|
Cercetatorii
sustin ca perceptia este aceea care poate elibera
dorinta, ceea ce ar însemna ca împlinirea unei dorinte
implica detasarea totala 454m1215e de ea. În starea de
constiinta obisnuita, noi percepem într-un anumit
fel exteriorul, de cele mai multe ori fara sa ne dam
seama ca percepem. Am putea spune asadar ca noi nu "percepem",
ci doar visam perceptia, caci starea
obisnuita în care ne aflam poate fi comparabila cu starea
inconstienta din timpul visarii.
În stare de constiinta pura, însa, perceptia
devine un mod de existenta. Priza de constiinta
asupra exteriorului ne faciliteaza accesul catre pura
existenta si catre esenta ei, pura beatitudine.
În cazul actului erotic abordat constient, transfigurator si cu continenta,
perceptia directa este sursa placerii si a
voluptatii. A ne situa în mijlocul perceptiilor, a le
constientiza plenar si a le controla perfect reprezinta cheia
fundamentala catre arta alchimica a
iubirii senzuale. Trebuie doar sa învatam sa
traim constienti si plenar placerea erotica
si sa intuim printr-un efort constient orientat natura
divina a acestei placeri. A ne contopi cu
noi însine, prin fuziunea cu fiinta iubita, în placere, a
ne lasa în mod constient învaluiti în beatitudinea
iubirii, a patrunde extazul si a ne lasa patrunsi de
extaz, aceasta este adevarata alchimie a
iubirii, de fapt, o stiinta a plenitudinii.
Respiratia constienta, asociata actului sexual-amoros,
favorizeaza o perceptie globala si fina asupra
întregului corp cât si un control marit asupra fluxurilor
energetice. Aceasta asociere constienta a respiratiei cu
simtirea produce o "substanta lucida" în cadrul
constiintei celui (sau celei) care experimenteaza, si dezvolta
o noua viziune asupra existentei în ansamblu, si asupra
trairii amoroase în particular.
Respirând într-un ritm controlat si regulat, întetim "focul
pasiunii" si în acelasi timp îl tinem sub control. Stoparea
respiratiei în momentele de apogeu ale placerii când energia devine
greu de controlat, induce implicit la o stopare a tuturor proceselor aferente
actului erotic si ne proiecteaza spontan într-o stare de vid în
care putem trai, daca suntem suficient de constienti,
experienta comuniunii cu Dumnezeu. Aparitia unui hiatus într-un
moment orgasmatic maxim, ne propulseaza într-o dimensiune de dincolo de
spatiu si timp, atemporala si aspatiala în
care, având în mod direct acces la perceperea eternitatii, ne putem
regasi adevarata noastra natura divina, Sinele
nostru divin.
Plecând astfel de la caldura si efervescenta
initiala a "focului sacru" din timpul fuziunii amoroase cu
continenta, putem ajunge la o cunoastere non-duala
luminoasa, inocenta si pura. Aici, traim o noua
perceptie patrunzatoare, de fapt, o non-perceptie o
experimentare directa, o contopire cu ceea ce este inexprimabil,
nelimitat, inefabil, Divin. Acest nou mod de a simti, dincolo de orice
atribut calitativ sau cantitativ, dincolo de orice dimensionare sau plasare
spatio-temporala, apare si se dezvolta în inexprimabil
si necunoscut. Putem doar sa spunem ca el Exista sau se
Naste în fiecare clipa în noi însine si prin noi
însine.
|
