A fi solidar: o realitate sau o vorba de parada?
La sfārsitul anului trecut am fost cu totii socati de imaginile de cosmar transmise de posturile de televiziune despre efectele cutremurului si mai ales ale valului ucigas, ce l-a īnsotit, asupra unor populatii īntregi din cāteva tari din Asia de sud-est. S 414s185e ute de mii de morti si disparuti, de raniti, milioane de oameni ramasi fara locuinte, fara hrana, pagube materiale incalculabile.
Din fericire, impresia paralizanta a neputintei a fost curānd depasita si foarte multi oameni, institutii, organizatii umanitare, guverne au reactionat prompt pentru a-i ajuta pe cei urgisiti. S-a declansat o impresionanta mobilizare de forte. Atunci m-am gāndit ca, daca ar fi sa petrec un an ca voluntar īn slujba semenilor, as alege sa merg īntr-una din acele tari. stiu ca e nevoie de ajutor īn multe locuri marcate de razboaie, saracie, foamete, boli, dar alegerea mea ar fi motivata poate de proportiile dezastrului, ale suferintelor si ranilor care nu se vor vindeca prea curānd.
Oricare dintre noi ne-am putea confrunta cu problema dezastrelor naturale sau provocate de om si cu efectele pe care acestea le-ar avea asupra noastra. De aceea e firesc sa īncercam sa fim solidari unii cu altii īn asemenea situatii, deoarece se spune ca si oamenilor de rānd, uneori le este permis sa faca lucruri Dumnezeiesti.
Datoria facuta fata de semeni cu iubire m-ar face sa ma simt mai buna, mai iubitoare, deoarece, dupa cum bine se stie, ,,ne suntem madulare unii altora''.
Cred ca am pregatirea necesara pentru a-i putea ajuta pe copii īn ceea ce priveste scoala si pregatirea lectiilor, adica sa-i pot īnvata o limba straina si sa le ofer un sprijin īn formarea unei educatii sociale.
Pe de alta parte, as putea fi de ajutor īntr-un spital care se ocupa cu īngrijirea copiilor raniti sau as putea lucra īntr-un oficiu de distribuire a ajutoarelor.
Intuiesc ca o astfel de angajare implica riscuri, anumite dezavantaje sau ,,costuri'', ca nu e vorba de a pleca īntr-o excursie sau īn vacanta, dar simt ca sunt pregatita sa le asum īntr-un mod responsabil. Vor exista si ,,cāstiguri'', dincolo de sentimentul datoriei īmplinite; cel mai important ar fi acela ca as dobāndi mai multa autocunoastere si poate mai mult respect de sine.
Cred cu tarie ca un risc de acest gen este mai pretios decāt un an de bunastare si confort.
Punānd īn balanta avantajele si dezavantajele, ,, cāstigurile'' si ,, pierderile'', cred ca ma simt suficient de motivata pentru a ma angaja īntr-o astfel de actiune. As vrea sa traiesc finalmente sentimentul ca solidaritatea nu este doar o vorba de parada, ci o realitate la care eu īnsami am contribuit dupa puterile mele.
|
