CAPCANA TELEVIZORULUI
Pat era o doamna divortata, o "pasare singura", copiii fiind mari si plecati de acasa, iar ea era dependenta. Imobilizata īn fotoliul plin cu lucruri, era captiva televizorului. "Īncercam sa scap de sentimentele de singuratate", a marturisit ea, "si deschideam televizorul. Obiceiul acesta s-a dezvoltat pāna cānd am īnceput sa dau pe toate canalele, nu pentru a gasi programul meu favorit, ci pentru a gasi ceva - orice! - la care sa ma uit. De multe ori ma ridicam din fata televizorului īn zori, dupa ce adormisem īn fotoliu. Ma uitam adesea la lucruri despre care nu as fi cumparat niciodat&# 919i85j 259; o carte sa citesc si īmi era foarte rusine de asta."
Dar Pat nu este
singura care are obiceiul acesta. 99% din casele din
Īn medie tinerii americani petrec īn fata televizorului mai mult timp decāt īn alte activitati, īn afara de dormit. Cercetatorul si psihologul dr. Jane Healy observa ca "īncepānd cu trei-cinci ani - perioada cea mai importanta pentru dezvoltarea cognitiva a creierului - se estimeaza ca, īn medie, copiii petrec 28 de ore pe saptamāna īn fata micului ecran. La elevii din gimnaziu numarul orelor ajunge la aproximativ 25, iar la liceeni 28 de ore saptamānal, cam de sase ori mai mult decāt timpul petrecut pentru teme." Cānd uitatul la televizor este combinat cu jocurile video, multifkaāaaaolescenti petrec īntre 35 si 55 de ore saptamānal īn fata televizorului sau a jocurilor video.
Efectele televizorului asupra creierului
Luānd īn calcul aceste statistici, se pare ca televizorul poate avea un efect hipnotic si probabil aditiv asupra oricarui creier - fie el tānar sau batrān. Un cercetator scria: "Dorintele puternice nu implica neaparat substante fizice..... Majoritatea criteriilor pentru dependenta de substante se pot aplica celor care se uita mult la televizor."
Desi oamenii spun ca se simt mult mai relaxati si inactivi cānd se uita la televizor, odata ce aparatul este īnchis, se termina si simtamāntul de relaxare. Din nefericire, simtamintele lor de inactivitate si vigilenta scazuta ramān. Īn timp ce activitatile care pun creierul la treaba maresc numarul si puterea legaturilor neurale specifice respectivelor activitati, unii telespectatori spun ca televizorul "le-a absorbit sau uscat energia, lasāndu-i fara puteri." Obiceiul lui Pat de a se uita la televizor o facea prea sleita pentru a se angaja īn alte activitati."
Un motiv ar fi faptul ca īn mare parte televizorul este pentru creier o activitate pasiva. Asa cum observa Jeff Victoroff, autorul cartii Salveaza-ti creierul: "Cel mai important aspect cu privire la stimularea mentala si creier este faptul ca experienta pasiva este foarte putin benefica pentru creierul adult. Pentru a face creierul sa īnvete si sa se dezvolte, trebuie sa generam reactii active la provocarile cognitive." Pe scurt: televizorul ajuta foarte putin sau chiar deloc la dezvoltarea creierului.
Dar dupa spusele doctorului Antonio Domasio, cercetator neurolog, televizorul face totusi ceva pentru creier: mareste riscul neutralitatii emotionale, deoarece creierul este blocat, ceea ce i se ofera fiind prea mult. Asta se īntāmpla pentru ca centrul informatiei din creier primeste si proceseaza informatii īntr-un ritm mult mai rapid decāt o face centrul emotional.
La stiri, de pilda, nu este un lucru neobisnuit sa vezi scene de groaza, de violenta si varsare de sānge, iar īn acelasi timp sa se afiseze īn coltul ecranului scorul de la baschet si bursa de valori. "Un eveniment sau o persoana poate aparea pe ecran īntr-o fractiune de secunda", spune Domasio, "dar e nevoie de cāteva secunde pentru un impact emotional, ceea ce īnseamna ca din punct de vedere moral esti mai putin afectat. Te afli īntr-o lume neutra din punct de vedere emotional."
Victoroff este de acord: "Lucrurile se succed unul dupa altul. Indiferent cāt de īngrozitoare, imaginile sunt aratate asa de repede, īncāt nu avem timp sa procesam emotional spaima unui anumit eveniment."
Audienta
Īn cartea sa, Plictisit īnca īntr-o societatea a distractiei, psihiatrul Richard Winter citeaza o alta posibila capcana a televizorului. Scopul suprem al televizorului este audienta: audienta atrage publicitate, care la rāndul ei aduce cāstig. Deci, televizorul īnseamna publicitate, nu informatii, iar distractia este modalitatea prin care se poate ajunge la acest scop de importanta enorma: venitul obtinut din publicitate.
Drept rezultat, la vārsta de 20 de ani multi spectatori au vazut mai bine de un milion de reclame. Dar ce īnvata din ele? "Un copil īnvata ca este cea mai importanta persoana din univers", scrie Winter, "ca impulsurile nu trebuie negate, ca durerea nu trebuie tolerata si ca solutia pentru orice fel de durere este un anumit produs. El īnvata un amestec ciudat, de nemultumire si drepturile pe care le au. Prin mesajul reclamelor copiii devin egoisti, impulsivi si dependenti."
Autorul Henry Lebalme este de acord: "Ciudat este ca aceasta īncarcatura de stimuli, informatii, publicitate si distractie a avut un rezultat neasteptat: plictiseala. Cānd din toate partile suntem īnconjurati de stimuli, ajungem la un punct īn care nu mai putem sa raspundem profund la nimic.... Tindem sa devenim incapabili sa deosebim si sa alegem din multele optiuni. Rezultatul este ca nu mai suntem atenti la nimic."
Dar acesta nu este singurul aspect care afecteaza atentia copiilor si a adultilor. Capacitatea de a fi atent si de a te concentra asupra unei activitati este o alegere interioara. Dar televizorul manipuleaza artificial creierul, pentru ca acesta sa fie atent, īncalcānd unele instrumente naturale de aparare ale creierului, prin imagini care se succed rapid, detalii īn prim plan si sunete puternice. Centrii creierului care se ocupa de noutate, recompensa si frica sunt alertati de acesti stimuli cu privire la pericolul iminent. Iar asta te face sa te uiti īn continuare la televizor - te obliga sa fii atent - fie ca vrei sau nu, lucru care poate duce la hiperactivitate, frustrare si iritabilitate.
Cānd este corect folosit, televizorul poate fi o modalitate de educare, informare, distractie si chiar relaxare. Exista programe bune de stiinta, istorie, natura, religie, arta etc. Acest tip de programe pot reprezenta o distractie placuta si pot stimula interesul īntr-un anumit domeniu de studiu. Dar īnvatatul superior are loc doar ca rezultat al exersarii mentale active, care īn general nu este stimulata de televizor.
Īn aceasta capcana cazuse Pat. Ea a recunoscut ca dependenta sa de televizor o lipsea de relatiile cu ceilalti, o deprima si o obosea. A participat la seminarul Living Free (A trai liber), cu privire la cum sa te eliberezi de vicii, si a descoperit cai de iesire din cercul vicios īn care se gasea.
"Am mers la seminar si am cumparat cartea Living Free (A trai liber), deoarece stiam ca am nevoie de ajutor. Dupa ce mi-am īnsusit stilul de viata promovat īn program, ma simt ca si cum m-as fi nascut din nou. Practic cu pasiune gradinaritul si mersul pe jos; am mai mult timp pentru a citi carti bune, pentru a-mi vizita vecinii si pentru a ma implica īn proiecte comunitare - simt cum cresc spiritual si sunt mai capabila sa fac fata problemelor cotidiene, fara sa recurg la subrefugii. Ma īngrijesc mult mai bine de sanatatea mea si ma bucur din nou de viata." (Īn Living free este publicata marturia lui Pat si o poza cu ea.)
Īn loc de televizor
Cu ce am putea īnlocui televizorul? Īntālnirile placute cu prietenii si rudele intensifica hormonii cerebrali asociati cu simtamāntul de bunastare si fericire.
Īn general activitatile care ofera provocari intelectuale sau hobbyurile maresc capacitatea de rezolvare a problemelor si creeaza un alt tip de noutate. Exercitiul fizic īn natura, fie el īn forma gradidinaritului, a urcatului pe munte, a ciclismului sau a altor activitati fizice, are efect īn ce priveste buna ridicarea bunei dispozitii.
Jucatul cu animalele de casa, perioadele de inactivitate laborala si ajutorarea celor īn nevoie sunt modalitati de a oferi creierului atāt relatii sociale, cāt si dezvoltare. Citirea de carti bune si provocatoare creste capacitatea creierului de a rezolva probleme si de a face fata stresului.
Consumarea de fructe, cereale, legume si nuci ofera o nutritie esentiala pentru o dispozitie echilibrata, īnfrānarea poftelor si cresterea puterii creierului. Īnlocuirea bauturilor care contin cafeina, a alcoolului si a nicotinei cu apa si bauturi sanatoase creste rezistenta mentala si fizica, īn acelasi timp eliminānd starile emotionale extreme asociate cu aceste substante daunatoare.
Dar si mai important, Biblia ne īnvata ca Dumnezeu este un Prieten personal si credincios, "care este mai aproape decāt un frate", iar prezenta si puterea Sa sunt la dispozitia tuturor celor care cauta la El ajutor, īn vreme de nevoie.
|
