CONSIDERATII GENERALE LEGATE DE FENOMENUL VIOLENTEI DOMESTICE

CONSIDERAŢII GENERALE LEGATE DE FENOMENUL VIOLENŢEI DOMESTICE

1.1. Definirea violentei domestice

Violenta ameninta în mod direct sau indirect siguranta noastra din fiecare zi. Ea poate fi definita ca ,,fiind utilizarea fortei si a constrângerii de catre un individ, grup sau clasa sociala, în scopul impunerii vointei asupra altora"; mai simplu spus, violenta este un abuz, de putere, fiind legata de o pozitie de putere si de impunere acestei puteri asupra celorlalti.

Într-o lume în care violenta este un fenomen social care tinde, din nefericire, sa devina banala, femeile - categorie a populatiei vulnerabile, nu pot sa nu devina victime, considerate printre tintele cele mai usoare.

În plan practic, consecintele violentei casnice asupra modului de trai, a situatiei financiare si a educatiei copiilor sunt mai serioase pentru femei comparativ cu barbatii. Astfel, recunoasterea faptului ca anume femeile constituie obiectul direct al violentei domestice, reprezinta o parte importanta a definitiei acestui flagel.

Dupa J. Mertus în care numeste violenta domestica între membrii familiilor sau membrii aceleiasi gospodarii, specificând ca în aceste cazuri o persoana obtine puterea prin utilizarea coercitiei fizice sau emotionale.[2]

Violenta casnica este o forma de discriminare, reprezentând un comportament ce are la baza o prejudecata: statutul inferior al femeii comparativ cu cel al barbatului.[3]Aceasta prejudecata devine manifesta într-un context în care valorile legate de acceptabilitatea violentei ca mijloc de a rezolva un conflict, caracterul de afacere privata al familiei, aflata sub controlul barbatului, valori care le dau, în mod tacit barbatilor drept de proprietate asupra femeilor si copiilor.

Violenta împotriva femeii include ,,orice act de violenta bazata pe sex, care are drept rezultat, sau poate avea drept rezultat ranirea sau vatamarea fizica, sexuala sau psihologica a femeii, inclusiv menintarea cu astfel de acte, coercitia sau privirea arbitrara de libertate, fie în public, fie în viata privata.[4] Textul Declaratiei devine mai specific în articolul 2, în care sint definite formele de manifestare ale violentei: ,,Prin violenta împotriva femeii trebuie sa se înteleaga, dar sa nu se limiteze la: a) violenta fizica, sexuala sau psihologica în familie, inclusiv bataie, abuz sexual al fiicelor, ..., viol marital, ... ", b) ,,violenta fizica, sexuala si psihologica, comisa sau permisa de stat, oriunde ar avea loc".

Comparând aceste definitii iese în evidenta neclaritatea asupra distinctiei între violenta asupra partenerului si violenta asupra copiilor. Oricare ar fi definitia, întotdeana vom avea elemente comune:

- existenta unei relatii de dependenta între cei doi parteneri;

- perpetuarea în timp a relatiei;

- exercitarea fortei de cattre unul din membrii relatiei (agresorul) si o constrângere pentru celalalt membru al relatiei (victima) - putere si control;

- existenta unui spatiu propriu de tip protejat, unde se poate desfasura violenta fara interventia i 141c27b mediata a cuiva din afara relatiei.

Violenta conjugala în România este o problema generalizata; principalul motiv care a permis generalizarea fenomenului îl reprezinta nerespectarea legislatiei si normelor atât celor proprii, cât si a celor internationale.

În opinia lui Hearn(1998)[6], o parte importanta a definirii violentei se refera la recunoasterea ei ca pericol potential, cu implicatii care depasesc câmpul concret de actiune. Acestea dupa Hearn(1998) sunt:

- recurgerea de catre un agresor la forta fizica sau vreun alt gen de constrângere;

- intentia de a cauza o vatamare;

victima resimte un abuz;

recunoasterea actelor comise ca fiind abuzive de catre o autoritate legala.

"Fenomenul violentei domestice poate fi diferita ca fiind orice forma voluntara de actiune sau de omitere a unei actiuni, care se exercita asupra unui membru de familie, provocând acestuia o vatamare, care are loc profitând de incapacitatea sa de a se apara, de a

decide sau de a cauta ajutor. În sens larg, violenta domestica înseamna îndreptarea agresivitatii catre un membru de famlie, de obicei[8]".

Definitia data de G. Murdock(1949), de exemplu, pare destul de completa. El arata ca "familia este un grup social caracterizat prin rezidenta comuna, cooperare economica si reproductie. Ea include adulti de ambele sexe, dintre care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute social si unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati, pe care îi cresc si îi îngrijesc".[9]

Notiunile de violenta în familie si violenta domestica nu au acelasi înteles, deoarece violenta în familie se refera la toate actiunile fizice, sexuale, psihologice, economice de ordin abuziv într-o relatie de tip familial legal. Iar notiunea de violenta domestica este mai larga, acoperid si sfera relatiilor agresive dintre concubini. Violenta domestica include toate aspectele de violenta aparute într-o relatie de tip familial între rude de sânge, rude prin alianta, soti sau concubini. Delimitarea clara a fenomenului are pozitii:

S-au elaborat mai multe modele care încearca sa explice violenta domestica, în care o descriere succinta ne arata Strong B., De Vault C., Sayad B. (1998) :

* Modelul psihiatric, care prezuma ca factori principali ai initierii violentei (si nu neaparat al celei reactive) tulburarile psihice si emotionale, personalitatea dizarmonica, consumul de alcool si droguri. Nu e vorba atât de boli mintale (schizofrenie, retardare), cât de un potential psihoemotional favorabil agresivitatii, ce tine de combinatia dintre datele biogenetice, socializarea emotionala defectuasa si experientele traumatice de viata.

* Modelul ecologic plaseaza problematica violentei domestice în interactiunile si evolutiile din mediul familial, acesta, fiind puternic marcat de mediul comunitar. În viziunea modelului ecologist, copilul care nu se potriveste cu asteptarile parintilor si familia supusa unor presiuni economice si sociale care nu are sustinerea comunitatii (îngrijirea copiilor, asistenta sociala si medicala, ajutor material maresc extreme de mult riscul de violenta între soti si abuzul fata de copii.

* Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de miscarea feminista, scoate în evidenta ca prin traditie barbatul era considerat stapânul casei, iar comportamentul discretionar, inclusiv prin agresarea fizica a celorlalti membri ai familiei, era de la sine înteles. Autoritatea patriarhala nu este însa nicidecum o relicva istorica, nici macar în democratiile avansate, ci mascat, opereaza din plin si în zilele noastre.

* Modelul situatiei sociale combina ideile celor doua modele anterioare, incriminând drept cause hotarâtoare ale violentei domestice doua seturi de variabile:

1. presiunile structurale (venituri mici, somaj, boala etc.), si 2. normele culturale transcrise în zicale, cum ar fi ,,bataia e rupta din rai". Acesti factori împing la violenta familiala.

*Modelul resurselor prezuma ca indivizii recurg la violenta atunci când, dorind autoritatea si dominanta, nu au resurse oficiale (situatie materiala, prestigiu social) pentru a le obtine sau pastra. Un tata care vrea sa-si impuna cu orice pret dominanta în familie, dar este somer sau are o slujba de mic prestigiu si salariu, nu are scoala si nici înalte abilitati intelectuale si comunicationale va recurge la violenta.

*În modelul costurilor si controlului social, enuntul fundamental este ca fiintele umane sunt înclinate sa îi domine pe altii, numai ca tin seama de costurile si riscurile pe care le asuma. Daca nu percep costuri personale în a-i pune la punct pe ceilalti prin forta fizica, o

fac. Astfel spus, în cazul în care controlul social este precar. În teritoriul domestic sunt conditii ce contribuie la nefunctionarea la cote înalte a acestui control si la facilitarea actelor violente (în special din partea barbatilor), si anume: inegalitatea de putere, barbatii având mai multa forta fizica, adesea si economica fata de sotii, iar parintii fata de copii. Caracterul privat al familiei determina, pe de o parte, retinerea din partea celor agresati sa ceara ajutor din afara si, pe de alta parte, stânjeneala celor din exterior de a interveni. Imaginea ,,barbatului adevarat" contribuie la violenta domestica în sensul ca, în multe subculturi - în unele societati în întregime, masculii violenti sunt apreciati si aplaudati fiindca reusesc sa-si impuna autoritatea.

Originile violentei împotriva femeilor trebuie cautate nu numai la nivelul agresorului ci si în structura sociala si în ansamblul valorilor, traditiilor, obiceiurilor si credintelor legate de inegalitatea dintre femei si barbati. Recurgerea la violenta este un mod prin care sunt controlate si supuse. Inegalitatea de gen, dintre barbati si femei, în manifestarile sale concrete devine astfel sinonima cu mentinerea unor tipare sociale violente care restrictioneaza alegerile, oportunitatile, dezvoltarea si participarea femeilor la viata sociala si profesionala.

Actele de violenta asupra femeilor nu se refera doar la abuzul direct care este cel mai vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedica sa-si puna potentialul în valoare, fapt care este atât în detrimentul lor ca indivizi cât si în detrimentul societatii.

,,O evaluare sumara a caracteristicilor principale ale agresorilor ne permite sa întelegem ca violenta (intra) familiala este atât un produs al modului în care aceeasi structura de putere este raspândita în societate".

*Majoritatea agresorilor sunt barbati, care, mult mai frecvent decât femeile agresoare, folosesc forta fizica împotriva partenerelor de cuplu;

* Femeile agresoare, cel mai adesea, comit acte de violenta contra partenerilor, mai ales din motiv de razbunare;

* Desi, violenta (intra)familiala are loc, indiferent de niveluri, de venituri mai joase si cu grade de instructie mai scazute. Se poate spune ca modul de organizare a indivizilor si grupurilor în societate se reflecta, între altele, în pattern-urile de violenta care se manifesta în familie.

Notiunea de abuz desemneaza în limba româna folosirea excesiva, fara masura a unor prerogative în asa fel, încât actul respectiv devine o fapta ilegala. Unde dreprurile sotului manifestate exceiv pot genera, adeseori, abuzuri. ,,În limba engleza, aceasta notiune are mai multe forme, dintre care aceea de maltratare, molestare, agresiune sau violente."

,,Un comportament abuziv poate lua mai multe forme, dintre care cele mai frecvente sunt urmatoarele:

*Abuzul fizic - consta în ghionturi, îmbrânciri, lovituri cu pumnii sau cu picioarele, palme, ardere, strangulare, lovituri cu diverse obiecte, fracture, mutilatie genitala, alungarea din camin, abandon si crima;

Abuzul emotional - consta în repezul afectiunii, înjosirei, reducere la tacere, umilire constanta, terorizare, gelozie, respingere, distrugerea demonstrativa a unor obiecte, negarea dreptului victimei la emotii, confiscarea obiectelor personale, afisarea ostentetiva a armelor;

*Abuzul psihic - manifestat prin intimidare, ridicularizare, luare în batjocura a sistemului de convingeri (culturale sau religioase) ale victimei, santaj, amenintarea ca-i va lua copiii, distrugerea patrimoniului familial, amenintarea ca o va ucide, manifestarea unui compartimet posesiv, izolarea de familie si prieteni, amenintari dese inclusiv la adresa copiilor sau altor rude apropiate, agresiune verbala;

*Abuzul sexual - obligarea fortata la gesturi nedorite sau la raporturi sexuale, cererea ca victima sa îmbrace haine mai mult sau, dimpotriva, mai putin provocatoare, obligarea partenerei sa se prostituieze, viol marital, obligarea victimei sa faca sex cu obiecte, animale sau prieten, de a pune în aplicare fantezii pornografice, enegarea sau denigrarea sexualitatii partenerei;

*Abuzul economic - lipsirea de mijloace de subzistenta (hrana, medicamente), refuzul de a contribui la sustinerea familiei, împiedicarea femeii sa mearga la slujba sau sa lucreze, refuzul ca victima sa-si aiba banii proprii sau surse de câstig, controlul strict exercitat asupra bugetului familial, furtul acestuia sau luarea cu forta de catre partener a banilor câstigati de femeie, preluarea controlului asupra altor sume de bani sau proprietati prin frauda, înselatorie sau deturnare de fonduri."

Majoritatea acestor forme de abuz constituie, în numeroase tari infractiuni criminale ale caror sanctiuni sunt prevazute în Codul Penal.

Analizând violenta în familie si abuzul sexual al copiilor, A. Giddens (2000) le plaseaza subtitlul ,,fata nevazuta a familiei" . Este o expresie cultivata mai cu seama datorita miscarii feministe, ce a pus pe tapet idea ca spatiul familial este departe de a fi unul senin, plin de armonie, ci e impregnat de mari convulsii si nedreptate, cu deosebire la adresa sotiilor si copiilor. Pentru a proteja în continuare aceasta imagine idilica despre grupul domestic este o mare inechitate sociala si general umana.

Apropierea fizica a persoanelor între ele prin atâtea nevoi si experiente duce inevitabil la posibilitatea de conflicte mai dese si intense. Factorul erotico - afectiv, atentia si iubirea reciproca înseamna si o sensibilitate si reactivitate mai mare la comportamentul celuilalt. Familia este microuniversul cu cel mai mare potential de solidaritate afectiva, dar si de tensiuni si abuzuri.

1.3. Factori cauzali ai violentei domestice

Marii specialisti nu s-au limitat la elaborarea si utilizarea unor instrumente de lucru care sa masoare reprezentarile sociale ale acestei forme de agresivitate, ci s-a deplasat în special catre structurarea cauzelor prezente în acest tip de comportamente.

Femeia vede cauzele potrivit carora este expusei violentei în ea însasi, barbatii - în altcineva. În acest sens Munteanu A. , Popescu M. , si Popa S., în urma cazurilor studiate au apreciat ca se pot diferentia trei categorii de cauze ale violentei domestice îndreptate asupra femeilor:

A: Cauze care tin de caracteristicile individuale:

1.Afectarea starii de sanatate a agresorului sau victimei

2.Consumul de alcool sau diferite substante

3.Istoria infractionala a agresorului

4.Instabilitate ocupationala

5.Gravitatea la victima

6.Violenta ostila

7.Gelozie

B Cauze determinate de caracteristicile relatiei

1.Trai comun cu parintii

2.Locuinta comuna

3.Perpetuarea modelului: prezenta unei istorii a violentei în copilaria victimei sau agresorului

4.Izolarea sociala

5.Perioada scurta de cunoastere

6.Prezenta unor relatii adultere

C: Cauze sociale ale violentei intrafamiliale:

1.Toleranta sociala fata de violenta domestica - reprezentarile colective

2.Neimplicarea celorlalti

3.Saracia- lipsa de bani

4.Tranzitia

5.Lipsa unor legi specifice

6.Absenta serviciilor

7.Ignoranta femeilor victime privind posibilitati de autoprotejare

8. Inegalitatea de gen în familie si societate

De asemenea, în vederea obtinerii unor informatii valide, cercetarea realizata în anul 2000 de cele trei autoare a prevazut ca analiza datelor sa releve manifestarile si consecintele prezente în violenta domestica.

Fiecare caz de violenta conjugala se desfasoara în conditii specifice si are cauze particulare, însa, exista o serie de factori comuni, care definesc existentele si tendintele fenomenului la nivelul întregii societati. Acesti factori vizeaza, în primul rând, atitudinile si stereotipurile sociale cu privire la rolul ,,dominant" al femeii si cel ,,subordonat" al acesteia, inegalitatile dintre sexe. Exista, din acest punct de vedere, o lunga istorie a abuzului contra femeilor, împotriva sotiilor, în general, întarita de norme, cutume sau traditii.

Fara a înregistra modificari de esenta, pozitia femeii în familie si în societate, perioada moderna si contemporana, este la fel de subordonata, imaginea ei corespunzând unor stereotipuri tributare.

În pofida modificarilor intervenite în legislatiile contemporane, pentru a garanta drepturi egale barbatului si femeii, sotiei si sotului, atitudinile sexiste si conceptia dublului standard prin care este judecata sexualitatea celor doua sexe au supravietuit, în mare masura, pentru a mentine, în continuare, pozitia de subordonare a femeii fata de barbat.

Dincolo de interventia acestor factori sociali, economici si culturali, Richard Gelles, aprecia, în acest sens ca ,,cei mai importanti factori care determina violenta conjugala sunt statutul social, statusul ocupational, conditiile financiare, valorile personale si comunitare. Dincolo de acesti factori, profilul psihic al individului si experientele sale socializatoare în mediul familial sau social pot constitui influente determinante".

W. C. Reckless afirma ca gradul de violenta al unei persoane depinde de capacitatea acestor doua sisteme de a-l apropia sau departa pe individ de utilizarea violentei.

O abordare feminista considera violenta ca un rezultat al distributiei inegale a puterii în relatia de cuplu. Barbatul foloseste violenta atunci când simte ca pierde controlul asupra partenerei de cuplu sau pierde autoritate, în timp ce femeia utilizeaza violenta pentru a se apara sau riposta atunci când este atacata.

,,În familiile care pastreaza înca elemente ale modelului traditional, distributia puterii între partenerii de cuplu este disproportionata. Cercetarile au aratat ca în mediile rurale, unde modelul patriarhal al distributiei puterii se pastreaza într-o proportie mai mare, sunt constatate mai multe cazuri de violenta verbala si fizica generata de plasarea femeii într-o situatie vulnerabila. Acest tip de putere are origine sociala si culturala si se refera la norme si asteptari care ghideaza întelegerea noastra despre cum anume puterea trebuie alocata în relatie de cuplu. Puterea sociala a fost traditional favorabil barbatilor, conferindu-le un statut

superior si autoritate în comparatie cu femeile. Credinta culturala predominanta, potrivit careia sotul trebuie sa fie capul familiei, a dat barbatului un avantaj de putere. Dezechilibrul

puterii în relatie de cuplu este influentata, pe de-o parte, implicarea sociala si de resursele disponibile fiecarui partener, iar pe de alta parte de interdependenta dintre cei doi parteneri. Spre exemplu, femeile sunt socializate sa-si defineasca si sa sustina conceptul de sine prin intermediul relatiilor de familie, asa ca au tendinta de a investi mai mult timp în alternative ti suport fata de cuplu, în timp ce barbatii se identifica cu rolurile sociale si economice asociate conceptului de putere"

Statisticele semnaleaza un numar mai mare de cazuri de violenta conjugala care au loc în familiile defavorizate, acest lucru este explicat, de mai multi cercetatori, prin faptul ca aceste familii au mai putina intimitate, fiind mai expuse controlului exercitat de agentiile publice, printre care politia. Dimpotriva, familiile din clasele favorizate au un mai mare acces la servicii private (consilieri familiali, psihiatri, terapeuti, medici particulari, etc.) motiv pentru care violenta conjugala din cadrul lor este foarte putin transparenta (Del Martin).

Dintre factorii specifici care determina violenta conjugala pot fi mentionati urmatorii:

*Dependenta economica a femeilor de barbati

,,Dependenta economica a femeilor de barbati este un fenomen creat în tranzitie, si înlocuieste interdependenta economica din comunism. Mai mult acest fenomen este mai raspândit în rândul femeilor tinere si conduce la dezvoltarea patriarhatului modern. În ultima decada, în România (dar si în alte tari vecine) sindicatele din marile industrii au avut un rol foarte important ca grupuri de presiune. Fiund sindicate din industria grea (prin excelenta falimentara), ele au aparat interesele lucratorilor barbati, cerând sistematic o redistribuire a cheltuielilor bugetare în favoarea acestora. Statul a încercat sa fie protector pentru femei, dar a ramas protector pentru barbati, care au devenit asrfel ,,fii favoriti ai tranzitiei", cel putin în sensul veniturilor obtinute din redistribuiri ale bugetului public.

Tranzitia post - comunista se caracterizeaza prin distribuirea puterii preponderent în beneficiul barbatilor si distributia costurilor sociale preponderent în

defavoarea femeilor, chiar daca aparent barbatii pierd mai mult prin descrestrea dramatica a industriei".

Putem remarca faptul ca femeile lucreaza preponderant în domenii cum ar fi: textile, servicii publice, comert, sanatate, educatie. În unele dintre ele salariatii nu benificiaza de cresteri salariale semnificative si nici de sustinere din partea statului. Mai multe dintre ele au fost privatizate de la început si s-au dezindicalizat complet.

O alta expicatie ne da Mihaela Miroiu a contrastului devenit al femeilor fata de babati îl constituie vârsta de pensionare mai scazuta la femei, ceea ce implica un nivel mai scazut al pensiei. Femeile mature si cele vârstnice au fost puternic influentate de idiologia egalitarismului de gen în care au fost socializate. Recent, multe au trebuit sa se obisnuiasca cu dependenta economica de barbati, fapt cu totul neobisnuit în experienta anterioara.

În acest fel, inegalitatea între femei si barbati se transforma în dependenta a femeilor de barbati. Guvernele nu par sa constientizeze aceste tendinte si continua sa trateze femeile fara locuri de munca incluzându-le pur si simplu în categoria casnice. Barbatii fara serviciu sunt trecuti în categoria ,,someri" sau personae fara ocupatie. Astfel, femeile par sa joace rolurile de ,,casnice" prin libera-alegere si nu fiindca sunt fortate de aruncarea în afara sau de neincluderea pe piata muncii. Problema lor este tratata ca privata. Dimpotriva, somajul barbatilor este privit ca problema politica.

Cel mai elocvent exemplu de manifestare este prezenta unor atitudini partinitoare în familie, derivat din subestimarea contributiei femeilor la venitul familial, întrucât femeile fac, în genere, majoritatea serviciilor casnice neplatite. Majoritatea femeilor tind sa cheltuiasca în primul rând spre beneficiul familiei si abia în ultima instanta pentru ele însele.[22]

Similar, consider ca daca o societate se confrunta cu problematica dependentei a femeilor de barbati, în modul în care o solutioneaza este o masura a maturitatii acelei societati.

* Consumul de alcool si alcoolismul, în general

,,Problema alcoolismului, într-adevar se afla în corelatie cu violenta. Femeile deseori mentioneaza ca el devine agresiv când se afla în stare de ebrietate. Însa, se dovedeste ca el poate manifesta stari de furie si cruzime nu doar când a utilizat alcool. Bauturile alcoolice reduc capacitatea persoanei de a controla si a dirija comportamentul, de aceea femeile se consoleaza explicând impulsivitatea barbatului prin influenta alcoolului. Printre

altele, pot fi întâlniti barbati violenti care în principiu nu consuma alcool si tutun. Multe dintre persoanele care s-au tratat de alcoolism au continuat sa fie agresivi si sa-si maltrateze apropiatii. Alcoolismul ca boala si utilizarea excesiva a spirtoaselor nu pot îndreptati violenta". (UNIFEM, 2002). [23]

În principiu, am putea spune ca, desi alcoolul si violenta familiala sunt adeseori asociate între ele, una nu este cauza celeilalte. De fapt, agresorul are anumite caracteristici care îl împing deopotriva spre alcoolism si spre violenta.

Este cunoscut, de altfel, faptul ca numerosi soti, aflati sub influenta alcoolismului îsi maltrateaza nevasta sau concubina, razbunându-se, în acest fel, pe toate esecurile pe care le-au experimentat în viata. Alcoolicii adopta, cel mai adesea, un asemenea comportament violent, numeroasele din actele de agresiune pe care le comit soldându-se cu spitalizarea sau chiar cu decesul victimei. Cercetarile arata ca, în multe cazuri sotii alcoolici, supusi tratamentului de dezalcoolizare, au continuat sa-si maltrateze partenera.

Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca ,,însasi victima poate fi alcoolica sau consumatoare excesiva de alcool, situatie de natura a precipita conflictele cu partenerul de cuplu care fie este provocat, fie declanseaza el însusi situatia de agresiune. Desi ambii parteneri pot fi bautori de alcool, cel mai adesea, agresorii, mult mai frecvent decât victimele lor, se confrunta cu problema alcoolismului". (Correctional Service Canada).

Pentru a putea urmari relatia dintre consumul de alcool si utilizarea violentei în relatia de cuplu trebuie, însa, sa avem în vedere o serie de variabile cum ar fi: cantitatea de alcool consumata, frecventa consumului, paternul comportamental, contextul utilizarii alcoolului, disponibilitatea alcoolului, importanta alcoolului în viata individului, experienta consumului si istoria familiei consumatorului.

În urma studiilor care s-au facut pâna astazi nu exista nici o îndoiala privind consecintele consumului de alcool asupra cresterii incidentei conduitelor violente. Totusi

concluzia lui Bernett (1997)[25] dintre abuzul de alcool si violenta asupra femeii în relatia de cuplu spune ca: ,,alcoolul este primul factor de risc în dezvoltarea conduitei violente."

Alcoolul, ca atare asa cum am mentionat, nu este o cauza, ci o conditie care agraveaza actul de violenta respectiva. El este asociat însa cu o multitudine de atitudini

(re)sentimente sau manifestari la limita patologicului care induc agresorului tendinte de agresivitate extreme de grave. Aceste tendinte sunt potentate, la rândul lor, de diversi factori de personalitate, ca si de o serie de modele culturale învatate în familie. Pe de alta parte, alcoolul poate conduce la acte de agresiune, mai ales în cazurile în care subiectii în care subiectii consumatori, barbati sau femei, sunt plasati în situatii de conflict, amenintatoare, ori considerate ca atare de însisi subiecti.

,,Importanta influentei alcoolului în cazurile de violenta variaza în functie de situatie si conduce la reactii exagerate, reducând acuratetea judecarii riscurilor asumarii unei conduite violente prin amplificarea tendintelor de a actiona conform cu primul impuls." (Violence Directions Australia)

*Gelozia

Gelozia constituie un alt factor important care determina violenta conjugala, mai ale atunci când sotul, în concordanta cu prejudecatile sexiste, experimenteaza un profund sentiment de posesivitate asupra femeii, solicitându-i fidelitatea absoluta.

Gelozia excesiva, în multe cazuri nejustificata, alcoolismul si, mai ales, conduita agresiva se numara, de altfel, printre cele mai frecvente motive de divort, care se acumuleaza în timp, pentru a atinge punctul culminant în momentul desfacerii casatoriei. În asemenea împrejurari, în familiile respective unde gelozia si violenta sunt negate sau ascunse, conduc la stresuri, boli psihice, maltratare si chiar decesul partenerei.

În familiile unde interactiunile sunt haotice, unde ceea ce în mod obisnuit apare ca problema este privit ca ceva normal.

Studiile psihologice au aratat ca, în multe cazuri de gelozie, sotul este dominat de un puternic sentiment de insecuritate si de abandon, care îi invadeaza imaginatia sub forma unui veritabil complex. Din acest punct de vedere, el suspecteaza orice gest sau orice cuvânt al partenerei, chiar daca, în realitate, aceasta îi este extrem de fidela. Necesitatea resimtita de

unii barbati violenti de a-si controla sotia merge chiar pâna acolo în a-i interzice contraceptia tocmai pentru a nu o lasa gravida si a o tine astfel , ,,captiva" (Del Martin)

Dincolo de caracterul ,,normal" al unor reactii de gelozie exista si o forma patologica a acestor ractii concretizate de asa numitul ,,delir de gelozie" caracteristice unor personae care prezina alterari ale personalitatii si care se manifesta extreme de agresiv în situatiile de conflict cu partenerul de cuplu.

Amestecul de gelozie patologica, ura si suferinta, umilirea si maltratarea grava a fostei partenere caracterizeaza aproape fiecare caz de divort în care victima, daca nu are alte motivatii, renunta la casatorie tocmai datorita conduitelor abusive ale partenerului de cuplu. În alte cazuri, gelozia sotului si, implicit, comportamentul sau violent se datoreaza unor probleme sexuale din partea sotiei.

Sexualitatea în cuplu

Majoritatea oamenilor în toate societatile sunt heterosexuale - adica îsi stabilesc relatii emotionale si placere sexuala la parteneri de sex opus. În toate societatile heterosexualitatea reprezinta baza casatoriei si a familiei.

În acest domeniu incompatibilitatea fizica si sexuala este una dintre cauzele pricipale în cuplu. Daca barbatul are îndoieli asupra virilitatii sale sau asupra dorintei sexuale a sotiei, el poate adeseori, sa o suspecteze de infidelitate, negând pâna si paternitatea sa proprie asupra copiilor rezultati din convetuirea comuna. În mod real, brutalitatea sotului determina de fapt cele mai multe cazuri de incompatibilitate sexuala dintre parteneri, astfel ca sotia nu mai raspunde adecvat avansurilor sexuale al acestuia, motiv pentru care gelozia si violenta acestuia se amplifica.

Neîntelegerile sexuale din timpul casatoriei, sunt datorate unor disfunctii, care determina o pondere importanta din cazurile de violenta conjugala (Roy M., 1996)[28], mai ales

atunci când acestea s-au manifestat înca din timpuriu, în perioada închegarii cuplului". Din acest punct de vedere violenta sau abuzul contra sotiei este o forma de ,,compensare" a unui

deficit care împiedica convietuirea armonioasa în cadrul cuplului si-i da partenerului sentimental existentei unui complex de inferioritate.

Dorinta partenerei/sotiei de a deveni independenta financiar

Studiile au evidentiat un procent ridicat al cazurilor de violenta în familiile care pastreaza conceptiile traditionale privind statutul superior al barbatului si legitimitatea folosirii violentei asupra femeii în baza acestui statut. Violenta asupra femeii care are la baza principiului superioritatii barbatului fata de femeie. O serie de acte violente apar în acele familii în care sotul se considera ,,lider instrumental " si unicul cap de familie, refuzând ca sotia sa lucreze sau sa se instruiasca în afara caminului. Dorinta partenerei de a-si cauta o ocupatie sau de a-si ridica statusul educational este interpretata, adeseori, ca un ,,atentat" la adresa statusului propriu si a responsabilitatii traditionale care trebuie sa revina barbatului si femeii în camin, inclusiv o ,,uzurpare" a drepturilor primului. Asemenea conceptii specifice barbatilor care au neveste casnice pot determina în multe situatii, maltratarea partenerei.

Independenta financiara a femeii, cu toate ca poate determina amplificarea conflictelor din familie, actioneaza, totusi ca un factor de protectie contra violentei sotului. Scaderea inhibitiei fata de violenta si lipsa resurselor financiare care limiteaza posibilitatea femeii de a lupta împotriva violentei sau de a parasi relatia abuziva. Smithy si Straus (2003) argumentau ca ,,atunci când la nivel social nu este sustinuta egalitatea dintre barbat si femeie în relatie de cuplu si când piata muncii nu încurajeaza accesul femeii la locurile de munca, iar sistemul de protectie nu furnizeaza resurse financiare femeii, ele pot face foarte putin pentru a stopa violenta în cuplu sau a parasi acea relatie

Printre cei mai importanti factori de a evita conflictele între soti în cadrul familial sunt întelegerea si cooperarea - adica deciziile snt luate în comun, unde sotia este foarte putin dependenta economic de partener, violenta este ori absenta, ori accidentala. Colaborarea între

parteneri permite trecerea cu success peste episoadele de criza care fac sa sporeasca gradul de agresivitate si tendintele de violenta din cadrul familiei.

Studiile realizate în ultimii ani au aratat ca este greu de stabilit actiunea unei singure cauze asupra dezvoltarii comportamentelor violente. Dezvoltarea violentei în relatia de cuplu se afla sub incidenta asociata a cauzelor.

Datele sondajului de opinie realizat în Bucuresti de Gallup arata ca ,,lipsa banilor este factorul sau cauza principala care favorizeaza dezvoltarea violentei asupra femeii în cuplu".

Violenta împotriva femeilor, ca si cea împotriva altor categorii vulnerabile este explicata prin interactiunea factorilor de protectie si celor de risc. Este un model multicauzal, în care factorii care privesc dezvoltarea si personalitatea victimei sunt în interactiune cu factorii de personalitate ai agresorului. Interactiunea lor poate fi analizata din perspectiva nivelelor individuale, familiale, interpersonale, organizationale si macrosociale.

În final am putea spune ca cel mai mare factor al violentei domestice nu este vreunul din factorii de risc cunoscuti, ci numarul total al factorilor de risc surprinsi la un caz. Cunoasterea cumulativa a factorilor de risc este importanta nu numai pentru identificarea cazurilor, dar si pentru a planifica ajutorul de care au nevoie.

Exista anumiti factori de risc ai aparitiei violentei intrafamiliale, intalniti foarte frecvent in astfel de situatii:

. statut educational scazut;

. status ocupational scazut (lipsa unui loc de munca);

. dificultati materiale, financiare, venituri reduse;

. existenta unor abuzuri în copilaria agresorului;

. martor la violenta in familia de origine;

. stima de sine scazuta;

. unele norme religioase;

. consumul cronic de alcool sau substante nocive (droguri);

. prezenta copiilor in familie;

. dependenta materiala a sotiei de sot;

. toleranta femeii fata de violenta;

. traditia care favorizeaza pozitia barbatului;

. insuficienta informare a femeii-victima cu privire la existenta alternativelor si a    posibilitatilor de sprijin.

Factori cauzali

Exista o unica explicatie si cauza reala a violentei domestice. Aceasta este functionarea dominatiei barbatului asupra femeii, in societatile patriarhale. In virtutea traditiei care trece de la o generatie la alta, se invata rolurile sexuale de dominator, barbatul, si supus, femeia. Aceste roluri se contureaza la varste foarte fragede, chiar intre doi ani si jumatate si trei ani si jumatate si se confirma si rafineaza de-a lungul intregii vieti, in toate instantele sociale.

Putem defini, din punct de vedere sociologic, patriarhatul ca un sistem de autoritate in familie, in cadrul caruia loialitatea datorata "sefului "se bazeaza pe puterea lui de a dispune de bunuri, inclusiv de femeie si copii si pe mentalitatea ca aceste relatii personale de dependenta sunt la fel de naturale, de legitime, ca insasi viata. Asadar pe langa loialitate personala, patriarhatul mai depinde si de respectarea traditiei. Traditia, reprezentata istoric prin institutii, alaturi de cateva limitari legale, impune singurele constrangeri sistemului de dominare masculina.

De asemenea, ceea ce asigura perpetuarea violentei domestice de la o generatie la alta, mentinerea acestui fenomen, este toleranta sociala crescuta fata de acesta. Atat timp cat se transmite transgenerational, violenta domestica este vazuta ca un lucru normal, inerent oricarei familii. Si de ce am schimba aceasta normalitate cu care ne-am obisnuit? De ce am considera violenta domestica un fapt care ar trebui incriminat? Exista o "complicitate" intre agresor si restul societatii, pentru ca primul ramane nepedepsit datorita tolerantei si acceptantei manifestata de cel de-al doilea.

Factori favorizanti

Ultima cercetare nationala asupra violentei in familie, si singura de altfel, demonstreaza aceeasi confuzie intre factorii cauzali si cei favorizanti. Astfel, pentru marea majoritate a populatiei, fenomene precum saracia, consumul de alcool si droguri, stres-ul vietii cotidiene, bolile psihice stau la baza aparitiei violentei in mediul familial.

Este usor de presupus, in asemenea conditii, ca eliminand elementele respective eliminam si violenta domestica. Din pacate, practica arata ca violenta domestica este prezenta si in familiile in care nu exista astfel de probleme. Asadar, este necesara distinctia intre factorii favorizanti si cei cauzali, pentru ca astfel politicile sociale si masurile de prevenire si combatere a violentei domestice pot fi orientate in directia corecta.

Multe femei batute - si copiii lor - recunosc patternul comportamental al partenerului lor si incearca variate mecanisme de a face fata episodului violent si de a descreste intensitatea acestuia. De obicei, indiferent de ce face o femeie, aceasta tot este batuta. Multe femei abuzate se tem de represalii, se simt vinovate sau isi fac griji pentru situatia lor economica daca si-ar parasi partenerul. Familia este prinsa in aceasta spirala a ciclului violentei. Membrii familiei sunt izolati, imobilizati, speriati si defensivi. Toti se iluzioneaza ca totul se va schimba, dar nu fac nimic in mod real.

Specialistii practicieni au diferentiat factorii care pot proteja sau favoriza violenta:

- sprijin din partea familiei largite (resurse umane);

- lipsa unui model parental agresiv;

- situatie materiala buna (resurse materiale/ financiare);

- nivel de educatie crescut;

- o buna capacitate de rezolvare a problemelor si de a iesi din situatiile de criza;

- abilitati de comunicare intre parteneri;

- existenta unor institutii sociale care ofera protectie si suport;

- introducerea in legislatie a unor reglementari care sprijina victima si sanctioneaza agresorul.

Factori de risc:

- mentalitate traditionala care sustine superioritatea masculine in raport cu cea feminina;

- acceptarea violentei la nivel social;

- toleranta femeii fata de violenta;

- dependenta materiala a sotiei fata de sot;

- nivel de trai scazut;

- nivel educational scazut;

- dependenta de alcool/droguri a partenerului;

- existenta unui trecut agresiv in familia de origine;

- stima de sine scazuta a femeii;

- dorinta partenerului de a detine autoritatea si controlul in familie;

- gelozia si existenta unor relatii extraconjugale;

- lipsa unui loc de munca, somajul;

- existenta unor afectiuni psihice ale partenerului.

Este important de mentionat faptul ca niciunul din factorii de risc enumerati, luati in mod separat, nu constituie o cauza a violentei in familie. Violenta domestica apare in urma corelarii/cumularii mai multor factori de risc care furnizeaza declansarea conflictelor intre parteneri.

Prin violenta asupra copilului întelegem faptul ca parintii sau cei ce au copil în îngrijire îl expun unui comportament abuziv emotional, fizic sau sexual. Ori îl neglijeaza într-atât încât sanatatea fizica sau emotionala si dezvoltarea acestuia sunt în pericol.

Violenta domestica are efecte devastatoare asupra femeii. Dupa unii specialisti se delimiteaza doua categorii de victime ale unor evenimente traumatice:

Victima primara este persoana abuzata fizic sau sexuala, persoana bolnava care nu este dusa la medic, adolescentul denigrat pe nedrept de dascal în fata prietenilor sai, soldatul ranit în razboi, individul închis într-un lagar de concentrare etc.

Victime secundare sunt persoanele care sunt martori ai violentelor din familie sau din afara ei (când, de exemplu un copil asista la bataia crunta la care este supusa mama sa); în acest caz reactia persoanei este traumatizanta, comparabil cu ale celor din situatia de victima primara.

Dupa unii specialisti, daca în patru saptamâni de la actiunea evenimentului traumatic se rezolva fenomenele, atunci capacitatea de adaptare a organismului victimei a biruit stresul. Daca, însa, simptomele persista mai mult de o luna, consecintele psihice se vor prelungi pentru perioade de timp greu de determinat, adesea - în lipsa unui ajutor de specialitate - pentru toata viata.

Câteva din categoriile de tulburari care pot deveni cronice la persoanele victime ale violentei si care pot îngreuna adaptarea în continuare la sarcinile zilnice ne spune Maria Roth - Szamoskozi

Toate aceste consecinte sunt adesea cunoscute de victima adulta si cu toate acestea, ea decide sa pastreze relatia cu agresorul, sub justificarea ca nu are ce sa faca, nu are unde sa se duca.

Violenta în familie nu este doar o problema domestica fata de care femeile trebuie sa îsi asume responsabilitatea. Aceasta este o realitate care se extinde dincolo de familie, fiind continuta de toate valorile si institutiile societatii.