Acumularea de cunostinte
si achizitia de aptitudini sociale
În
scoala româneasca s-a pus mai mult accentul pe acumularea de
cunostinte si nu pe achizitia de aptitudini sociale. Este
timpul sa se puna mai mult accent pe comunicare.
Privita ca proces în desfasurare, comunicarea consta în
transmiterea s 959y246j i schimbul de informatii între persoane, în
circulatia de impresii si de comenzi, în împartasirea
de stari afective, de decizii si judecati de valoare care
au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul interior al fiecarui
individ.
Cu alte cuvinte, comunicarea înseamna a spune celor din jur cine
esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt
mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ti atinge scopurile.
Procesele de comunicare umana sunt indispensabile în constituirea
oricarui grup social. Omenirea nu ar fi putut supravietui si
nici progresa daca indivizii nu ar fi comunicat între ei.
Cei mai multi specialisti considera ca omul comunica pentru:
- a informa;
- a convinge;
- a impresiona;
- a provoca o reactie sau o actiune;
- a amuza;
- a ne face întelesi;
- a ne exprima puncte de vedere;
- a obtine o schimbare de comportament sau de atitudine;
- a fi acceptati;
- a ne defula;
- a nu tacea.
Comunicarea poate fi : intrapersonala (in interiorul fiecarui
individ), interpersonala, in grupuri mici(între cei de aceeasi
vârsta, în clasa, în cartier) sau publica.
Caracteristicile procesului de comunicare sunt: reciprocitatea, scopul
comunicarii si ireversibilitatea comunicarii.
De educatia pe care am primit-o depinde enorm calitatea comunicarii
noastre. Rolul limbii materne în evolutia unei natiuni si a statului
este de asemenea foarte important. Limba materna influenteaza
gândirea, iar vocea este prima poarta prin care stabilim o
legatura.
O adevarata comunicare are la baza argumentul (motivul
rational), consensul, sprijinirea pe fapte, verificarea adevarului
afirmatiilor, folosirea argumentelor rationale si acceptabile,
cautarea consensului, emotii (sentimente) care favorizeaza (sau
îngreuneaza) comunicarea.
Importanta comunicarii în democratie este de asemenea foarte
mare. Un individ trebuie sa recunoasca manipularea si abuzurile
în comunicare, sa recunoasca prejudiciile si
judecatile generalizate. Egalitatea în drepturi a
participantilor la comunicare este o conditie esentiala
pentru o comunicare democratica. Orice individ trebuie sa
înteleaga ca mijlocul cel mai important pentru rezolvarea
conflictelor este comunicarea.
Limbajul elevilor are ceva specific, vorbindu-se chiar despre jargonul
tinerilor. În scoala ei învata sa aiba o
relatie critica fata de vulgaritate.
Oricine trebuie sa cunoasca câteva reguli de discutie
democratica, sa stie sa participe în discutie, sa
înteleaga legatura dintre principiile etice si eficacitatea
comunicarii. Principii ale comunicarii: a spune un adevar, a fi
sincer, concis, clar si politicos, a întelege pe interlocutor, a se
pune în locul interlocutorului.
Comunicarea este mai eficace daca participantii respecta
principiile comunicarii, recunosc fenomenele de manipulare si
încearca sa rezolve dileme etice care se ivesc în comunicare.
Apare si problema generatiilor copiilor, tinerilor, batrânilor
în societatea dezvoltata. Fiecare generatie are trasaturi
si roluri sociale specifice. Probleme care se pot ivi sunt: granite
bine delimitate între generatii(caracteristica societatilor
dezvoltate moderne), conflictele între generatii, egoismul
generatiilor, solidaritatea si dreptatea între generatii,
intoleranta.
Majoritatea parintilor se dovedesc a fi adevarati
"strategi" ai actiunii educative, asupra copiilor lor. Contactele directe,
ale parintilor, cu scoala, pot îmbraca forma unor întâlniri
colective, desfasurate in cadrul negocierilor între
administratia scolara si asociatiile
parintilor, al lectoratelor cu parintii, al reuniunilor de
informare, al "lectiilor deschise" pentru parinti, excursiilor,
vizitelor, serbarilor si activitatilor sportive.
Participarea parintilor la activitatile scolare, în
special participarea lor la decizie, prin asociatiile de
parinti, poate conduce la repunerea în discutie a
oportunitatii unor metode si chiar a unor obiective si
continuturi scolare. Parintii sunt interesati, nu
numai de aspecte care vizeaza direct succesul scolar imediat al
copiilor lor, ci si aspecte ale functionarii institutiei
scolare. Ei doresc sa stie mai multe, despre obiectivele,
continuturile, metodele si exigentele cadrelor didactice.
Prezenta scolii modifica formele si continuturile
educatiei familiale. Încercând sa ofere copiilor un capital cultural
si intelectual rentabil, din punct de vedere al reusitei scolare
si o educatie morala, care sa atraga o evaluare
pozitiva, din partea cadrelor didactice, parintii modeleaza
continuu formele, continuturile si mijloacele educatiei
familiale, creând, de multe ori, acasa o adevarata
scoala.
Referinte:
1."Parinti si copii" - Anton Moisin, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1995
2."Motivatia si afectivitatea în psihologia generala" - Zorgo
B., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966
3."Psihologia intereselor" - Popa Ion, 1991
