AJUTĂ FUMĂTORII DE PE CORABIA CARE SE SCUFUNDĂ
În zilele noastre, fumatorii au început sa intre în panica. Îsi dau seama ca societatea s-a schimbat. Fumatul e socotit azi un obicei inacceptabil în societate, chiar si de catre fumatori. Acestia îsi dau totodata seama ca sfârsitul este aproape. Milioane de fumatori se lasa si toti fumatorii sunt constienti de acest 252c210c lucru.
Ori de câte ori un fumator paraseste corabia care se scufunda, cei ramasi devin tot mai nefericiti. Orice fumator stie instinctiv ca e ridicol sa dea bani multi pe niste frunze uscate învelite în hârtie, sa le aprinda si sa inhaleze în plamâni gudroane cancerigene. Daca înca nu crezi ca e o prostie, încearca sa-ti bagi o tigara aprinsa în ureche si întreaba-te care e deosebirea. Nu e decât una : în felul acesta nu primesti nicotina. Daca încetezi sa-ti bagi tigari în gura, nu vei mai avea nevoie de nicotina.
Fumatorii nu pot gasi un motiv rational ca sa fumeze, dar daca altcineva fumeaza au impresia ca nu e o prostie.
Fumatorii mint fara sa clipeasca în privinta obiceiului lor : îi mint nu numai pe ceilalti, se mint si pe ei însisi. Trebuie sa minta. Spalarea creierului este esentiala ca sa-si mentina un dram de autorespect. Simt nevoia sa-si justifice obisnuinta nu numai fata de ei însisi, ci si fata de nefumatori. În consecinta, fac mereu publicitate iluzoriilor avantaje ale fumatului.
Daca se lasa cu Metoda vointei, fumatorul continua sa se simta lipsit de ceva si se lamenteaza tot timpul. Asta îi convinge pe ceilalti fumatori cât de îndreptatiti sunt sa fumeze.
Când reuseste sa scape de obisnuinta, fostul fumator e multumit ca nu mai trebuie sa-si petreaca viata sufocându-se singur si irosindu-si banii. Dar n-are nevoie sa se autojustifice, nu repeta cât este de minunat sa nu fumezi. O va face doar când e întrebat, iar fumatorii nu pun o asemenea întrebare. N-au chef sa li se raspunda. Nu uita, ceea ce-i face sa fumeze în continuare e frica, asa ca prefera sa-si îngroape capul în nisip. Întreaba doar atunci când a venit momentul sa se lase.
Ajuta-i pe fumatori. Risipeste-le frica. Spune-le cât este de minunat sa nu-ti mai petreci viata sufocându-te singur, cât este de placut sa te trezesti dimineata simtindu-te sanatos si în forma, în loc sa hârâi din piept si sa tusesti, cât e de bine sa fii eliberat de sclavie, sa te poti bucura din plin de viata, fara acele cumplite umbre negre dintr-un coltisor al mintii. Sau, si mai bine, convinge-i sa citeasca aceasta carte.
Este esential sa nu-i umilesti pe fumatori insinuând ca polueaza atmosfera ori sunt cumva impuri. Se spune ca fostii fumatori sunt cei mai rai în aceasta privinta. Cred ca exista aici un sâmbure de adevar si banuiesc ca folosirea Metodei vointei e de vina. Cum fostul fumator, desi a scapat de obisnuinta, nu a înlaturat complet spalarea creierului, ceva din el înca mai crede ca a facut un sacrificiu. Se simte vulnerabil si, ca forma de aparare, îl ataca pe fumator. Dar nu reuseste decât sa-l enerveze, sa-l faca sa se simta si mai abject - si sa-i amplifice, în consecinta, nevoia de tigara.
Chiar daca milioane de fumatori se lasa în primul rând pentru ca societatea si-a schimbat atitudinea fata de fumat, asta nu înseamna ca le este mai usor. De fapt, le este mult mai greu. Majoritatea fumatorilor din zilele noastre îsi imagineaza ca se lasa mai ales din motive de sanatate. Dar nu e întru totul adevarat. Desi pericolul urias pentru sanatate este, în mod evident, principalul motiv de a te lasa de fumat, fumatorii au continuat ani si ani sa se ucida cu zile. Daca se lasa, e pentru ca societatea începe sa vada ce înseamna de fapt fumatul : o forma dezgustatoare de adictie la drog. Placerea a fost întotdeauna o iluzie, noua atitudine risipeste iluzia, astfel ca fumatorul nu mai detine nimic.
Abstinenta impusa - de exemplu interdictia absoluta de a fuma în întregul sistem de transport subteran al Londrei - nu micsoreaza de fapt doza de drog, caci fumatorul va fuma mai multe tigari când, în cele din urma, i se va permite. Interdictia nu face decât sa induca în mintea fumatorului convingerea ca tigarile sunt foarte pretioase, iar el depinde de ele în cel mai înalt grad.
Cred ca aspectul cel mai perfid al abstinentei impuse se manifesta în cazul femeilor însarcinate. Acceptam ca adolescentele sa fie bombardate cu o publicitate masiva, care le face dependente de la bun început. Apoi, în perioada cea mai stresanta, pesemne, din viata lor, când se autoamagesc ca au nevoie mai mult ca oricând de tigara, reprezentantii profesiei medicale le santajeaza sa renunte la fumat ca sa nu-i faca rau copilului. Multe tinere nu reusesc si sunt condamnate, fara nici o vina, sa sufere de un complex de culpabilitate tot restul vietii. Multe reusesc însa si sunt multumite, spunându-si : « Ce bine, o fac pentru copil si peste noua luni o sa fiu oricum vindecata. » Dupa care urmeaza spaima si durerea travaliului, apoi momentul de fericire maxima. Durerea si spaima au disparut, bebelusul a sosit - iar vechiul mecanism reintra în functiune. Spalarea creierului înca mai exista, macar partial, si practic mai înainte sa se taie cordonul ombilical, femeia are în gura o tigara. N-are intentia sa devina iar dependenta. Nicotina a ajuns din nou în corp. Vechea dorinta se va redestepta si, daca nu devine dependenta imediat, o data cu depresia postnatala va « recupera ».
În mod paradoxal, desi dependentii de heroina sunt potrivit legii infractori, atitudinea societatii e cea corecta : « Ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti nefericiti ? » Sa adoptam aceeasi atitudine fata de bietul fumator. El nu fumeaza pentru ca vrea, ci pentru ca-si imagineaza ca are nevoie si, spre deosebire de dependentul de heroina, are de îndurat ani si ani de tortura mentala si fizica. Spunem ca este de preferat o moarte rapida uneia lente, asa ca nu-l invidia pe bietul fumator. Fie-ti mila de el, pentru ca are nevoie.
|
