ALCOOLISMUL
II.1. Ce este alcoolismul?
"Termenul 'alcohol' e de origine araba,fiind compus din articolul 'al' si cuvāntul 'cohol'care īnseamna praf foarte fin. Cuvāntul 'alcohol' desemna substante sub forma celei mai fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a capatat semnificatia de lichid spirtos, pastrāndu-si īn acelasi timp si sensul de materie extrem de fin pulverizata. Apoi īn 1877, īn cea de-a 6-a editie a dictionarului Academiei Franceze, cuvāntul alcohol capata forma pe care o cunoastem astazi (alcool) prin suprimarea literei 'h'."(Vladimir Belis, 1988)
" Alcoolicii sunt bautori excesivi, a caror dependenta fata de alcool a atins un asemenea grad, īncāt antreneaza sau este pe cale de a antrena tulburari psihice si somatice, precum si alterarea relatiilor sociale."(Iolanda si Nicolae Mitrofan, 1991)
Termenul de alcoolism e folosit pentru prima data de Majmis Huss īn 1859, pentru a desemna abuzul de bauturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici pāna azi o definitie unanim admisa.
Definitia data mai sus, a fost formulata īn 1951, de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii si tinde sa fie acceptata tot mai mult. Alcoolismul este considerat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a treia problema de sanatate publica, o dovada īn plus a interesului stiintific mondial manifestat fata de acest fenomen 242d32c constāndu-l organizarea unui numar important de congrese internationale anuale.
Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute īn vedere urmatoarele fapte:
sunt persoane care consuma īn mod repetat si succesiv alcool;
persoane ce ajung la dependenta fata de alcool;
se instaleaza modificari psiho-somatice ce perturba relatiile individului cu mediul social;
apare dezorganizarea individului atāt īn plan biologic cāt si īn plan psiho-comportamental;
Īnaltul Comitet de Studii si Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbari psihice.
Toleranta e proprietatea pe care un organism o poseda, de a suporta absorbtia de alcool fara sa apara simptome patologice susceptibile, sa-l afecteze pe el sau anturajul sau.
Dependenta fizica sau toleranta sunt consecinte si nu cauze ale alcoolismului.
II.2. Formele clinice ale alcoolismului
Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorita parametrilor bio-psiho- sociali pe care īi afecteaza īn mod diferit.
Īn cuprinsul generic al notiunii de alcoolism se diferentiaza urmatoarele categorii clinice, cu implicatii medico-sociale diferite:
Betia alcoolica obisnuita "ebrietas vulgaris" - pe care si-o provoaca voluntar īn mod episodic unele persoane īn scopul creerii unei stari agreabile, fara a se ajunge la dependenta de alcool.
Alcoolofilia - reuneste aspectele psihopatologice caracterizate prin īnclinarea deosebita pe care o resimt unele persoane fata de euforizarea prin consumul bauturilor alcoolice, apetenta care conduce īn timp la instalarea dependentei si alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de alcool ingerata sau de ritmul cronologic al ingestiei.
Alcoolomania. Sub aceasta denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate prin alterarea discernamāntului asupra propriei persoane si interrelatiilor sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de bauturi alcoolice, starile periodice de apetenta dipsomaniaca inductibila, cāt si fenomenele psihotice supraacute aparute īn mod exceptional la consumul unor cantitati mici sau moderate de bauturi alcoolice (criza de betie patologica).
II.3. Stadialitatea alcoolismului
"Stadialitatea betiei alcoolice obisnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitatie, depresiune si inhibitie supraliminara care se produc īn cursul narcotizarii structurilor cerebrale.
Stadiile ebrietatii apar mai mult sau mai putin manifestate de la o persoana la alta, cāt si la aceeasi persoana īn momente diferite.
Diversitatea individuala a unui adult sanatos la intoxicatia alcoolica este īn functie de alcoolemie, toleranta, tip de sistem nervos si starea initiala a organismului īn momentul ingerarii respective.
Primul stadiu de intoxicatie alcoolica acuta se caracterizeaza īn general, prin excitatie psihomotorica de tip hipomaniacal si corespunde unei alcoolemii care variaza, de la caz la caz, īntre 0.30-1.50 la mie.
Īn functie de personalitatea premorbida si starea ideo-afectiva premergatoare īmbatarii, pe lānga starea hipomaniacala pot apare si alte variante morbide cu predominanta excitatii triste, delirante sau confuzionale.
Al doilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (hipnoid-ebrietos sau medico-judiciar) se caracterizeaza prin depresiunea activitatii neuro-psihice si corespunzatoare unei alcoolemii care variaza īntre 1.5-3 la mie."(Alexandru Olaru, 1990)
Īn cursul acestui stadiu apar o suita de tulburari psihomotorii corespunzator deconectarii de la mozaicul functional al structurilor neuronale corticale intrate īn narcoza; ideatia si limbajul devin tot mai incoerente, tendinta megalomaniaca, reducerea manifesta si progresiva a capacitatii de perceptie si cresterea fazei latente īntre stimularea senzoriala si reactia psihomotorie, reactii fazice paradoxale si tendinta la somn, discernamāntul situatiilor devine tot mai precar, ajungānd pāna la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, īn raport cu situatia īn care se afla, la o diversitate de incidente si accidente.
"Al treilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (paralitic) se caracterizeaza prin narcotizarea scoartei cerebrale si corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie. (Alexandru Olaru, 1990)
Reflexele conditionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund perturbata, nu-si mai controleaza sfincterele, somn profund de cāteva ore.
"Al patrulea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (comatos), corespunde unei alcoolemii de4-5 g la mie." (Alexandru Olaru, 1990)
Īn acest stadiu, alcoolicul se caracterizeaza prin abolirea reflexelor spinale, pupile imobile īn midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, cianoza, hipotermie, transpiratie vāscoasa.
Moartea se produce īn general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiratiei.
"Intoxicatie alcoolica supracuta - se produce prin consumarea rapida a unei mari cantitati de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool si īndeosebi copiii. Īn aceasta situatie, faza de excitatie trece aproape neobservata, persoana īn cauza intrānd repede īn stadiul comatos.
Criza de betie patologica acuta constituie o stare exceptionala ca frecventa īn clinica alcoolismului, care se instaleaza repede dupa consumarea unei cantitati reduse de alcool (alcoolemie pāna la 1 g la mie) caracterizāndu-se printr-o accentuata agitatie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se poate mentine cāteva ore si se termina de obicei prin somn.
Dipsomania este 'setea nebuna' pentru consumul de bauturi alcoolice si care apare īn mod periodic (la cāteva saptamāni luni sau ani si dureaza un timp scurt -ore sau zile).
Alcoolismul cronic - consumarea frecventa a unor cantitati variabile de bauturi alcoolice timp mai īndelungat, poate determina dependenta narcomaniaca si dezvoltarea diferitelor tulburari neuropsihice." (Alexandru Olaru, 1990)
Prin consumul cronic de bauturi alcoolice este determinata scaderea functiilor superioare de analiza si a capacitatii de stapānire asupra pornirilor instinctiv-emotionale, favorizānd astfel aparitia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaza diminuarea capacitatii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenta.
Alti autori clasifica alcoolismul īn cronic si acut.
Alcoolismul acut "este forma clinica īn care tulburarile psihice se pot manifesta sub aspectul intoxicatiei alcoolice acute (betia alcoolica, betia patologica), sau al delirului alcoolic acut sau subacut.
Alcoolismul cronic se caracterizeaza prin continuitate, intoxicatie sistematica, centrarea psihotica a vietii pe consumul de alcool."(Petre Brānzei, 1979)
II.4. Clasificarea alcoolicilor
Clasificarea alcoolicilor este o problema care se loveste de dificultati, rezultānd din latenta sau caracterul efemer al semnelor de intoxicatie. Daca privim lucrurile din punct de vedere medical, distingem bolnavi spitalizati īn primul rānd pentru simptome caracteristice de alcoolism si bolnavi prezentānd un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afectiuni.
Unele statistici disting:
alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburari de caracter si alte activitati;
etilismul constituit, cu leziuni viscerale si absenteism la serviciu:
etilismul grav, cu leziuni viscerale si lezarea profunda a sistemului nervos, bolnavi incapabili de munca.
Dupa o alta clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:
persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinte fizice sau morale, la care dependenta nu se dezvolta obligatoriu;
alcoolismul constituit dupa o lunga perioada de abuz, la care se adauga complicatiile somatice comune;
alcoolicii cu fenomene de toleranta si dependenta fizica la care se suprapun grave tulburari comportamentale, generatoare de acte antisociale.
Aceasta clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, īncepānd de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pāna la aparitia gravelor fenomene de dependenta si a afectarilor psihosomatice ce caracterizeaza ultima faza a alcoolismului cronic. Cunostintele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc īn mare masura progreselor realizate asupra consecintelor metabolice ale consumului de alcool.
II.5. Teorii explicative si factori predispozanti ai alcoolismului
A. Teorii explicative ale alcoolismului
"Printre teoriile formulate ce cauta sa explice alcoolismul se afla si teoria "puterii" formulata de McClelland (1972), īn sensul ca acei barbati ce dovedesc o accentuata nevoie de a-si manifesta forta, beau excesiv." (Vladimir Belis, 1988)
Manifestarile antisociale si agresiunile constatate ca stari premorbide īn alcoolism sunt argumente īn sprijinul acestor conceptii, aceste manifestari fiind savārsite pentru a-si proba siesi propria forta, dorinta de dominare. Lumea e conceputa ca o competitie īn care aceste personalitati morbide trebuie sa cāstige glorie sa domine. Aceasta structura psihica ar predispune la alcoolism. Dupa opinia specialistilor, teoria este lipsita de consistenta īntrucāt cazuistica avuta la dispozitie si testele psihologice au demonstrat ca devin alcoolici si personalitati refulate, slabe, lipsite de vointa, chiar diametral opuse tipului propus ca fiind predispus spre alcoolism.
Teoria "dependentei" se explica prin tendintele agresive si de afirmare a fortei si sunt o reactie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de alcool ar raspunde unei dorinte de caldura, confort si siguranta care īnlatura sentimentul de dependenta.
Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin speculativ sau contradictoriu al acestor teorii, ele trebuie privite ca īncercari de lamurire a etiologiei si premiselor alcoolismului.
Agresivitatea si impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici; impulsivitatea care corespunde conceptului de pierdere a activitatii inhibitorii, a fost gasita prezenta īn numeroase studii si caracterizeaza personalitatea alcoolicului.
Comportamentul antisocial, tendinta de a 'depasi limita" apare ca principala caracteristica a personalitatii alcoolicului, īn numeroase studii.
Alcoolicii apar de asemenea, ca avānd o comportare specifica īn relatiile cu persoanele din jur, observabila si īn stadiile prealcoolice la tineri: tendintele de extravertire, sociabilitate de tip exhibitionist apar frecvent semnalate īn aceste stadii, ca de altfel si pierderea sentimentelor de afectiune si pretuire pentru cei din jur, īn pofida unei sociabilitati aparente, pe care o manifesta cei mai multi dintre alcoolici.
"Chiar daca apar schimbari ale personalitatii īn stadiul de alcoolism fata de stadiile de prealcoolic, semnificatia etiologica a dimensiunilor personalitatii ce caracterizeaza pe alcoolic este īnca neclara. Spre exemplu nu se poate conchide ca aspectele de dependenta implicate īn alcoolism īsi au explicatia īn constatarile ca alcoolicii sunt independenti īn copilarie si devin dependenti ca adulti." (Vladimir Belis, 1988)
Alcoolicii au fost gasiti īn multe studii de psihologie ca fiind puternic atrasi de mama, ceea ce dupa unii ar constitui un argument pentru teoria dependentei, iar dupa altii pentru teoria "puterii", aceasta deoarece īn ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate masculina inadecvata.
Teoria dependentei pare totusi sa explice mai bine de ce consuma alcool un individ cu o personalitate caracterizata de aspecte de masculinitate exagerata. Alcoolul rezolva conflictul legat de dependenta, reduce anxietatea, produce satisfacerea unor tendinte infantile, sentimentul de confort, securitate si putere.
Adeptii teoriei "puterii" se īntreaba de ce tendintele agresive si comportamentul antisocial, trasaturi de personalitate caracteristice īn alcoolism si prealcoolism trebuie legate motivational de fenomenul psihic al dependentei si nu ca expresie a punerii īn valoare a unor tendinte reale spre forta, spre putere.
O alta teorie care īncearca sa explice alcoolismul, fiind si cea mai cunoscuta si īnteleasa, care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care īnsa s-a constat adesea ca nu īsi gaseste aplicabilitate īn toate cazurile de alcoolism, aspect verificat īn diferite tipuri si moduri de viata.
Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degraba efect decāt cauza.
Studii asupra gemenilor uni- si bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptati au pus īn evidenta rolul factorilor genetici.
" Transmiterea ereditara ar fi evidentiala pentru urmatorii parametri ai abuzului de alcool si ai alcoolismului cronic; apetenta patologica pentru alcool, dependenta fiziologica si alterarea constiintei īn stare de betie." (Vladimir Belis, 1988)
Numeroase teorii care īncearca sa explice etiologia alcoolismului se refera īn special la factorii fiziopatologici si mai ales la cei psiho-sociologici.
Rolul carentelor alimentare, a subnutritiei a fost demonstrat experimental la sobolani, care īn conditii de post preferau solutii alcoolice, apei. Acelasi rol poate sa-l joace si carenta īn vitamina B1.
Existenta unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce īn discutie posibila etiologie genetica. A fost demonstrata si existenta unei tolerante īnnascute la alcool, iar fenomenul de dependenta a putut fi transmis la generatii succesive, experimental.
Īn ceea ce priveste factorul psihic, teoria reflexelor conditionate, desi explica repetarea consumului dupa obtinerea satisfactiei, nu lamureste de ce oricine care consuma ocazional alcool pentru reducerea temporara a unei stari tensionale sau conflictuale, devine neaparat un alcoolic.
Īn timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui sa dispara, daca am admite etiologia reflex-conditionata.
Cercetari extinse au dovedit existenta unei personalitati psihopatologice a bautorilor, caracterizata prin deficit moral sau caracterial, fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum si tulburari īn viata sexuala, toate determinānd un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferita. Majoritatea alcoolicilior sunt persoane lipsite de vointa, cu labilitate afectiva marcata.
Un rol important īn etiologia alcoolismului īl au o serie de factori sociali care trebuie considerati cel putin favorizanti; usurinta cu care pot fi procurate bauturile alcoolice, obiceiurile consumarii īn grup si īn diferite ocazii a bauturilor alcoolice.
Conceptiile potrivit carora ar exista o legatura īntre nivelul de trai si alcoolism nu trebuie absolutizate, alcoolicul nefiind neaparat un individ cu posibilitati financiare reduse.
Faptul ca alcoolismul apare īn majoritatea cazurilor la oameni de vārsta medie afectati mai mult de traume psihice si stari stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul jucat de factorii sociali īn geneza alcoolismului dar si pentru nivelul ridicat pe care-l are orice dorinta la aceasta vārsta.
Cu cāt consumul de alcool īncepe mai tārziu cu atāt mai repede se instaleaza toleranta si dependenta, indicānd rezistenta mai mare a organismului tānar fata de alcool.
Variatele reactii somato-psihice, care scad rezistenta si faciliteaza aparitia alcoolismului ca boala, trebuie avute īn vedere, prin analogie cu orice afectiune posibila.
B. Factori predispozanti ai alcoolismului
Factorii predispozanti presupusi īn a favoriza alcoolismul ar putea fi grupati īn:
a) Factori ocazionali - "prin consum repetat sub influenta unor factori si conditii de mediu se poate ajunge cu timpul la dependenta de alcool. Adesea acest gen de alcoolism se produce prin imitatie.
b) Factori legati de personalitatea alcoolicului - alcoolismul poate aparea pe fondul unei personalitati normale dar si pe fondul unor tulburari de personalitate, balanta īnclinānd net īn favoarea celei de-a doua categorii. Īn acest sens Deshaies descrie trei modele de alcoolici: alcoolici nepsihopati, alcoolici psihopati si alcoolici deveniti psihopati prin alcoolism.
c) Ereditatea - īn sensul ca descendentii proveniti din parinti alcoolici prezinta tare diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficiente de intensitate variabila īn sfera cognitiva si caracteriala, cu intelect de limita si tendinta la structurare disarmonica sau neurotica a personalitatii. Importanta factorului ereditar creste īnsa prin aceea ca descendentii, traind īn conditii similare cu parintii, preiau o parte din conceptiile si modul lor de viata.
d) Factorii socio - culturali joaca un rol considerabil prin nivelul economic, pregatirea profesionala, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool, obiceiuri si traditii proprii fiecarei comunitati." (Vladimir Belis, 1988)
Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatica, īn general depresiva, stapānit de dorinta careia nu i se poate opune de a consuma excesiv bauturi alcoolice.
Lipsa sa de vointa, o anumita imaturitate afectiva, uneori un complex de inferioritate, instabilitate psihica si caracteriala sunt trasaturi ce pot explica tendinta toxicomana.
Chiar daca, initial poate unele esecuri suferite īn viata pot crea un cadru favorabil pentru aparitia alcoolismului, īn final se va ajunge la o adevarata toxicomanie generatoare a unei personalitati morbide, degradante, desi constient de starea īn care se afla. Anxietatea si depresia, lipsa simtului critic sunt elemente care contureaza personalitatea labila a alcoolicului, condus uneori de instincte si impulsivitate dar sfārsind īn descurajare, care-l īmpinge continuu pe calea absorbtiei toxicului.
Istoria, simptomele si semnele asociate alcoolismului sunt īn mare masura cele ce definesc dependenta fizica la orice substanta cu efect sedativ: tulburarile de caracter, diminuarea potentialului lucrativ si al abilitatii, scaderea puterii de concentrare si a atentiei, tremuraturi, insomnie, oboseala, tulburari digestive, spasme musculare, palpitatii si scaderea capacitatii de aparare a organismului.
Toate aceste tulburari au rasunet īn sfera relatiilor sociale, economice, familiale si interpersonale, stānd la baza majoritatii actelor antisociale.
Alcoolismul la femei
Cercetarile privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discutii privind frecventa mult mai mare a alcoolicilor printre barbati decāt printre femei.
Cercetatorii sunt īnsa de acord cu parerea ca femeile beau pentru aceleasi motive ca si barbatii.
Adeptii teoriei fortei sau a puterii, cred ca devin alcoolice femeile care au tendinte de dominare, īn timp ce partizanii teoriei dependentei argumenteaza ca femeile devin mai rar alcoolice decāt barbatii, deoarece īn viata nu īncearca stari conflictuale legate de fenomenul de dependenta (sunt conditional mai dependente).
Explicatia alcoolismului la femei ar putea fi legata de existenta unor tulburari obstretico-ginecologice, cum ar fi spre exemplu sterilitatea, precum si existenta unor tulburari ale vietii conjugale sau divort.
Conceperea copiilor sub influenta alcoolului duce la aparitia unor descendenti cu mari defecte de ordin fizic si mai ales mintal sau predispusi la multe boli.
Copiii nascuti sunt diagnosticati cu sindrom alcoolic fetal, care este o afectiune din nastere.
Copiii nascuti si crescuti īn familiile alcoolicilor pot avea la vārsta maturitatii anumite tulburari psihice. Mai ales din parinti alcoolici se recruteaza copiii cu tendinta de vagabondaj si criminalitate.
Asocierea celor doua cuvinte, femeia si alcoolul, pare ciudata si totusi, alcoolismul nu mai este un privilegiu exclusiv al sexului tare.
"Statisticile din Franta, arata ca din 100 de alcoolici cel putin 25 sunt femei. Ceea ce este mai grav consta īn aceea ca femeile prefera . bauturi tari, 19 % fata de 1.3 % barbatii." (Vladimir Belis, 1988)
Alcoolul consumat de catre femei este un factor de dezechilibru psihic si fizic, el compromite sanatatea femeii si distruge frumusetea nativ feminina.
Consumul de alcool creste vertiginos pe tot globul: cauzele economice si sociale; fenomenele de insecuritate privind existenta cotidiana; somajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea pretentioase īn promovarea cadrelor; imposibilitatea economica de calificare prin studii superioare; alimentatia nerationala si insuficienta; abuzul de droguri, toate acestea fac ca īntr-o lume cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-si recunoaste semenul, acesta īncearca sa īsi caute prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic si obtine tot ce si-a dorit si visat, confundānd visul cu realitatea, singura speranta ce i-a mai ramas.
"Īn SUA, alcoolismul ocupa locul 4 dupa bolile cardiovasculare, bolile psihice si cancer. Īn Franta īn ceea ce priveste cauzele de mortalitate, locul 3. Consumul de alcool etilic a crescut cu 32 % fata de acum 20 de ani, pe īntreg globul. Franta ocupa primul loc īn lumea occidentala īn privinta consumului de alcool, urmata de Italia, Elvetia, Australia, Belgia, etc. Īn 1990 statisticile publica urmatoarele cifre privind consumul mediu pe locuitor exprimat īn litri, īn cantitati echivalente de alcool pur: Franta-16 litri, Spania-15 litri, Portugalia-13 litri, Germania-13 litri, Ungaria-10 litri, Polonia-12 litri, Romānia-14 litri.
Īn anul 1990 cantitatea de vin bauta īn tara noastra a fost de 2005,5 mii tone, iar īn 1989 o cantitate de 1979,5 tone. Consumul de vin pe an fiind īn medie de 38 de litri." (Vladimir Belis, 1988)
"O ancheta printre consumatori ne arata motivatiile exprimate procentual astfel:
42 % beau pentru a scadea tensiunea psihica;
21 % pentru a uita ceva neplacut;
12 % pentru a se distra cu amicii;
10 % pentru a-si face curaj;
10 % pentru cresterea apetitului alimentar sau sexual;
Motivatiile ar putea fi grupate dupa cum urmeaza:
Motivatii festive (cu ocazia unor evenimente ca: nastere, botez, casatorie, anul nou, sarbatori pe parcursul anului, zile onomastice);
Motivatii teologice (se bea la un deces si se continua cu asa zisele "pomeni");
Motivatii psihologice (dupa un esec neasteptat, deceptie sentimentala, afaceri nereusite, etc.);
Motivatii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru ca viata este grea iar individul nu este īnteles de nimeni);
Motivatii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divort, īn curs de divort, pierderea serviciului, etc.)." (Vladimir Belis, 1988) (Vezi anexa 7)
II.6. Motivatii īn justificarea consumului de alcool
Alcoolismul se poate rezuma la doua categorii:
Prima - a bautorilor nepasionati, ocazionali, mai puternici decāt bautura , uneori cazānd victime ale intoxicatiei acute alcoolice, denumita stare de ebrietate;
A doua categorie - a bautorilor pasionati, mai slabi ca bautura, fata de care sunt dependenti psihic si fizic, ei consuma frecvent si pe durata lunga de timp, iar efortul de a renunta nu este posibil; acestia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridica este alcoolismul.
Alcoolicul este un bolnav ce prezinta tulburari organice sau psihice permanente.
" Desi alcoolicul īsi da seama, īn unele momente de luciditate, ca este victima unei obisnuinte rele, īn urma careia este agresionat, el angajeaza batalia īn cealalta parte a tiranului, īn aceea īn care īncearca sa motiveze consumul." ( C. Stavros, 1989)
Indiferent de cāt de legitime sunt aceste motivatii, el sustine ca bea pentru a compensa, numai iluzoriu, unele complexe, frustratii pe fondul unor carente ale propriei sale personalitati. Dar nici unul din potentele cu care se cauta sa se justifice alcoolismul, la o analiza stiintifica nu rezista.
II.7. Efectele consumului de alcool asupra personalitatii
Structura psihica a alcoolicului
"Desi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate īn aparitia si dezvoltarea alcoolismului ca boala, majoritatea autorilor sunt īn general, de acord īn a considera ca o anumita structura psihica este necesara, dar nu si suficienta pentru aceasta. Cercetarile efectuate īn aceasta directie nu pot releva anumite caracteristici psihologice, alcoolicii avānd personalitati diferite, īn timp ce, pe de alta parte, alcoolismul a fost gasit īn numeroase afectiuni psihice." (Vladimir Belis, 1988)
Exista numeroase diferente īntre alcoolici. O alta presupozitie este aceea ca alcoolul exercita o anumita influenta asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferita fata de efectele asupra indivizilor normali, fiindca astfel nu se poate explica de ce acesta consuma tot mai mult alcool, ignorānd efectele negative ce se asociaza acestui consum.
Pentru a observa ce trasaturi ale personalitatii se modifica dupa lungi perioade de sobrietate, cercetarea a fost facuta pe fosti alcoolici, acestea putānd fi puse īn legatura cu alcoolul.
O alta tehnica de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri si vārstnici, la primii, consecintele alcoolismului putānd fi mai evidente; se mai pot investiga preferintele dinaintea perioadei de alcoolic.
S-au efectuat studii asupra efectelor emotionale produse de alcool. Important este a sti ce fel de efecte si asupra caror persoane, pot duce la alcoolism.
O tehnica simpla este aceea de a īntreba alcoolicul, cānd este sobru, de ce bea, la ce schimbare se asteapta sa apara atunci cānd este sub influenta alcoolului. S-au efectuat cercetari privind comportamentul diferitilor indivizi īnainte ca acestia sa devina alcoolici.
Cercetarile au aratat ca īn copilarie acestia erau īnclinati spre comportament agresiv, sadism, nelinisti sexuale, comportament antisocial, stari conflictuale, vagabondaj, delasare.
S-au pus īn evidenta unele trasaturi de caracter mai frecvent īntālnite ca: frustrare, labilitate afectiva, impulsivitate. Au fost cercetate comportari cum ar fi: consumul de bauturi alcoolice de dimineata, consumul de unul singur, consumul pe ascuns.
Unele dintre trasaturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din jur, predispozitia pentru conflictele conjugale si familiale si tendinta spre o recompensa imediata.
"Sub influenta alcoolului apare adeseori o expansivitate si o vioiciune nestapānita, individul devine comunicativ, face confidente, este elocvent dar reactiile temperamentale sunt necontrolate, uneori violente.
Individul se crede destul de puternic pentru a trānti mai multi oameni voinici, chiar atunci cānd are nevoie de toti acestia pentru a-l tine īn picioare.(Goodman & Gilman)
Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a pericolelor. Trei factori pot influienta comportamentul celui aflat sub influenta alcoolului: propria personalitate, anturajul si toleranta la alcool." (Vladimir Belis, 1988)
"Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente īn psihologia individului. Dimpotriva, motivele de acest tip sunt construite prin īnsasi experienta individuala a consumului. Mai mult, nu motivatiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune din fata unor situatii stresante sau oprimante.) determina comportamentul deviant (consumul de alcool īn cazul nostru), ci comportamentul deviant īnsusi produce treptat, de-a lungul timpului, motivatii deviante.(Vasile Miftode, 1979)
Psihozele dezvoltate īn cursul evolutiei alcoolismului cronic
Īn cadrul alcoolismului cronic se dezvolta diferite aspecte psihotice, nuantarea acestora aflāndu-se īn interdependenta atāt cu starea generala a organismului alcoolizat, cāt si cu structura psihica premorbida.
Psihozele ce se dezvolta īn cursul evolutiei alcoolismului cronic sunt incluse īn primul rānd de neurodistrofia toxemica carentiala, al carei model principal īl constituie psihopolinevrita descrisa de Korsakov īn 1889.
1. Psihoza Korsakov alcoolica - se diferentiaza prin urmatoarele simptome fundamentale: amnezie sau dismnezie de fixare si confabulare compensatorie; dezorientare temporo-spatiala si euforie; sugestibilitate crescuta si reactii oniroide cu tematica deliranta.
Īn situatii favorabile, remisiunea bolii se produce īn 3-6 luni, ramānānd adeseori sechele neurologice si deficit mnezic. Īn caz nefavorabil, evolutie lent progresiva spre dementa globala ireversibila prin atrofie cerebrala evolutiva.
2.Delirum tremens (delirul alcoolic tremurator, Sutton 1813)
Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzionala cu zoopsii terifiante; tremuraturi generalizate si dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitatie psihomotorie care se accentueaza īn cursul noptii, bolnavul comportāndu-se ca un somnambul ce-si traieste starea fantasmica predominata de stereotipii profesionale; evolutia scurta, 2-12 zile, cu remisiune completa sau exitus prin complicatii viscerale.
Īn prezent mortalitatea prin delirum tremens a scazut foarte mult prin aplicarea unei terapii foarte eficiente.
3.Psihozele delirante alcoolice - denumite impropriu 'halucinoze alcoolice' - se caracterizeaza īn primul rānd, prin delir de persecutie, de gelozie si de prejudiciu, rau sistematizat datorita elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung sa fie convinsi ca sunt 'īnselati' deoarece 'vad' si 'aud' scene obscene, extraordinare prin absurditatea lor.
Delirul alcoolic se structureaza uneori prin halucinatii īnspaimāntatoare si īn consecinta bolnavii se lupta cu vedeniile īn asa masura īncāt pot sa ajunga īn situatii de auto- sau heteropericulozitate.
Continutul si desfasurarea delirului alcoolic este indus de bagajul de cunostinte, structura premorbida si īmprejurarile īn care se afla persoana īn cauza.
Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute si cronice se produce īn saptamāni sau luni si poate fi mult scurtata prin tratament corespunzator.
4. Sindromul datorat īntreruperii administrarii de alcool
Alcoolicii au nevoie dupa dezintoxicare de un tratament care sa le stinga apetitul etanolic.
Datorita doctrinei pavloviene despre reflexele conditionate, īncepānd cu deceniul al treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologica a conditionarii repulsive la alcool.
Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regula, ca orice reflex conditionat, īn decurs de 3-6 luni." (Vladimir Belis, 1988)
Din cifrele de mai sus reiese faptul ca alcoolismul nu are granite sociale.
Prognoza pare a fi grava: absenteism, pagube imense īn economia tarilor din cauza cheltuielilor imense cu asistenta medicala si sociala a bolnavilor.
"Alcoolul ca factor de risc si favorizant īn acelasi timp, se reflecta si īn alte boli ca: bolile pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive cu indicele de 181,7 la 100.000 pentru gastrite si duodenite; ulcer gastric 50,9 % si pentru ulcerul duodenal 265 la 100.000 ." (Vladimir Belis, 1988)
II.8. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului
Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se manifesta negativ prin aceea ca duce pāna la dezagregarea personalitatii individului, atingerea functionala si organica a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturba relatiile dintre indivizi, el are deci o componenta sociala, degradeaza nucleul de baza al societatii, familia, scade cota spirituala si materiala a eforturilor umane, fiind un aspect al subculturii si subcivilizatiei.
Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o infirmitate psiho-fizica si educationala, un gest de refuz la integrarea īn aspectele civilizatiei si culturii contemporane, o priveliste deprimanta care lasa o amprenta condamnabila atāt pe individ cāt si pe societatea din care face parte.
Īn ceea ce priveste relatia alcool-capacitate de munca, aceasta este influentata negativ. S-a observat ca alcoolul nu tine seama de vārsta dar ca atinge muncitorii ce executa munci grele si al caror nivel socio-cultural este mediocru. O alta categorie predispusa la alcoolism este cea a indivizilor cu profesii ce reclama relatii cu publicul.
Notiunea de personalitate, indiferent de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism.
Intoxicatia etilica, cu multiplele ei aspecte determina un comportament dezadaptat cu implicatii pe plan delicto-judiciar. Marea accesibilitate fata de bauturile alcoolice si efectele acestora asupra comportamentului social si interpersonal explica variatatea, numarul si gravitatea actelor antinormative produse sub influenta alcoolului.
Orice forma de violenta, de la vatamari fizice pāna la omucidere, atesta relatii caracteristice alcoolismului si comportamentului antisocial. Chiar daca nu orice alcoolic nu este implicit si infractor, potentialul infractogen al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor agravant al structurilor disarmonice ale personalitatii, facānd astfel ca incidenta delicto-judiciara prin alcoolism sa aiba o mare īnsemnatate pe plan social si juridic.
|
