CEI CARE FOLOSESC LIMBAJUL POZITIV Îsi asuma responsabilitatea
Oamenii care folosesc limbajul pozitiv îsi asuma bucurosi responsabilitatea. Se implica total în ceea ce fac. în loc sa dea vina pe altii, facîndu-i pe ei raspunzatori, se considera stapînii propriului destin. Nu sînt niste victime si nu vorbesc de parca viata lor ar fi dirijata de împrejurari asupra carora n-au nici un control.
Oamenii cu limbaj pozitiv modeleaza împrejurarile. Atunci cînd acestea nu sînt favorabile, le schimba. Cînd o situatie nu poate fi schimbata, îsi adapteaza reactiile la împrejurari.
In capitolele care urmeaza veti face cunostinta cu oameni care-si creeaza propriul destin, care sînt capitanii propriilor nave. Ei aplica limbajul pozitiv atît în situatii 23523e411x foarte semnificative, de exemplu, în urma unui accident care lasa sechele, cît si în situatii aparent lipsite de importanta, ca atunci cînd sînt "prea ocupati" ca sa se relaxeze cu o carte buna. Sînteti pe cale sa aflati modul în care acesti oameni le arata celorlalti - si lor însisi - ca sînt responsabili.
CAP 4.24. Aveti grija pe cine aratati cu degetul!
Primiti în grija un nou angajat, care dovedeste un potential excelent, însa pare înca nesigur în legatura cu cîte-va proceduri de birou pe care i le-ati explicat de mai multe ori pe parcursul instruirii. Spuneti cu voce tare:
"Ma faci sa ma simt frustrat! Ţi-am explicat treaba asta de nenumarate ori si vad ca tot nu pricepi."
Apoi spuneti:
"Ma simt frustrat atunci cînd nu ne întelegem unul pe celalalt. Ce lucruri vrei sa-ti explic mai clar?"
Care fraza are mai multe sanse sa încurajeze cooperarea? Care dintre ele va determina schimbari în masura sa îmbunatateasca situatia?
Mama mea, Edith, folosea o sumedenie de vorbe si gesturi familiare, care au sens pentru mine si în ziua de azi. Cu ochii mintii, înca o mai vad cum zîmbea si arata cu degetul, în copilarie, cînd îmi gaseam o scuza pentru ca nu-mi facusem temele, ea întindea degetul aratator de la mîna dreapta, îndoia celelalte trei degete si arata catre scuza mea imaginara. Daca îi spuneam ca n-am putut sa termin rezumatul unei carti pentru ca masina de scris era stricata, pe fata îi aparea un zîmbet larg si, cu o sclipire în ochi, arata cu degetul aratator vechea mea masina de scris Smith-Corona, îndoind celelalte trei degete. Era felul ei de a-mi reaminti ca trebuie sa ma concentrez asupra acestora, pentru ca ele aratau de fapt catre mine. Degetul meu aratator nu indica decît obiectul responsabilitatii mele imaginare.
Acest gest al ei era un indiciu ca trebuie sa descriu altfel situatia, în loc sa spun:
"Masina de scris e stricata si nu pot s-o folosesc, asa ca nu pot sa termin rezumatul la timp",
priveam celelalte trei degete si îmi aminteam ca trebuie sa ma concentrez asupra mea si asupra propriului meu rol, spunînd:
"Nu m-am gîndit sa verific dinainte masina de scris. Fiindca e stricata, diseara o sa-mi scriu rezumatul de mîna si mîine o sa repar masina de scris."
Vînzatorii sînt înclinati sa se plînga de clientii care nu cumpara:
"Carpanosul ala nu e în stare sa vada dincolo de pret. Nici macar nu e-n stare sa priceapa ca pe termen lung echipamentul nostru e mai avantajos si îi ofera servicii mai bune."
Încotro e îndreptat degetul aratator al vînzatorului? Catre client. Cînd îsi concentreaza atentia asupra celorlalte trei degete, lucrurile se schimba:
"Înca nu 1-am convins pe potentialul client ca, pe termen lung, costurile de operare sînt mai importante decît pretul de achizitie. Voi folosi o alta abordare ca sa scot în evidenta acest aspect."
Daca ramîne concentrat asupra degetului sau aratator, singura solutie este sa caute un alt client. Pe primul îl abandoneaza, declarîndu-1 nepotrivit, în realitate, el spune urmatoarele:
"Daca individul nu vede dincolo de pret, e vina lui. Nu e destul de destept si oricum nu merita sa devina clientul meu!"
Este mult mai productiv sa va îndreptati atentia asupra celorlalte trei degete. Nu ne putem schimba cu adevarat clientii. Dar ne putem schimba propriul comportament. Daca ne punem în gînd sa-i schimbam pe ceilalti, sînt sanse sa devenim tot mai frustrati si mai dezgustati de indivizii cu vederi înguste. Cînd ne straduim sa ne schimbam pe noi însine, ne îmbunatatim tehnicile de vînzare si devenim tot mai eficienti.
Vechiul obicei de a arata cu degetul este deosebit de relevant în cazul declaratiilor emotionale:
"Ma scoti din sarite!"
Chiar asa? Cealalta persoana va obliga, împotriva vointei dumneavoastra, sa va pierdeti controlul si sa o luati razna?
Am tinut multe seminarii pentru profesionisti din departamentele de relatii cu clientii, care au de-a face cu un flux constant de indivizi plini de emotii. Poate fi foarte tentant sa spuna:
"Necioplitii astia ma înnebunesc! Ridica tonul, înjura si insinueaza ca le-as fi încurcat conturile, chiar daca eu n-am nimic de-a face cu ele. Ma supara îngrozitor!"
În realitate, unii vizitatori ridica tonul, înjura si fac acuzatii neîntemeiate. Dar nu înnebunesc pe nimeni. Oamenii furiosi se înfurie singuri, reactionînd la stimuli. Nu e vina celorlalti.
Daca va redirijati atentia catre celelalte trei degete - catre dumneavoastra - situatia se schimba:
"Cînd vizitatorii ridica tonul si spun anumite cuvinte, ma supar. Trebuie sa depersonalizez aceste situatii. Unele cuvinte si comportamente declanseaza în mine aceste reactii. Pe viitor ma voi stradui sa-mi controlez reactiile cînd ma confrunt cu asemenea situatii."
Cînd întîlniti pe cineva care se descurca de minune cu oamenii suparati, observati felul în care se concentreaza asupra propriilor reactii la stimulii exteriori. El îsi îndreapta atentia asupra celorlalte trei degete. Confruntarile emotionale nu sînt atît rezultatul actiunilor celorlalti, ci a modului în care reactionam la ele.
Indiferent daca scopul dumneavoastra este sa va gestionati propriile emotii sau sa comunicati o idee importanta unui elev, unui angajat sau unui client, concentrati-va asupra celor trei degete care arata catre dumneavoastra. A schimba persoana sau situatia catre care indica degetul aratator este mult mai dificil si mai frustrant. Dar va puteti modifica întotdeauna propriul comportament.
Nota succinta
Ce puteti face acum:
Atentie la degetul aratator! Ori de cîte ori va auziti (sau va vedeti) învinovatind pe altcineva, concentrati-va asupra^ celor trei degete care arata catre dumneavoastra.
În loc sa spuneti:
"Nu e în stare sa înteleaga",
spuneti:
"Nu i-am explicat destul de bine acest lucru."
În loc sa spuneti:
"Clientii nu sînt în stare sa priceapa ca aceste cresteri de preturi sînt rezonabile si justificate",
spuneti:
"Trebuie sa explic mai clar de ce au crescut preturile."
În loc sa spuneti:
"M-ai suparat pentru ca...",
spuneti:
"Ma simt suparat cînd..."
CAP. 4.25. Folositi timpul pe care-1 aveti la dispozitie
seful va întreaba daca ati vazut articolul despre principalul concurent al firmei într-o publicatie de specialitate. Dumneavoastra ati muncit din greu la un important proiect de analiza si ati ramas în urma cu lectura. Spuneti cu voce tare:
"Nu, nu 1-am vazut. De fapt, niciodata n-am timp sa citesc publicatiile de specialitate atunci cînd lucrez la un proiect important. Pur si simplu nu reusesc sa-mi termin toata treaba si mereu primesc tot mai mult de facut. Nu stiu ce-o sa ma fac."
Apoi spuneti:
"Nu, de cînd ma concentrez pe acest proiect nu mi-am planificat un timp anume ca sa citesc publicatiile de specialitate. As vrea sa vorbim despre prioritatile noastre si sa ma asigur ca-mi planific timpul conform asteptarilor tale."
Cine da impresia unei persoane care-si controleaza timpul? Cine pierde timpul, folosindu-1 în mod ineficient?
Nu e nevoie de un expert în administrarea timpului ca sa afli ca avem la dispozitie 1.440 de minute pe zi si 525.600 de minute pe an. Felul în care folosim acest timp tin de alegerea fiecaruia. Unele persoane au o productivitate fenomenala si îsi ating întotdeauna scopurile ambitioase pe care si le propun. Altii realizeaza foarte putine,
Iar cînd sînt întrebati de ce, raspund: "Nu am destul timp!"
Cînd spuneti: "Nu am destul timp" sau "N-am avut timp" sustineti, de fapt, ca
nu va controlati timpul. Ati putea realiza mai mult daca vi
s-ar da cîteva ore în plus pe zi, dar cum nu vi s-a acordat aceasta
ratie suplimentara, nu
puteti face tot ce aveti de
facut. Nu este vina dumneavoastra, sînteti o victima a
lipsei de timp!
Oamenii care folosesc un limbaj pozitiv îsi asuma responsabilitatea pentru realizarile si nerealizarile lor. Realizarile dumneavoastra reflecta modul cum alegeti sa va folositi timpul. Atunci cînd nu va atingeti scopurile, nu dati vina pe lipsa de timp.
Odata, am împartit scena de conferinte cu un medic specializat în tratarea directorilor supusi unui stres excesiv. Am vorbit amîndoi la o conferinta a directorilor de vînzari si marketing din Buffalo, New York. Oamenii din public erau cu siguranta stresati. Faceau parte dintre cei care organizeaza campanii publicitare, raspund de obiectivele de vînzari (deseori nerealiste) ale sefilor lor, implementeaza si administreaza sarcinile privind vînzarea.
In prezentarea sa de 45 de minute, doctorul a relevat faptul ca exista o singura metoda eficienta de tratare a stresului. De fapt, el a folosit 44 de minute pentru a ne spune istorisiri antrenante si un minut pentru a prescrie remediul lui minune contra stresului:
"Deseori sînt chemat sa prezint cîte un seminar de o zi întreaga despre gestionarea stresului. Dar uneori grupul are un program încarcat, asa ca trebuie sa ma limitez la o versiune de o jumatate de zi. Cînd bugetul unui client este limitat, pot tine un program de doua ore. Nici macar un discurs-cheie de o ora nu este o problema. Studiez si tratez stresul de multa vreme si sînt convins ca am gasit solutia. De vreme ce pîna la sfîrsitul programului meu mai sînt doar cîteva minute, vreti sa auziti versiunea ultracondensata? De fapt, vreti sa aflati tehnica atotvindecatoare, garantata 100%, care nu da gres niciodata în vindecarea sindromului stresului? Daca vreti sa va stresati mai putin, trebuie sa aveti mai putine asteptari. Asta-i tot. Asta-i tot ce se poate spune."
Oricît de tare suna a blasfemie reteta sa pentru marii ambitiosi din public, medicul le-a confirmat ca era singura solutie valabila. Stresul distructiv este rezultatul unor asteptari nerealiste. Daca am gasi un echilibru între ceea ce vrem sa realizam si ceea ce sîntem capabili sa facem, nivelul stresului ar scadea foarte mult.
Nu e cazul sa va doriti mai mult timp. Asumati-va responsabilitatea pentru modul în care va folositi timpul pe care-1 aveti la dispozitie si recunoasteti ca tot ceea ce faceti si tot ceea ce nu faceti reflecta propriile dumneavoastra alegeri. Aduceti-va aminte de aceasta alegere, vorbind despre timp într-un mod care afirma ca sta în puterea dumneavoastra sa-1 controlati.
Nota succinta
Ce puteti face acum:
Eliminati expresiile care sugereaza ca n-aveti nici un control asupra timpului dumneavoastra - ca nu aveti destul timp. Asumati-va responsabilitatea prin intermediul limbajului.
În loc sa spuneti:
"Pur si simplu n-am avut timp sa termin, încerc sa ma descurc, dar pur si simplu nu reusesc. Am nevoie de mai mult timp",
spuneti:
"Înca nu 1-am terminat, îmi respect prioritatile, iar treaba aceasta am planificat-o pentru saptamîna urmatoare."
În loc sa spuneti:
"Slujba asta ma înnebuneste! Vor sa fac de doua ori mai mult decît pot spera sa realizez. Nu pot sa refuz atunci cînd îmi dau o noua însarcinare, altfel vor crede ca nu sînt suficient de dedicat. Iar eu simt ca asta efectiv ma epuizeaza."
Spuneti:
"Muncesc mai bine atunci cînd nu sînt atît de stre-sat. Managerul meu poate ca nici nu-si da seama ce eforturi fac. Voi face o lista cu proiectele la care lucrez si îl voi ruga sa ma ajute sa-mi stabilesc prioritatile, îi voi spune ceea ce pot face în mod realist si îi voi sugera ca treburile cu o prioritate mai mica sa fie date altcuiva."
În loc sa spuneti:
"Pur si simplu nu fac fata; n-am destul timp",
spuneti:
"Ma voi descurca daca îmi gestionez timpul si renunt la proiectele mai putin urgente."
CAP.4.26. Nu conteaza ce vi se întîmpla, ci cum reactionati la aceasta
Lucrati la un proiect important si termenul de predare se apropie. Un element-cheie nu e gata înca si e posibil ca proiectul sa nu fie terminat la timp. Spuneti cu voce tare:
"Nu e vina mea."
Apoi spuneti:
"E responsabilitatea mea."
Care fraza pare sa vina din partea cuiva care îsi va asuma raspunderea pentru situatia în care se gaseste si va face tot ce-i sta în putinta ca sa fie bine? Care fraza apartine persoanei care va da vina pe ceilalti pentru situatia în care se gaseste si nu va face mare lucru pentru a o schimba?
N-am dat mîna niciodata cu o persoana fara degete pîna cînd 1-am întîlnit pe W Mitchell. Prima data am vazut aceasta persoana neobisnuita la o întrunire din Sân Antonio a Asociatiei nationale a vorbitorilor. M-am simtit prost de îndata ce 1-am observat în holul hotelului. Ţintuit într-un scaun cu rotile si desfigurat de arsuri si cicatrice, era tipul de persoana pe care, din cauza înfatisarii sale, multi dintre noi ar fi înclinati s-o evite.
Cînd 1-am revazut peste cîteva luni, la o alta întrunire, tot nu mi-am adunat curajul sa-1 abordez pe "Mitchell", asa cum îi place sa i se spuna. Ma consider o persoana deschisa, prietenoasa, dar ma tot gîndeam cît de ciudat m-as simti daca as încerca sa-i strîng mîna plina de cicatrice.Din fericire, el a fost cel care s-a îndreptat spre mine si mi-a întins mîna. Acum cunosc unul dintre cei mai frumosi oameni de pe Pamînt.
La începutul anilor '70, motocicleta lui Mitchell s-a ciocnit în centrul unei intersectii aglomerate din Sân Francisco cu un camion care transporta rufarie. Trecatorii au vazut cu sufletul la gura cum rezervorul de benzina al motocicletei s-a deschis si Mitchell s-a transformat într-o torta umana, în ziua de azi, singurele parti ale fetei sale care nu au cicatrice sînt cîteva fîsii subtiri de piele care au fost protejate de cureaua castii de protectie.
Dupa operatiile de chirurgie plastica, incluzînd numeroase grefe pe cioturile degetelor sale arse si o terapie fizica intensiva (ca sa nu mai vorbim de lunile de suferinte crîncene), Mitchell si-a revenit. Si-a luat brevetul de pilot de avion; a devenit cofondatorul firmei Vermont Castings, Inc., o binecunoscuta companie de prelucrare a metalelor, cu peste 400 de angajati; a candidat pentru Congres; s-a întîlnit cu presedinti ai SUA si cu membri ai cabinetului; a fost primar al unui oras din Colorado; si s-a bucurat de o viata sociala activa.
Apoi, în cursul unui zbor alaturi de cîtiva prieteni, micul avion pe care-1 pilota s-a prabusit. Ca urmare, trupul ars, brazdat de cicatrice si desfigurat al lui Mitchell a fost paralizat de la mijloc în jos.
Probabil va gînditi ca dupa aceasta noua catastrofa s-ar fi putut da batut, însa el a mers mai departe si a ajuns un vorbitor profesionist de mare succes, în scaunul sau cu rotile, Mitchell urca pe scenele celor mai mari întruniri de vînzari din America. A aparut la emisiunile Today, Good Morning America si NBC Nightly News, iar ziarele Time, Newsweek, Omni, Parade si The New York Times au publicat articole despre el.
Mitchell este vesel si productiv, calatoreste prin toata lumea, conduce afaceri imobiliare pe scara larga, are o casnicie fericita si un impact pozitiv asupra multor vieti. Cum poate duce o viata atît de sanatoasa cînd are atîtea handicapuri, sau atîtea "probleme"?
"Nu am probleme", spune Mitchell. "E un cuvînt prostesc. Sînt multe situatii în care ma confrunt cu împrejurari neobisnuite, dificile. Sînt pe deplin responsabil de situatia mea din prezent. Desigur, soferul camionului cu rufarie a fost raspunzator pentru accident din punct de vedere legal - iar eu sînt responsabil. Nu vreau sa spun ca sînt vinovat. Sînt responsabil - sînt capabil sa raspund."
Mitchell arunca o lumina cu totul noua asupra conceptului de "vina". Multi dintre noi nu reusesc sa-si realizeze în viata întregul potential si deseori dau vina pe altii. Aveti prieteni care dau vina pe parintii lor, pe sistemul educational, pe un partener de afaceri necinstit sau pe o multime de alte motive? si dumneavoastra faceti la fel?
Oamenii cu un limbaj pozitiv recunosc ca sînt responsabili. Cînd dam vina pe altii, devenim mai slabi, în loc sa ne îmbunatatim situatia, dam înapoi. Nu ceilalti oameni si împrejurarile ne împiedica sa înaintam. Noi singuri ne punem piedici, prin reactia noastra fata de ele.
Acceptarea responsabilitatii înseamna sa preluati controlul asupra vietii dumneavoastra si asupra limbajului pe care-1 folositi pentru a o descrie. Dupa cum spune Mitchell: "Nu conteaza ce ti se întîmpla, ci felul în care reactionezi la asta."
Nota succinta
Ce puteti face acum:
Asumati-va responsabilitatea pentru situatia dumneavoastra din prezent si luati hotarîrea sa mergeti înainte, în loc sa va risipiti energia dînd vina pe împrejurarile din trecut.
în loc sa spuneti:
"Parintii mei nu si-au putut permite sa ma trimita la facultate, asa cum au facut ai tai, asa ca n-am avut norocul sa obtin o diploma. Am fost nevoit sa muncesc în timp ce tu mergeai la scoala. Nimeni nu ma va angaja într-un post bun. Nu am ce sa fac",
spuneti:
"Înca n-am mers la facultate si am cîstigat foarte multa experienta practica în diverse slujbe. Am de gînd sa urmez cursuri serale si sa învat pentru o diploma, începînd din aceasta vara. Pîna atunci, voi cauta slujbe în care îmi pot folosi aptitudinile practice."
În loc sa spuneti:
"Luna asta nu mi-am putut îndeplini norma, pentru ca mi s-a stricat masina si n-am avut cum sa ajung la mai multe întîlniri. A fost la reparat o saptamîna întreaga. Nu e vina mea. N-am avut ce sa fac",
spuneti:
"Am avut niste probleme neasteptate cu masina, asa ca o saptamîna întreaga am dat telefoane clientilor mei cu care n-am mai vorbit de multa vreme. Pe termen lung, cred ca acest efort va fi rasplatit. Pe termen scurt, înseamna ca n-am avut suficiente întîlniri ca sa-mi fac norma pe luna asta."
În loc sa spuneti:
"Nu am ce sa fac; e vina altcuiva",
spuneti:
"E responsabilitatea mea sa schimb situatia."
CAP.4.27. Poti conta pe mine
E sîmbata dimineata si dumneavoastra sînteti la lucru, la un mare centru de reamenajare a locuintelor. Suna un client al carui dispozitiv de deschidere a garajului nu mai functioneaza.
Spuneti cu voce tare:
"Îmi pare rau, nu va pot ajuta. Sectia de echipamente se deschide abia la 10. Sunati mai tîrziu."
Apoi spuneti:
"Sectia de echipamente se deschide la 10. Ca sa va fiu de folos, mi-ar face placere sa preiau mesajul dumneavoastra si sa-1 transmit celor de acolo. Cum va numiti, va rog?"
Care dintre firme ofera mai mult ajutor? Daca ati fi client, pe care dintre ele ati prefera-o?
La al optulea tîrîit al telefonului, am simtit cum ma cuprinde nerabdarea. Organizatia Marriott se bucura de reputatia unor servicii desavîrsite, asa ca m-am enervat cînd am vazut ca operatorului de la hotelul din Atlanta Marquis îi ia atîta timp sa raspunda, în cele din urma, dupa al unsprezecelea tîrîit, raspunse cineva si îmi facu legatura la serviciul de rezervari. Am auzit un clic, apoi liniste. Legatura fusese întrerupta!
Am sunat din nou, am asteptat noua tîrîituri, am auzit clicurile apoi... pac!
A treia oara mi s-a raspuns repede. N-am mai cerut la rezervari, ci cu directorul hotelului. Operatorul m-a pus sa astept în timp ce încerca sa-1 contacteze prin pager. Dupa ce m-a lasat sa astept ceva mai mult de un minut, reveni ca sa-mi spuna ca nu este disponibil. Prin urmare, i-am spus sa-mi faca legatura la rezervari. Ati ghicit. Clic.
Fara îndoiala, ati trecut si dumneavoastra prin asemenea clipe de frustrare. De cînd am scris Phone Power, sînt foarte atent la felul în care mi se raspunde la telefon - fie ca e bine sau prost. Deseori numar apelurile si cronometrez timpul de asteptare.
La a patra încercare, operatorul îmi facu legatura cu directorul. Acesta m-a ascultat cu atentie în timp ce-i povesteam ce mi se întîmplase. Cînd i-am spus ca voiam sa rezerv un apartament pentru familia mea si mi-era teama ca legatura avea sa fie din nou întrerupta, mi-a spus:
"Domnule Walther, n-o sa va fac legatura. O sa ma ocup personal de rezervarea dumneavoastra. Apoi voi cerceta sistemul telefonic ca sa vad de ce se întrerupe legatura. Cînd sositi la Atlanta?
Directorul ar fi putut sa-mi faca legatura la rezervari, sperînd ca n-or sa fie probleme. S-ar fi putut oferi sa-mi ia numele si numarul de telefon si sa puna pe cineva sa ma sune ca sa-mi faca rezervarea. Dar si-a asumat responsabilitatea si s-a ocupat personal de acest lucru.
În best-seller-ul Swim With the Sharks Without Being Eaten Alive (înoata alaturi de rechini fara sa fii mîncat de viu), autorul Harvey Mackay mentioneaza o mare parte din frazele pe care le-a folosit în cursul extraordinarei sale cariere. Luîndu-i un interviu pentru cartea de fata, mi-a spus:
"Exista un loc în lumea asta pentru orice om care spune: «Ma voi ocupa de acest lucru.»"
Cînd aveti de-a face cu oameni care spun "Ma voi ocupa de asta personal", stiti ca ei îsi vor asuma responsabilitatea pentru rezultat. Asta nu înseamna ca vor îndeplini ei însisi acea sarcina, ci ca vor fi raspunzatori de îndeplinirea ei. Directorul hotelului nu s-a dus la calculator ca sa introduca cererea mea de rezervare. Dar s-a asigurat personal ca acest lucru urina sa fie rezolvat corespunzator.
Nota succinta
Ce puteti face acum:
Chiar daca s-ar putea sa nu fiti cel care îndeplineste efectiv sarcina, asumati-va responsabilitatea atunci cînd va oferiti sa ajutati pe cineva.
În loc sa spuneti:
"Nu va pot ajuta cu asta, va trebui sa vorbiti cu departamentul de relatii cu clientii",
spuneti:
"Departamentul de relatii cu clientii va poate ajuta cel mai mult în aceasta chestiune, o sa va fac legatura la ei."
În loc sa spuneti:
"Doar directoarea regionala poate autoriza schimbarea regulilor. Va trebui sa o sunati",
spuneti:
"Directoarea regionala are autoritate în aceasta privinta. Va voi da numarul ei, ca s-o sunati direct."
În loc sa spuneti:
"Nu e domeniul meu. Va trebui sa gasiti pe altcineva care sa va ajute",
spuneti:
"Pot sa va fiu de ajutor transmitînd mesajul dumneavoastra celor de la sectia potrivita."
CAP.4.28.Alegeti sa pierdeti?
Un loc de munca mult sub posibilitatile dumneavoastra. Vreti sa va petreceti timpul cu familia în week-end si nu vreti sa carati acasa o servieta plina în fiecare seara. Un prieten va întreaba de ce nu v-ati ocupat în mod activ de avansarea dumneavoastra în cariera. Spuneti cu voce tare:
"Pur si simplu n-am putut, stii cum e cu familia. As putea face mult mai mult, dar din pacate cineva trebuie sa stea cu copiii în weekend. Marge nu prea iese în cursul saptamînii si vrea neaparat sa joace tenis în fiecare sîmbata. Se pare ca nu prea am de ales."
Apoi spuneti:
"Am ales ca pentru moment sa ma dedic familiei. Ma voi concentra mai mult asupra carierei peste vreo trei-patru ani. Voi avea întotdeauna o multime de ocazii, iar acum e timpul sa fiu alaturi de copiii mei, cît înca nu merg la scoala, îmi place s-o mai eliberez pe Marge în weekend. Munceste mult în cursul saptamînii, cînd eu sînt la birou."
Cine este fericit? Cine se considera o victima a împrejurarilor?
Una dintre cele mai proaste vacante pe care le-am îndurat vreodata a fost una de doua saptamîni petrecute în paradis împreuna cu familia. Am stat la hoteluri de lux, vremea a fost perfecta, iar plaja desavîrsita. Cum de m-am simtit atît de mizerabil?
Sotia mea are doi copii din prima ei casnicie, ambii adolescenti. Cu exceptia vacantelor de vara si a unor zile libere, locuiesc cu tatal lor, asa ca din cînd în cînd sînt pe post de tata vitreg. Pentru aceasta excursie, i-am invitat pe cei doi copii sa-si ia cîte un prieten de vîrsta lor în vacanta din Hawaii. Pe lînga cei patru adolescenti, am luat-o si pe fetita noastra de trei luni, Kelcie, care nu ajunsese înca în faza de "dormit toata noaptea".
Prin urmare, în cele doua saptamîni, am dormit prost în fiecare noapte. Ma trezeam dimineata si toata ziua nu faceam altceva decît sa le reamintesc celor patru tineri sa închida frigiderul dupa ce scot mîncarea, sa stinga lumina înainte de a merge la culcare si asa mai departe. Rareori îmi respectau indicatiile.
Pe masura ce timpul trecea, deveneam din ce în ce mai prost dispus, iar la sfîrsit i-am aruncat în fata sotiei mele ca niciodata n-am trait doua saptamîni mai îngrozitoare. Am dat vina pe cei patru adolescenti ca ne-au dat peste cap excursia. Adevarul este ca cei patru sînt niste tineri grozavi, care se comportau absolut normal pentru niste pusti de 13-14 ani. Kelcie e un copil extraordinar si a dormit la fel de bine pe cît ne puteam astepta de la orice bebelus de trei luni. Nu cei patru tineri si bebelusul mi-au stricat vacanta; mi-am stricat-o eu însumi.
O provocare cu care ma confrunt scriind aceasta carte este sa-mi urmez propriile sfaturi. Ori de cîte ori ma plângeam sotiei mele ca tinerii ne strica excursia si ca ma fac sa ma simt mizerabil, ea îmi amintea ca decizia de a ma bucura sau de a ma plînge de vacanta depindea numai de mine. Am "ales" sa nu ma simt bine. Ea a dormit chiar mai putin decît mine si o deranjau la fel de mult mizeria si lipsa de consideratie a copiilor. Dar Julie a ales sa se simta bine - si chiar asta a facut.
Purtarea copiilor era în întregime previzibila. Chiar înainte de a pune la cale excursia, puteam sa prevad cum urma sa fie. Cînd am început sa am resentimente, as fi putut sa-mi spun:
"Patru tineri adolescenti nu se vor gîndi ca trebuie sa stinga lumina si sa-si faca ordine în camera. Bebelusul probabil ca ne va trezi de cîteva ori în fiecare noapte. Ţinînd cont de aceste aspecte, voi alege sa am o vacanta frumoasa împreuna cu familia mea."
Din moment ce n-am ales sa ma simt bine, neplacerile cu care m-am confruntat au fost alegerea si responsabilitatea mea.
O trasatura comuna tuturor învingatorilor este aceea ca-si asuma responsabilitatea pentru ceea ce li se întîmpla. Nu joaca rolul "victimei". Nu se multumesc sa se declare raspunzatori atunci cînd lucrurile merg bine. îmbratiseaza conceptul de responsabilitate personala atunci cînd situatia nu e perfecta, în acest fel îsi rezerva puterea de a o schimba.
Neputinta, incapacitatea de a schimba ceea ce nu ne place este un sentiment extrem de neplacut, întrebati orice persoana care a fost ostatic în Orientul Mijlociu sau prizonier de razboi.
În realitate, sînt foarte putine lucrurile pe care nu le putem schimba. Fireste, nu vom schimba cursul unei tornade care s-a abatut asupra casei noastre, însa aceste situatii imposibil de schimbat sînt relativ rare.
"Exista doua mari forte - interna si externa. Avem foarte putin control asupra fortelor externe, cum sînt tornadele, cutremurele, inundatiile, catastrofele, boala si suferinta. Ceea ce conteaza cu adevarat este forta interioara. Cum reactionez la aceste dezastre? Iata un lucru pe care îl controlez pe deplin." LEO BUSCAGLIA
Învingatorii sînt capabili sa vada diferenta. Am auzit cu totii stravechea rugaciune:
"Doamne, da-mi seninatatea sa accept lucrurile care nu se pot schimba, puterea sa schimb lucrurile pe care nu le pot accepta si întelepciunea de a vedea diferenta dintre ele..."
Cheia este sa vedem diferenta. Cele mai multe lucruri pe care majoritatea oamenilor considera ca nu le pot schimba pot fi, de fapt, schimbate. Iar reactia fata de putinele lucruri care într-adevar nu pot fi schimbate este la alegerea noastra. Nu puteam schimba felul în care dormea copilul meu, nu puteam sa-i "controlez" pe adolescenti si sa-i transform ca prin minune în niste mici adulti distinsi. Dar as fi putut schimba reactia mea la împrejurari. As fi putut alege sa ma bucur, în ciuda felului cum se purtau copiii.
Recunoasteti faptul ca majoritatea lucrurilor care va plac sau nu va plac în viata pot fi schimbate. si chiar în cazul acelor cîtorva lucruri pe care nu le puteti schimba, puteti alege sa reactionati pozitiv sau negativ. Asumati-va responsabilitatea, luati decizii si folositi cuvîntul alegere atunci cînd descrieti situatiile în care va aflati.
Nota succinta
Ce puteti face acum:
Evitati limbajul "victimei"; declarati-va raspunzator de situatie, folosind cuvîntul "alegere". Cînd sînteti nemultumit de felul cum stau lucrurile, alegeti sa le schimbati.
În loc sa spuneti:
"Nu pot sa sufar slujba asta, dar n-am ce sa fac. Sînt blocat în postul asta fara nici o perspectiva si lucrez pentru un sef care nu-mi place si pe care nu pot sa-1 respect",
spuneti:
"Pentru moment, ma preocupa mai mult siguranta slujbei decît provocarile profesionale. As putea sa lucrez cu niste oameni mai interesanti si, într-o zi, o voi face. Voi începe sa-mi cizelez aptitudinile si sa caut alte oportunitati. Pîna atunci, îmi pare bine ca mi-am creat aici o pozitie sigura."
În loc sa spuneti:
"Sigur ca mi-ar placea o masina noua, dar nu ne putem permite. stiu ca e jenant sa conduc rabla asta, dar n-am ce sa fac",
spuneti:
"Da, mi-ar placea o masina noua si într-o zi o voi avea. Dar pentru moment am ales s-o pastram pe cea veche, ca sa avem bani de concediu si sa mergem la restaurant atunci cînd avem chef."
În loc sa spuneti:
"Nu pot schimba lucrurile. Nu din vina mea am ajuns aici",
spuneti:
"Aleg sa profit la maximum de aceasta situatie."
|
