Ar trebui sa ne impacam?
Poate v-ati despartit recent sau poate a trecut ceva timp.
Poate nu erai impacat cu ideea sau poate ca la momentul
respectiv ti s-a parut a fi cea mai buna alegere. Acum stai si te gandesti la partile bune ale relatiei, iti amintesti
momentele frumoase petrecute impreuna si ti se pare ca orice noua cunostinta nu
e indeajuns de b 727l1124h una. Sau poate e de o mie de ori mai buna, dar pentru altul.
Poate e vorba de familiaritate. Poate ca erai
obisnuit cu un anumit ritual. Sambata
seara ieseati impreuna, in cursul saptamanii ii faceai cate o vizita
prelungita. Poate ca iti placea sa fii sunat si
intrebat de una, de alta. Parca si discutiile lungi si plictisitoare cu ea iti
lipsesc chiar daca te simteai derutat de modul cum poate sa gandeasca, de
afirmatiile pe care le facea, de usurinta cu care trecea de la o stare la alta.
Poate a fost iubire si intr-un moment de luciditate sau de prostie, te-ai
gandit ca ar fi mai bine sa ramaneti doar amici.
E posibil sa aveti genul acela de relatie on/off
cand aveti numeroase pauze lungi, dar stii ca intotdeauna se va intoarce la
tine pana la un moment dat...
Ai vrea sa te intorci la viata ta de burlac convins, dar e dificil.
Te-ai obisnuit sa iesi impreuna cu alte cupluri si
acum te simti ciudat in preajma amicilor care inca mai au relatii. Ai incercat sa iesi cu alte persoane, dar parca nu se leaga nimic.
Un prieten imi povestea imediat dupa una din multele
despartiri de... aceeasi prietena ca a cunoscut pe altcineva. Imi arata poze cu
ea, repetandu-mi: "Cum ai putea sa nu iubesti o fata ca ea?" Intrebarea
era evident retorica. Era mult mai frumoasa decat fosta si avea o pofta
de viata fantastica. Problema era ca el nu putea sa o
iubeasca pe cealalta.
Am vorbit recent cu el. Dupa inca jumatate de an de
impacari si despartiri de cea pe care o vedea drept mama copiilor sai, a
hotarat sa o rupa definitiv. Poate l-as fi admirat mai mult daca ar fi gasit in
interior puterea de a o ierta si de a o uita. Il admir totusi, chiar daca salvarea sa a venit din exterior.
A cunoscut pe altcineva si pare a fi fericit. S-a schimbat si s-a schimbat in bine.
Pana de curand credeam ca filosofia "cui pe cui se scoate" este tipic feminina. M-am inselat. Porneam de la premisa ca
autosuficienta este o calitate intrinseca a barbatilor.
Se pare ca "strategia" se aplica fara
discriminare. Evident ca atunci cand nu gasesti pe altcineva cu care sa simti ca esti compatibil, ai tendinta de a crede ca numai
cu fosta te puteai intelege.
Gandeste-te si la partea buna a relatiei tale cu fosta, dar
nu omite si partile rele. Gandeste-te daca o vrei
inapoi si cu bagajul de defecte sau daca o vrei doar pentru ca tu crezi ca ea
s-a schimbat. Lupu' isi schimba parul, da' naravul ba...
Nu te gandi la primele momente ale iubirii voastre. Atunci totul era perfect, bag mana-n foc. Nu va cunoasteati foarte bine, desi aveati impresia ca va stiti
de o viata. Cand esti indragostit observi numai calitatile ei, iti creezi o
imagine despre ea, imagine care este incompatibila cu
realitatea, dar care se muleaza perfect pe asteptarile tale referitoare la
partenera ideala. Gandeste-te mai bine cum reactioneaza in
situatii limita, cum se comporta fata de tine, fata de cei din jur. Si tine ochii deschisi la posibilitati.
Incearca sa iti reiei viata. Un
proverb englez spune: if it comes back it's yours. Daca o vei sufoca
prin insistenta, va considera ca te poate avea
oricand. Posibilitatea de a te avea in orice moment
fara un pic de lupta, fara un pic de chin o va lasa rece. Isi va ascuti ghearele pe tine. Te va
suna doar atunci cand are ea nevoie sau pentru a se asigura ca esti in
continuare in stand by.
