Am invatat...ochi
verzi...
Nu stiu cum sa incep. Sunt foarte multe de spus, iar timpul nu-mi prea permite.
Incep cu "mi-e dor", continui cu "te ador" si inchei cu
"te iubesc". Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare, pe care nu ti-o
voi trimite niciodata, dar vreau sa stii ca imi lipsesti enorm acum. Dar oare
ce va fi mai tarziu? Oare voi mai fi fericita vreodata? Oare voi mai rezista
mult departe de tine? Nu stiu, nu cred... Tot ce stiu este ca, daca cineva m-ar
pune sa aleg o persoana alaturi de care sa-mi gasesc fericirea, tu ai fi acea 525l115f
persoana
Nu stiu cum ai reusit sa-mi furi inima; nici macar nu am observat cand mi-ai
luat-o, dar acum m-am trezit fara ea. Nu vreau sa crezi ca-ti reprosez ceva.
Nu. Pentru ca locul inimii mele e in inima ta, chiar daca acum esti mai departe
ca niciodata. Cum as putea oare descrie in cuvinte tot ceea ce simt pentru tine
acum? Nu s-au inventat inca acele cuvinte.. Dar totusi, incerc: Te iubesc cu
fiecare fibra din timp, si abia astept sa te vad, sa te mangai, sa te sarut, si
sa te strang in brate, chiar daca imi fac rau. Insa nu stiu daca voi mai avea
vreodata aceasta sansa. Stiu ca tu nu ma iubesti, stiu ,dar te rog sa nu
uiti..E singurul lucru pe care ti-l cer; pe care ti-l mai pot cere.
Inchid ochii, si incerc sa-mi imaginez ca esti langa mine acum. Dar e un vis
prea scump. Tu pentru mine esti un vis, iar visele se destrama; si tu, ca orice
vis, te vei destrama si vei disparea usor..Dar poate ca nu mai conteaza nimic
acum..poate ca nu mai conteaza nici ca eu te iubesc, si ca as face orice pentru
tine.
Ceea ce nu inteleg eu, este ca, de ce in viata nu poti alege iubirea, dar fara
suferinta? Sau, ziua fara noapte, sau.. viata fara moarte? Nu stiu, e o lege a
universului.. Orice imbratisare inseamna o singura despartire; dar nu credeam
ca atat de repede..Pentru mine reprezinta foarte mult aceste randuri pentru ca
pot sa spun tot ceea ce simt si cum ma simt.Am mintit. Astazi, vreau sa ma
descarc aici. Sa stii ca nu mi-e deloc usor fara tine. Mi-e foarte greu. Mai
greu decat mi-as fi putut imagina vreodata. Mi-am dat seama ca nu pot trai fara
tine, cu toate ca, am invatat deja. Oricum, nu as fi in stare sa-ti trimit
aceasta scrisoare. Nu stiu de ce, dar poate pentru ca nu vreau sa te fac sa-ti
aduci aminte de mine.
E o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te ating ! Cred ca, daca te-as
vedea acum, as muri de fericire. Cand voi avea oare sansa sa iti spun toate
astea in fata? Nici sa visez nu mai indraznesc, pentru ca atunci cand visez, ma
doare.. Inchid ochii din nou, si te simt alaturi, si mi-e frica de viata, de
viitor, de necunoscut, pentru ca tu nu vei fi langa mine. .Lacrimile imi
mangaie obrazul neincetat, si nici macar ele nu imi pot alina durerea pe care o
simt. De ce viata e uneori asa nedreapta? Cu ce am gresit? Ce pacate platesc?
Cum sa iti mai arat cat te iubesc de mult, fara sa folosesc cuvintele? De cate
ori am incercat sa fac un pas spre fericire, am cazut.. Am cazut in abis
incercand sa te caut, sa te regasesc..dar tu ai vrut sa fii de negasit....
Plang acum; mi s-au impaienjenit ochii de lacrimi, dar voi continua sa scriu.
Sau...mai bine inchei aici..Sa stii ca iubesc fiecare particica din tine, iar
fiecare particica din mine ma doare pentru ca nu-mi esti aproape..
Sa nu uiti ca tu esti tot ce mi-am dorit in viata.
Te ador.
Mii de pupici.
"Nu am incetat niciodata sa te iubesc; am invatat doar cum sa traiesc fara
tine."
