspectiva, etica crestina poate fi considerata o teorie etica de tip teologic. Sa intram în câteva detalii.

Morala crestina ne ofera o teorie etica pluralista, de tipul poruncii divine, fundamentata dogmatic. "Dogmatica este radacina moralei" - ne spune moralistul crestin - caci "dogmatica" se ocupa cu învataturile despre Dumnezeu si faptele sale, iar "morala" cu învataturile revelate dupa care crestinul trebuie sa se conduca în viata. Baza moralei crestine e Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie (p. 17). "În morala crestina principiile si învataturile morale se înfatiseaza ca porunci ale lui Dumnezeu pe care crestinul trebuie sa le urmeze în mod neconditionat pentru desavârsirea sa morala" (p. 16). Scopul ultim al vietii morale este desavârsirea morala a omului, "asemanarea cu Dumnezeu si, prin aceasta, fericirea sa vesnica" (p. 16). Pe scurt, principiile moralei crestin-ortodoxe sunt revelate, deci fundamentate direct pe autoritatea divina, prin urmare absolute si scutite de orice greseala. Rigorismul etic crestin e absolut. Binele ultim e "expresia vointei divine descoperite în legile morale" (p. 15). Impunerea regulilor morale se face prin mecanismul institutionalizat al iubirii (si fricii) de Dumnezeu, al credintei în judecata de apoi, atunci când fiecare muritor va da seama pentru faptele sale.

În aceasta viziune, pentru teologul moral "moralmente corect" înseamna "poruncit de Dumnezeu". Aceasta ridica dintr-o data o problema: apare aici o versiune a asa-zisei "erori naturaliste". Daca teologul afirma "Ceea ce este poruncit de Dumnezeu este moralmente corect" el rosteste de fapt o tautologie lipsita de continut factual: "Ceea ce e poruncit de Dumnezeu e poruncit de Dumnezeu". Or, el a vrut sa spuna probabil mai mult decât atât, a vrut sa spuna ca e adevarat faptul ca legile poruncite de Dumnezeu sunt morale.

Dar se poate pune acum întrebarea: Legile poruncite de Dumnezeu sunt morale pentru ca le-a poruncit Dumnezeu sau Dumnezeu le-a poruncit pentru ca sunt morale? La aceasta întrebare teologul nostru raspunde în prima varianta (antrenând suspiciunea de arbitrar: de ce nu a poruncit altceva? ), pe când Kant si Mill aleg a doua varianta: Dumnezeu functioneaza ca un fel de "observator ideal", de care tindem sa ne apropiem asimptotic si al carui principiu de judecare morala trebuie sa-l demonstram rational, independent de dogme. Daca Dumnezeu ne porunceste sa nu mintim pentru ca aceasta e corect, atunci înseamna ca exista un standard al corectitudinii independent de vointa lui Dumnezeu si caruia aceasta i se supune (la fel ca si noi). Pentru teologul crestin, în schimb, "vointa lui Dumnezeu este cel mai înalt principiu al moralitatii", legea morala naturala fiind sadita, "înnascuta în om" si avînd "o evidenta de netagatuit"; caci "pentru oricine este evident ca binele trebuie facut si raul evitat" (acesta e principiul natural al moralei crestine) (p. 29). Filosofii nu au pregetat sa identifice dificultati în fundamentarea moralei crestine. Dar oricâte dificultati ar putea descoperi ei, acestea nu sunt cu nimic mai mari decât dificultatile întâmpinate în fundamentarea eticilor filosofice, rationale: kantianismul pe epistemologia a apriori a Criticilor, utilitarismul pe psihologia empirica de tip asociationist iar teoria datoriilor prima facie pe ontologia si gnoseologia intuitioniste.

Legile morale deriva din "legea vesnica", din planul teleologic etern al lui Dumnezeu, valabil atât pentru creaturile rationale cât si pentru cele irationale (fizice). Ea este sadita în om, privit ca vointa libera, fiind universala, neschimbatoare si fara exceptie. "Fa binele si evita raul" - aceasta e legea morala naturala de baza, mai degraba o forma generala a oricaror legi concrete, pozitive, promulgate în timp de catre autoritatea îndreptatita - fie aceasta Dumnezeu ("legea pozitiva dumnezeiasca") sau om ("legea pozitiva omeneasca"). Legea pozitiva dumnezeiasca se împarte în legea Vechiului Testament ("cele zece porunci") si legea Noului Testament ("Fericirile". "sfaturile evanghelice", exemplele si parabolele). Legea omeneasca e data de Biserica (legea bisericeasca) sau de stat (legea civila). În conceptia crestina, ambele îsi au originea în Dumnezeu.

9.2. Metoda eticii crestine - un principiism avant la lettre.

Dar ce face, de fapt, teologul crestin atunci când evalueaza moral un fapt ? Dincolo de retorica teologica menita sa convinga pe credincios, ce metoda foloseste el ? Sau nu se poate vorbi aici de o « metoda », ci doar de inspiratie, de har ? Sub aspect metodologic-aplicativ, cred ca am putea interpreta etica crestina drept o specie de principiism. Un principiism avant la lettre. Ea pune la baza evaluarii morale mai multe principii si exemple paradigmatice împartasite de comunitatea crestinilor, orice comportament sau noua regula trebuind sa fie consistenta cu aceste standarde prime. Tipul de reflectie morala inaugurata de cazuistica medievala nu e exclus sa îsi faca înca simtita prezenta. Daca facem abstractie de chestiunile de fundamentare teologica (inexistente pentru majoritatea credinciosilor) putem privi morala crestina ca pe un cadru de evaluare morala asemanator cu acela furnizat de principiismul bioetic, dar valabil pentru societate în ansamblul ei. Poruncile si pildele din Evanghelii pot fi privite ca elementele de baza ale "moralitatii comune crestine", acceptate prin traditie, adica tocmai acea "multime de norme pe care le împartasesc toate persoanele serioase moral" de care ne vorbeste principiismul, norme care leaga între ele "toate persoanele în toate locurile" si functioneaza ca "ghizi" ai moralei personale si sociale. Aceste principii de baza (cele zece porunci etc.) sunt apoi minutios "specificate" sub forma unei multimi de reguli sau legi pozitive, de obligatii, drepturi si virtuti care acopera întreg câmpul vietii sociale.

Enormul avantaj comparativ al principiismului crestin-ortodox consta în faptul ca acest cadru de evaluare morala e impus institutional prin sanctiuni puternice, interne si externe, (ceea ce nu se întâmpla cu eticile filosofice), e extrem de simplu si de aceea are o enorma arie de recunoastere (ceea ce iarasi nu se întâmpla cu eticile filosofice). Dezavantajele majore rezida în caracterul dogmatic (deci aproape imposibil de schimbat, rebarbativ la orice progres moral) si, ca o consecinta, în caracterul sau anacronic (în buna masura demodat, riscând din aceasta cauza, de multe ori, evaluari fortate, chiar eronate, sau inexistenta unor reguli de evaluare pentru fapte noi). Dar marile lui avantaje explica de ce, în toate societatile contemporane, chiar si în cele mai laicizate, se considera ca expertul moral ce merita sa fie invitat în dezbaterile publice este preotul sau teologul, nu filosoful moralei. Nu putem trece cu vederea, desigur, experienta diferita a acestor doi protagonisti: în timp ce experienta utilizarii moralei practice religioase în evaluari concrete si în dezbateri publice e milenara, cea a "eticii aplicate" de factura filosofica are doar câteva decenii (iar în România cel mult un deceniu).

Sa urmarim principiile si regulile cadrului de evaluare oferit de morala crestina. Mai întâi, sunt cele zece porunci ale Vechiului Testament, care trebuie însa interpretate în spiritul Noului Testament, ce unifica si desavârseste poruncile Decalogului, abia el furnizând Legea universala si vesnica, în timp ce Legea Vechiului Testament a fost o lege cu caracter particular si temporar, valabila doar pentru poporul evreu (p. 59). Totusi, Decalogul ramâne "piatra de temeile a întregii învataturi morale" (p. 34).

Trebuie sa-l cinstesti doar pe Dumnezeu, atât înlauntrul tau cât si în afara.

E interzisa închinarea la orice idoli.

E interzisa orice hulire a numelui lui Dumnezeu.

Trebuie sa cinstesti o zi de odihna pe saptamâna si sa-ti cultivi credinta.

Trebuie sa-ti cinstesti parintii biologici si spirituali.

Sa nu ucizi (interdictia omorului, sinuciderii, avortului, uciderii sufletesti).

Sa nu fii desfrânat (interdictia legaturii trupesti dintre barbat si femeie în afara casatoriei, interdictia preacurviei, gândurilor si imaginilor lubrice etc.)

Sa nu furi (dreptul de proprietate personala, datoria restitutiei etc.)

Sa nu minti.

Interdictia însusirii bunurilor aproapelui tau (înfrânarea poftelor).

Nu mai putin importante sunt legile Noului Testament, cele noua sentinte numite "fericiri", rostite de Isus pe munte si asemanate adesea cu poruncile Decalogului:

E moral sa fii smerit, umil, oricine ai fi, si sa urmaresti desavârsirea morala.

E moral sa fii constient de limitele si pacatele tale, sa le deplângi si sa te perfectionezi moral.

E moral sa fii blând, cumpanit, respectuos, întelegator.

E moral sa fii înestat de dreptate.

E moral sa fii milostiv, sa-ti ajuti aproapele.

E moral sa ai o inima curata, sa aspiri la puritatea divina.

E moral sa fii facator de pace, cu Dumnezeu prin pocainta, cu sufletul propriu si cu semenii.

E moral sa lupti pentru dreptate si viata virtuoasa.

E moral se te sacrifici pentru credinta si Biserica.

Am putea spune ca acestea sunt principiile de baza ale moralei practice crestine. Pe acestea se întemeiaza, apoi, asa-numita "lege omeneasca", data de Biserica sau de stat. Prima cuprinde "canoanele bisericesti" (reguli de disciplina bisericeasca adoptate de sionadele ecumenice sau de Parintii Bisericii) si "poruncile bisericesti" (noua reguli pentru desavârsirea morala a credinciosilor, cum ar fi marturisirea pacatelor, respectarea fetelor bisericesti, sa nu facem nunta în zilele oprite de Biserica etc.). "Legea civila" reprezinta normele de drept promulgate de institutiile statului si care trebuie sa aiba la rându-le o întemeiere morala.

O enorma paleta de reguli speciale e dedusa din acest fundament, în concordanta cu principiile si regulile de baza, despre cele mai importante sfere ale vietii umane: datoriile catre trup, datoriile catre suflet, datoriile fata de semeni, datoriile dreptatii, reguli de morala familiei, de morala a proprietatii, datoriile fata de autoritatile de stat, morala razboiului si pacii, datoriile fata de animale si mediu etc. Acestea sunt regulile particulare a ceea ce am putea numi morala crestina empirica. Se adauga la acestea ample discutii cu privire la virtuti si la tehnicile de formare a lor. De asemenea, numeroasele pilde reprezinta exemple paradigmatice de fapte morale crestinesti ce pot constitui baza unor procese de avaluare analogica uzând de metoda cazuisticii morale (Iov, bunul samaritean, aruncatul pietrei etc.). Toate aceste repere de judecata sunt suficient de ambigue pentru a permite replieri, adaptari si dezvoltari (ceea ce nu e neaparat un merit) si sunt însotite de sfaturi si exemple de buna judecare. Spre deosebire de etica lui Mill (care nu are un portofoliu de reguli deduse din principiul utilitatii, apt sa ofere omului de rând suport în judecata cotidiana), etica crestina tocmai în aceasta exceleaza: o formidabila bogatie de repere normative simple de judecata morala. Kant s-a straduit oarecum sa deduca din principiul sau un numar de datorii a priori foarte generale, dar a ignorat aproape total etica empirica, etica aplicata. La fel Ross. Hare a oferit mai multe exemple de aplicare a procedurii sale binivelare, dar nu si un repertoriu de reguli simple, usor de urmat. Principiismul lui Beauchamp, adaptat zonei restrânse a bioeticii, tocmai asemenea reguli ofera si prin aceasta se aseamana cu morala crestina: o adevarata cultura normativ-morala a domeniului bio-medical, ca ghid accesibil pentru personalul care lucreaza în acest domeniu.

O alta deosebire majora exista între cadrul de evaluare oferit de morala crestina si cel al principiismului bio-etic: multimea persoanelor pricepute în utilizarea acestor cadre de evaluare difera. Caci aceia priceputi (de fapt, priceputi mai mult sau mai putin) la aplicarea cadrului de evaluare crestin sunt legiune; în schimb, cei specializati în aplicarea testului lui Hare sunt câtiva, la fel cum putini sunt cei familiarizati cu aplicarea principiilor eticii bio-medicale. De aici, între altele, deriva diferenta de prestigiu social între preoti si filosofi în chestiuni de evaluare morala.

În schimb, teoriile filosofice si procedurile de evaluare oferite de ele sunt incomparabil mai sofisticate conceptual si metodologic, mai adaptate obiectului de evaluat (câmpul diferitelor profesii sau cazuri de activitati sociale tipice), mai moderne în ce priveste modul de judecare, caci mai flexibile la schimbarile morale sau la adaptarea judecatii la contexte specifice. Rigiditatea si anacronismul eticii crestine o face, în ciuda perceptiei publicului larg, mai putin apta se serveasca nevoilor de evaluare morala în contextul exigentelor secolului al XXI-lea. si cu toate ca are o aspiratie declarat universalista, morala crestina e vadit "locala" (valabila pentru comunitatile de crestini, e drept foarte raspândite, dar nu pentru musulmani sau hindusi). În schimb, eticile filosofice sunt mai apte sa ofere criterii si standarde universale de evaluare în aceasta epoca a mondializarii si a recunoasterii drepturilor universale ale omului.

Ca si în cazul principiismului bioetic, expertul etic crestin trebuie sa interiorizeze toata aceasta complexitate de principii, reguli, exemple paradigmatice si virtuti si, asemenea cazuistului medieval, sa le foloseasca subtil si atent la lamurirea unui caz de constiinta. El trebuie sa-si formeze prin exercitiu abilitatile corespunzatoare, aristotelica întelepciune practica. Sarcina dificila, daca ne gândim la multimea manualelor de cazuistica menite sa suplineasca aceasta capacitate limitata a preotilor de a stapâni o metoda care a devenit cu timpul tot mai complexa. S-ar putea ca metoda principiista în genere sa ridice aceasta problema de maniabilitate.

Teste de autoevaluare :

Care sunt caracteristicile fundamentarii dogmatice a teoriei morale crestine ?

În ce constau ingredientele metodei moralei crestine ?

Ce avantaje are morala crestina din punct de vedere institutional fata de moralele filosofice ?