A iubi o ora e ceva animalic,o zi e ceva omenesc,o viata intreaga e ceva ingeresc,dar a iubi toata viata o singura fiinta e divin!
Dupa cum stim si am mai spus, omul este o faptura slaba,
care de cele mai multe ori uzeaza si abuzeaza de principii numai cand are
nevoie...cel putin o data in viata fiecare din noi si-a dorit o relatie
clandestina, murdara din punct de vedere moral, controversata si judecata de
opinia grupului...este normal sa ne dorim lucrul asta, iar principalul motiv :
fara obligatii. fara: "ma suni
Sufletul meu nu este altceva decat oglinda unui "sufletel" pe care il regasesc in tot ceea ce insemn eu...El imi da puterea sa exist, sa scriu, el imi da forta sa ma ridic, sa fiu ceea ce sunt, sa iubesc cum iubesc, sa fiu romantica, sa vreau sa fiu minunata, sa fiu buna, plina de sentimente calde, depline, curate si stralucitoare.... Vreau ca sa stralucesc mereu...pentru ca oriunde as fi...oriunde ma va azvarli vantul vietii... ingerul meu sa stie sa ma gaseasca dupa stralucirea sufletului meu, iar eu sa pot sa ii fiu mereu asemeni unui far ca oriunde ar fi...oricat de intuneric, greu si rece ar fi locul in care viata l-ar putea azvarli pe el vreodata...sa poata sa ma vada...sa pot sa il aud si sa il gasesc... Viata mea este plina de stralucire si nu voi inceta niciodata sa stralucesc.... Ne-am gasit atunci cand D-zeu ne-a azvarlit deprte unul de altul...ne vom gasi mereu.. Daca nu ar fi el...cuvintele ar fi goale...viata ar fi rece, fara culoare si fara stralucire....Pentru mine fiecare cuvant inseamna un gand pentru el...o imbratisare, o mangaiere, un alint, un sarut... Daca nu ar fi "sufletul meu pereche"...acel sufletel....nu as trai atat de frumos ca si acuma!
A fost odata un grup de broscute... care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi... Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului. Tot ce se auzea era exclamatii de genul: Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus! sau: Nici nu au cum sa 16316b114q reuseasca, turnul este mult prea inalt! Broscutele incepura se abandoneze... Spectatorii continuau sa strige: E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe... Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe... Nu voia cu nici un chip sa abandoneze! In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului! Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa! Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului. Asa se afla ca... Broscuta invingatoare era SURDA !!! Morala? Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti... fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet! Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci! Deci: Fii MEREU OPTIMIST! Si mai ales Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile! Gindeste-te: Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!
Dumnezeu m-a intrebat :
- Ma iubesti cu adevarat ?
Cu indrazneala si pe deplin convins, i-am raspuns ;
- Da, Doamne! Te iubesc pentru ca esti singurul Dumnezeu adevarat !
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat:
- Daca Ma iubesti de ce pacatuiesti?
- Doamne sunt doar un om, nu sunt perfect!
Dar Domnul m-a intrebat :
De ce in vremuri de pace si de bunastare te indepartezi de mine?De ce numai in
necaz te rogi din toata inima?
Cuvintele mi-au amutit pe buze.Domnul a continuat:
- De ce canti numai la biserica, la ora de inchinare? De ce te rogi atat de
egoist ?
- De ce imi esti necredincios?
Lacrimi au inceput sa Imi curga pe obraz
-De ce iti este rusine de mine? De ce nu le impartasesti si altora despre Mine
? De ce in vremuri de prigoana cauti ajutor la oameni si nu la Mine? De ce
cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?
Am incercat sa raspund, dar nu am gasit nici un raspuns Ce as fi putut
raspunde?
- Esti binecuvantat cu viata. Nu vreau s-o irosesti.Te-am binecuvantat cu
talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti
in el.
Ti-am vorbit, dar nu M-ai ascultat .Zilnic Mi-am innoit bunatatile si indurarea
fata de tine, dar ti-ai intors privirle de la Mine.Ti-am trimis slujitorii Mei
ca sa te indrume, dar ai stat nepasator si i-ai respins.Ti-am auzit rugaciunile
si ti-am raspuns la timpul potrivit- nici una n-a ramas fara raspuns!...Te
intreb acum: Ma iubesti tu cu adevarat?
N-am putut raspunde.Cum sa-I fi raspuns?Ma coplesise rusinea!
N-aveam nici o scuza.Cu inima zdrobita si cu lacrimi pe obraz am murmurat :
- Doamne iarta-ma , nu sunt vrednic sa ma numesc copliul Tau!
Dar domnul mi-a raspuns:
- Tu esti al meu prin har si nu prin merit!
- Doamne vei contiuna sa ma iubesti?De ce Doamne ma iubesti?
- Te iubesc pentru ca te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi parasi
niciodata.
Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang impreuna cu tine.Cand strigi de
bucurie, Ma bucur si eu cu tine. Cand esti descurajat, am cuvinte de incurajare
pentru tine.
Cand cazi, sunt acolo sa te ridic. Cand esti obosit, te port pe bratele Mele.Eu
te voi iubi intotdeauna!
Am plans cu amar , cum putusem zdrobi cu atata nepasare inima lui Dumnezeu?!
L-am intrebat, neincrezator printre lacrimi:
- Doamne cat de mult ma iubesti?
Domnul Si-a deschis bratele, iar privirea Lui ma chema staruitor la pieptul
Lui- in palme I-am zarit semnul cuielor! Si brusc am inteles- acceptase sa
moara in locul meu pe Calvar!
- Domnul meu si Mantuitorul meu, am soptit, prabusindu-ma la picioarele Lui.Si
pentru prima data m-am rugat cu adevarat
...... Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi
Adevarul este ca suntem iubiti, indiferent de cat de neiubiti ne simtim.
Am invatat...Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te
iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de
ceilalti
Am invatat ca orice s-ar intamnpla azi oricat de rau, viata merge inainte si
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere......si ca doar in cateva
secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.
Am invatat ca un lucru pe care il faci cuiva astazi s-ar putea sa ti se faca si
tie mai tarziu de catre altcineva.
Am invatat ca vei pierde relatia cu parintii atunci cand nu fac parte din viata
ta.
Am invatat ca a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu.
Am invatat ca daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei
concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa
faci cat de bine poti, vei gasi fericirea.
Am invatat ca de cate ori suferi, nu esti singurul.
Am invatat ca in fiecare zi, trebuie sa ajuti pe cineva. Oamenii iubesc o
strangere de mana, o imbratisare calda sau o simpla bataie pe umar.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute...dupa aceea,
insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa
faca..ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor...ci conteaza ceea ce pot
eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca poti continua inca mult timp..dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie....indiferent de
consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc...dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata Dar nu am
dreptul sa fiu si rea.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar
asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te
iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din
cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,Lumea nu se va opri in loc pentru
durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc.Si nici
faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca nu e grav sa gresim ci grav e sa pierdem lectia.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total
diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung
mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care
nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un
prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi
amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.
Am invatat ca tot mai am o multime de lucruri de invatat..
Apropo de ingeri...pentru ca tot s-a spus ca se vorbeste mult despre ei...am si eu o poveste cu ingeri....sper sa va placa
Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei
familii instarite. Familia a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera
de oaspeti. In schimb le-a oferit o camaruta la subsol. In timp ce isi faceau
paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat.
Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns:
"Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi".
In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se
odihneasca in casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, care locuia
impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, ei
i-au lasat pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie.
Cand s-au trezit a doua zi ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui
plangand. Singura lor vaca, al carei lapte era singurul lor venit, murise pe
camp.
Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe
cel batran, cum se poate intampla un asemenea lucru? "Primul om avea tot,
si totusi l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atat de
putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara".
"Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi", i-a raspuns ingerul cel
batran. "Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era
depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si
imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o gaseasca".
"Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani ingerul mortii
a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca. Lucrurile nu sunt intotdeauna
cum par a fi."
Starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.
Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta
luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat
intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata
pe care ajunge raza de lumina.
Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla
cand nu avem lumina.
Nici raul absolut nu exista. La fel cum s-a demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omulu
..de tine. Tu stii asta, adica o simti, nu incape indoiala, insa cuvintele-mi sunt putine si prea sarace in sensuri pentru a-mi exprima starile de spirit. Aseara incercam sa iti explic cuvantul dor si... m-am pierdut in ochii tai, privind la marile lor indepartate si auzind, parca vuietul valurilor si tipatul pescarusilor infometati. Da, si sufletul tau era infometat, trebuie hranit des si mult, mi-e teama ca a inceput sa se ingrase chiar. Am mai incercat sa iti descriu cu mainile, cu buzele, cu tot ce mi-a stat in putinta. Nu stiu daca, pana la urma, ai inteles ceva din zbaterea mea continua si neostoita. Mi-ar fi placut sa avem, oarecum, o punte comuna unde sa ne intalnim amandoi, cu sufletele in maini, al meu in mainile tale si al tau in mainile mele, sa isi trasmita energii nebanuite, efluvii de sentimente parfumate.Am inteles insa ca transmiterea aceasta are nevoie de traducatori, de talmacitori, pentru ca, desi sentimentele trec cu usurinta de la unul la altul, ca si energia, de altfel, tot timpul este ceva care ramane in urma: limbajul, asezonat cu acel parfum aparte pe care I-l da mostenirea spirituala. Inima fara spirit nu se poate, amandoua fac un intreg indivizibil, intocmai ca si atomul, cu sentimentele ca niste electroni rotindu-se in jurul ratiunii. Da, uneori ratiunea e ascunsa, nu prea iese la suprafata decat cu ajutorul unor forte imense, adica se produce o explozie nucleara! Cine are nevoie de ratiune cand iubeste? Am incercat. Am tot incercat. Nu-I vina mea ca lumea e atat de divizata in culturi, limbi, continente si civilizatii. Sufletul uman insa este acelasi, supus acelorasi legi nescrise. Mi-ai intins mana, ti-am luat-o si pornim impreuna mai departe. As vrea sa iti multumesc, intr-un fel, dar nu stiu cum. As vrea atat de multe, Dumnezeule... Care Dumnezeu? Parca nu se cheama God sau Dio sau Deus sau Budha sau...? Cine sa le mai tina numarul si randul? Stiu ca nu sunt singura in zbaterea mea. De-a lungul vremii, multi oameni au fost indragostiti, pe toate meridianele lumii, si au lasat poezii de neasemuita frumusete si sensibilitate. Acestea insa sunt diferite, exprimand, fiecare in felul ei, dragostea sua deznadejdea, speranta, implinirea? Sentimente diferite privite prin prisma unor culturi diferite.
Poate nu vei intelege niciodata ce exprima cuvintele din pagina aceasta.
Insa, in sufletul meu, am inceput o selectie de poezii de dragoste din intreaga lume gandindu-ma la tine. Primeste acest cadou de suflet si continua sa iubesti!
O mare iubire tine cat strabati interiorul unui om, cu buzele si palmele ramase afara. Cand un barbat iti saruta sanii, iti alinta de fapt inima, cand te saruta de la talie in jos, iti alinta pruncii pe care-i vei face, cand te saruta pe gura, ti-a luat gandurile pe buze si ti le rosteste naucitor, cand ti-a racorit spatele in sarutari, ti-a dat aer sa respiri, cand te-a strans in brate, te-a luat cu totul in el si cand nu-ti mai saruta decat mana e prea politicos ca sa mai fie barbatul in care locuiai in totala nestire.Ar putea fi un semn ca s-a terminat marea iubire de exemplu...Cand barbatii nu stiu sa intre in noi decat prin locurile stiute, e semn ca nu e o mare iubire, ci o pasiune care poate fi si extraordinara, chiar asa pacatoasa . Dar e pacat, pana la urma, pentru ca intr-o mare iubire le ai pe toate.
Cand stii ca dragostea sta sa se termine? Atunci cand si daca toate ar deveni atat de previzibile si de mecanice, incat sa nu mai faci dragoste decat daca e sambata, sa nu mai cumperi flori decat daca e ziua ei, sa nu fugi de acasa la mare pentru ca nu e sezon, sa nu-ti saruti iubita cand e dulce foc, doar pentru ca esti in public, sa nu raspunzi mesajelor de dragoste deoarece colegii de birou se uita curios la tine,sa nu te intinzi pe iarba cu ochii-n cer doar pentru ca esti in costum, sa nu te-mbie capita cu fan, pentru ca ai de ajuns la hotelul platit dinainte si inca alte multe apucaturi, care, daca se imputineaza sau dispar cu totul, sunt mai eficiente decat panourile publicitare de pe strada, ca semnalistica...
Fiecare om primeste la nastere, printre multe altele, daruri sau pedepse pentru vinovatii inexistente si cartea tehnica a iubirii, un fel de indreptar riguros si precis. Multi nu au vreme sa-l citeasca, altii il citesc pe sarite, in fine, o categorie mai deosebita pur si simplu il ignora! De aceea marile iubiri pe care le consemneaza Poezia, Teatrul,Operele de arta incremenite in marmura fierbinte, nu sunt altceva decat expresia folosirii acestui dar dumnezeiesc.De ce iubim? Raspunsul il afla fiecare in fericirea, sau in ceea ce crede el ca este fericirea sa impartasita. A spune si a crede ca iubirea inseamna neaparat si un final, ei bine, nimic mai fals, pentru ca o poveste careia ii prevezi sfarsitul, fie el si frumos, isi pierde sensul, imediat vecin cu vesnicia.Suntem iubiti si rasplatiti pentru iubirea noastra atata vreme cat iubim si stim sa daruim, fara a cere decat tineretea vesnica a unui suras cu care esti intampinat, atunci cand te intorci la ceas de seara din marile calatorii, descoperitoare de inedit.
Inainte de a iubi pe cineva , trebuie sa invatam sa iubim pur si simplu.Dragii mei, cautati cartea tehnica a iubirii, de folosinta unica, cautati cu insistenta, ati pus-o cu siguranta undeva....
de mult...acum mi se pare ca a trecut o vesnicie...m-am hotarat sa nu mai mor din prima...si sa fac ceva cu viata mea....sa nu mai astept nimic de la nimeni...si mai ales sa fiu implinita ....mi-am cerut iertare pentru asteptarile prea mari ....pentru sperantele prea multe... si pentru visele prea frumoase ... si am incercat sa fac totul din nimic...
...apoi l-am intalnit pe el...El care m-a facut sa visez...sa visez...si sa sper...
...am incercat,avand un punct luminos de care sa ma agat, sa merg mai departe...sa ma simt bine cu mine...sa-mi faca placere ceea ce pot avea...sa fac asfel ca sa nu simt ca pana acum am trait doar ca sa nu mor...
...aveam zile cand totul se prabusea sub povara reprosurilor...a cuvintelor grele...si a viselor frante....doar ca punctul luminos din viata mea ma ajuta sa trec peste ele....Dar cat timp?Cat timp poate trece pana cand palpiirea lui sa se stinga sub rasuflarea rece si intunecata a geloziei?
intrebarea mea este: Cand tu nu vrei sa traiesti iubirea de ce o inveninezi si pe a altora ?
Cu tine
ma pierd
si ma regasesc
in TINE
ma prabusesc
si ma inalt la CERURI
ard
si renasc
din cenusa
INIMII
ma sting
si ma nasc
din TINE
ma intreb
si-mi raspunde
SUFLETUL
ma inlantuie
si ma elibereaza
PATIMA
Si ,deodata,incetez
Sa gandesc
Simt doar atat,
Respir fiinta ta
Si e destul,
iubitul meu,
sa pot intelege
TOTUL!
sunt fericita pentru ca
asa imi doresc..pentru ca asa ma simt...si pentru ca asa mi-am propus sa fiu
pentru restul vietii...si pentru ca imi este mult mai bine asa decat...in
trecut.
"Inainte de a ma naste D-zeu mi-a pus
iubirea pentru "el" in suflet, m-a scaldat intr-o lacrima si m-a
trimis aici...in lume...unde am fost pierduta si regasita...si nestiute
sufletele noastre s-au atins...si am stiut ca vom fi mereu doua suflete
pereche..." Daca voi asteptati fericire
100% si care sa depinda de cei din jurul vostru...aveti de asteptat. Fericirea
vine dinlauntrul vostru. Daca sunteti impacati cu voi insiva sunteti si fericiti.
Fericirea nu trebuie sa depinda de altii. Este a voastra si de voi depinde.
Probleme sunt multe, dar daca esti impacat cu tine n-au cum sa te doboare.
Tu te-ai strecurat in inima mea intr-o dupa amiaza , cand fereastra sufletului meu, zavorata bine,o deschisese vantul...Parca stia ca urma sa ma intalnesc cu tine, iar tu aveai sa intri in inima mea pentru totdeauna.Imi amintesc bine de acea zi minunata, de parca a fost ieri.Amandoi aveam o stralucire in priviri, eram atat de fericiti ....Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit suntem fata in fata!Pentru a ma convinge, m-am apropiat incet, am intins mainile si ti-am atins usor obrajii cu varfurile degetelor.Un zambet stralucitor s-a ivit pe buzele tale si amandoi taceam de frica sa nu alungam bucuria.Si-apoi mana ta a cuprins-o pe a mea si am pornit amandoi fericiti de parca nu mai conta nimeni pe lume decat noi doi....de parca nimeni n-ar fi putut sa ne umbreasca fericirea....de parca nu mai conta cine si daca ne-ar fi vazut.....Acum, lumina fetei tale cu buzele o caut si-n palmele tale destinul as vrea sa mi-l culc.Mi-ai "otravit" constiinta cu tine,m-am lasat fermecata si am cedat vrajei tale.Privirea ta a umplut intreaga mea inima si acum fereastra sufletului meu a ramas deschisa, caci aude un indemn fierbinte, acela de a te iubi!Esti visul meu cel mai frumos dintre toate, raman cu tine, vreau sa te simt si sa ma bucur ca existi. Esti cel care mi-a transformat inima dintr-un trandafir de lacrimi, intr-un trandafir de bucurii si fericire, inca din clipa in care m-ai privit.Tu esti cel care mi-a facut zambetul mai cald, tu esti cel care dai ochilor mei stralucire, ai dat frumusete sufletului meu si m-ai invatat sa zbor pana la marginile universului, dincolo de limitele visarii.Esti cel care m-a ajutat sa ma ridic peste durere prin atingerea ta, m-ai facut sa cred ca diminetile cetoase mai pot aduce zile cu soare si mi-ai aratat pe harta sufletului meu, drumul spre tine, printre durere si suspine, iar acum navighez pe corabiile de vise in viata ta.Acum nu mai pot plange, caci lacrimile nu-si mai au locul in inima mea de sarutarile tale si de mangaierile mainilor tale.Acum imi doresc sa-ti simt mainile cum imi cuprind fata, buzele tale cum imi saruta fruntea si ochii tai care ma privesc atat de vesel si de frumos.Cand sunt cu tine ma simt ca o floare albastra si catifelata care creste la pieptul tau, asteptand sa fie udata si ingrijita de tine.Ma cuprinzi cu privirea de peste tot, ca o umbra nestiuta si ma duci, plutind, intr-un paradis fara sus, fara jos, fara puncte cardinale.
In timpul intregii mele vieti,am inteles dragostea ca pe un soi de sclavie consimtita. E o minciuna: libertatea nu exista decat in prezenta ei. Cine se daruieste total, cine se simte liber iubeste la maximum. Si cine iubeste la maximum se simte liber. In dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta. Astazi sunt convinsa ca nimeni nu pierde pe nimeni, fiindca nimeni nu poseda pe nimeni. Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda.. Nimic nu este intamplator in viata.. Intalnirile cele mai importante sunt de mult aranjate de catre suflete inainte ca insasi trupurile noastre sa se fi vazut.. Aceste intalniri au loc atunci cand ajungem la o limita, cand avem nevoie sa murim si sa renastem din punct de vedere emotional. Toti stim sa iubim, caci ne-am nascut cu darul acesta. Unii o fac firesc si spontan, dar majoritatea trebuie sa o reinvete, sa-si reaminteasca cum se iubeste si toti -fara exceptie- au nevoie sa arda pe rugul emotiilor lor trecute, sa retraiasca unele bucurii si dureri, prabusiri si recuperari, pana ce izbutesc sa discearna firul conducator care exista pe urmele fiecarei intalniri; da, exista un fir. Fiecare fiinta umana isi traieste propria dorinta; asta face parte din tezaurul sau si, chiar in cazul unei emotii care-l poate indeparta pe cineva, de obicei il aduce in apropiere pe cine este important pentru ea......
intr-o zi am coborat din pat si m-am uitat pe fereastra...(priveam si inainte, dar nu vedeam nimic...totul era acoperit cu imagini din trecut...din lumea parfumata unde am fost dusa...vrajita de soaptele lui...) si am zarit un copac...nu stiu cum s-a ivit...am coborat din casa ca sa-l vad mai de aproape... A doua zi, de la fereastra mea , am vazut alti copaci...apoi a rasarit in curtea cu copaci o droaie de copii...tipete,rasete,veselie...un clopotel a sunat...sortulete albastre si funde albe s-au adunat in sir apoi au diparut...aceasta scoala era de mult acolo. Cum de nu auzisem atata timp toti clopoteii aceia, amestecati,zglobii, rasete de copii?
Pe trotuar vedeam acum,
desenate cu creta, patrate strambe, la fel ca in copilaria mea...o fetita sarea
intr-un picior, baietii se jucau cu mingea...pe cer se jucau nori albi, se
adunau si luau forma unor continente de fum...pe un acoperis , un om batea cu
ciocanul...pe asfalt se invarteau roti...o clipa m-am gandit:poate e un
spectacol...poate ma aflu pe un scaun, intr-o sala de teatru...am intins
bratele si , bucuroasa,am vazut ca am spatiu...Puf de papadie plutea in aer, in
jurul meu. Era un miros iute de viata vegetala, de
Pot sa nici nu exist, daca asta e ceea ce astepti de la mine...Pot sa rabd orice fara un cracnet, dar nu-mi cere sa ma dau in spectacol...Un sfarsit va exista , oricum...N-am curiozitatea sa stiu cum va fi. Astept si , in timp, ma achit de maruntele mele obligatii, ma trec si, poate, cine stie, imi schimb si firea. Cum voi iesi din toate acestea, deocamdata , e mai putin important. Singurul lucru demn de retinut pentru mine este sa-mi pastrez cumpatul si un dram de bun simt. Nu trebuie sa ma las coplesita de ideea ca sunt o femeie inselata. Nu exista asa ceva . Doar barbati rataciti...ca si femei ratacite, de altfel...nu-i vina lor.Sau cel putin nu in intregime. Exista intotdeauna ceva care-i constrange la asta. Iata ca eu m-am decis sa te las in pace, sa nu-ti tulbur momentele acestea de extaz. Nu voi interveni in nici un fel, chiar daca singura fiinta carbonizata voi fi doar eu. Fii linistit, deci!
Intr-o zi, magarul unui
fermier a cazut intr-o groapa. Animalul a plans dureros ore in sir pana cand
fermierul s-a hotarat ce sa faca. In final, el a hotarat ca animalul era prea
batran si ca groapa oricum trebuia acoperita, deci nu merita sa faca un efort
sa mai scoata animalul de acolo.
Apoi fermierul a invitat toti vecinii sa-l ajute. Au venit cu totii, au
luat cate o lopata si au inceput sa arunce gunoi in groapa. La inceput magarul
si-a dat seama ce se intampla, si a plans ingrozitor. Apoi, spre amuzamentul
tuturor, el s-a linistit. Inca cateva lopeti de gunoi au fost aruncate si
atunci fermierul s-a uitat in jos sa vada ce se intampla si a ramas uimit de
ceea ce vedea. Cu fiecare lopata de gunoi care ii lovea spatele, magarul facea
ceva uimitor. El se scutura de gunoi si facea cate un pas mai sus.
Dupa cum vecinii fermierului continua sa arunce gunoi in spatele
animalului, el il tot scutura de pe el si facea cate un pas mai sus. Foarte
curand, toata lumea s-a amuzat cand magarul a pasit peste marginea gropii si a
iesit afara! Viata continua sa arunce gunoi pe tine, tot felul de gunoaie.
Smecheria ca sa iesi din groapa este sa te scuturi de el si sa faci un pas
inainte. Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra. Noi putem
iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, decat daca nu renuntam
niciodata! Scutura-te si fa un pas inainte!
noaptea sunt mai buna ... am mai putine nelinisti si indoieli de indurat ... noaptea , nu stiu ce e ura , gelozia , inversunarea... noaptea uit tot ce face ziua ,uneori ,din mine: o femeie prea plina de sensibilitate si ingaduinta...noaptea ma pot scufunda in mine...un lucru e sigur. Niciodata nu ma simt mai om, mai aproape de lucrurile firesti si simple , mai transparenta , mai ferita de rele decat noaptea... Poate fiindca odihna lumii, somnul universal , intaresc in mine convingerea ca-n inactivitatea generala, in abandonul fiecarei fapturi nu poate fi ascuns raul, neprevazutul tragic, intamplarea absurda. Oamenii dorm pentru a se purifica...pentru a deveni mai buni...pentru a uita...pentru a se pune de acord cu ei insisi...
Daca intelepciunile astea nocturne nu m-ar parasi la ivirea zorilor...
|
