Impactul negativ asupra functionarii societatii, obstacolul in calea dezvoltarii si favorizarea nivelului de trai scazut sunt doar cateva dintre consecintele consumului de droguri. De aceea prin lucrarea de fata ne propunem sa prezentam fenomenul in Romania si sa facem o analiza critica a Strategiei Nationale Antidrog 2005-2012.

Termenul drog are mai multe multe acceptiuni: in sens larg desemneaza orice substanta (naturala sau artificiala) care prin natura sa chimica determina alterarea functionarii unui organ. In sens restrans se refera la substante care provoaca toleranta si dependenta. In limbaj uzual acest termen se refera la substante psihoactive, mai ales cele ilegale. [1]

Pavel Abraham[2] clasifica drogurile in functie de originea produsului, regimul juridic si de efectul asupra sistemului nervos central (SNC).

Astfel, dupa originea produsului, drogurile se impart in: sintetice (elaborate in intregime prin procedee chimice: morfina, metadona, ecstasy, amfetamina.); semisintetice (realizate prin procedee chimice pornind de la o substanta naturala (LSD); naturale (obtinute din plante: opiacee, canabis, frunze de coca).

Dupa regimul juridic, drogurile se clasifica in licite (alcool, tutun, cafea) si ilicite (opiacee, canabis, cocaina). Legea 143/2000 le diferentiaza in droguri de mare risc (heroina si cocaina), droguri de risc (marijuana) si precursori (substante utilizate frecvent pentru fabricarea drogurilor).

In functie de efectele asupra SNC, drogurile sunt: inhibatoare (opiacee, benzodiazepine, barbiturice, neuroleptice, antihistaminice), stimulatoare (stimulative ale atentiei, amfetamina si derivatele ei, cocaina, cafeina, amine simpatomimetice, stimulente ale dispozitiei), halucinogene (derivate din canabis, solventi, eter, derivate anticolinergice, alcool etilic).

Luminita Mihai[3] sintetizeaza factorii care influenteaza consumul de droguri in urmatorul tabel:

Exista patru modele ale consumului de droguri: ocazional ( este controlat si limitat la situatii particulare: uzul de marijuana inaintea unui concert de rock), experimental ( se manifesta din curiozitate), regulat (drogul devine rutina si duce la neindeplinirea functiilor sociale), compulsiv ( cel mai inalt grad de dependenta si anularea functiilor sociale).

Vorbind despre consumul de droguri, trebuie avuti in vedere o serie de termeni: dependenta, sevraj, toleranta.  Depedenta fizica este consecinta interactiunii prelungite dintre organism si drog, determinand necesitatea organica de a folosi drogul pentru evitarea tulburarilor aparute la incetarea utilizarii acestuia. Singurul drog care da dependenta fizica este heroina (opiacee). Dependenta psihica este starea caracterizata prin nevoia si dorinta de a consuma drogul pentru a retrai efectul initial, placut, ducand la invatarea comportamentului. Toate drogurile genereaza dependenta psihica.

Sevraj (abstinenta) reprezinta totalitatea tulburarilor fizice si psihice care apar la intreruperea administrarii drogurilor (dupa un interval de 10-12 ore de la incetarea ultimului consum) sau la scaderea dozelor acestora. Acest sindrom dispare la administrarea drogului, dependenta fiind astfel mascata.

Toleranta se refera la obisnuirea organismului cu efectul drogului si necesitatea cresterii dozei pentru obtinerea senzatiei dorite.

In prezentarea unui fenomen, trebuie avute in vedere si „radacinile acestuia”, de unde a inceput totul. In cazul heroinei, descoperirile facute in neolitic, in Elvetia atesta cultivarea macului, ale carui proprietati narcotice erau cunoscute de atunci. Opiul, extras din mac, este mentionat inca de acum 3500 de ani, in Biblie, dar si in documentele chinezesti, in Grecia si in Imperiul Roman. In secolul XIX, este obtinuta morfina din opiu, folosita in scopuri medicale, pentru ca la sfarsitul secolului sa fie introdusa in farmacii heroina, creand o reala problema de dependenta. Popularitatea heroinei creste odata cu trecerea timpului, ajungandu-se in 1990 la 1.5 milioane utilizatori in SUA. 

De cealalta parte, in ceea ce priveste cocaina, aceasta era consumata ca atare, prin mestecarea frunzelor de coca. Ulterior, a fost folosita in prepararea bauturilor alcoolice, dar si Coca-Cola, iar Sigmund Freud o prescria pentru tratarea diverselor probleme medicale: tulburari nervoase, digestive, isterie, oboseala cronica. Incepand cu secolul XX, cocaina a inceput sa aiba o extindere mult mai mare, mai ales in clasa de mijloc si cea de sus, din cauza preturilor ridicate. Problemele pe care le-a ridicat cocaina de-a lungul timpului sunt legate de dozaj, calea de administrare, obiceiuri de utilizare, tehnologia producerii ei.

Canabisul a fost atestat inca din anul 2737 i.Hr , insa in aceasta perioada de inceput nu se cunosteau proprietatile sale halucinogene, ci era doar cultivat pentru avantajele sale comerciale. Secolul al XIX-lea aduce in prim-plan constientizarea efectelor sale euforice prin Fitz Hugh Ludlow, care incearca sa disemineze intre canabis ca drog si medicament. Insa in general, interesul pentru canepa era generat de proprietatile sale de agent care induce euforia.

Nu in ultimul rand amfetaminele au fost folosite cu 5000 de ani in urma, abia in secolul al XX lea au fost descoperite efectele sale asupra SNC. Este des folosita efedrina pentru ca produce stari de euforie, lipsa oboselii, cresterea performantei si nivelului de activitate.

In incercarea explicarii factorilor consumului de droguri, fenomenul a fost teoretizat in trei directii. Explicatiile biologice sugereaza, dincolo de alte influente, rolul important pe care il au factorii genetici. Aceasta teorie a fost verificata pentru consumul de alcool, dar si pentru consumul de droguri, explicatiile sunt mai putin frecvente si convingatoare din cauza identificarii mai dificile a subiectilor in cadrul populatiei.,,[…] desi genele nu constituie un factor determinant al alcoolismului sau al dependentei de droguri, prezenta sau absenta lor poate face sa creasca probabilitatea ca o persoana sa devina alcoolica sau dependenta de droguri. In acelasi timp genele nu actioneaza singure, factorii de mediu avand un rol la fel de important.” [4]

Alte teorii biologice vorbesc de un dezechilibru metabolic al consumatorului, acesta fiind privit ca un bolnav care ravneste la droguri. Aceste teorii exclud insa explicatiile sociologice si psihologice.

Teoriile psihologice pun accentul pe trasaturile de personalitate precum stima scazuta, tulburarile emotionale, dificultatile de adaptare, egoismul, agresivitatea, tendintele obsesive, incapacitatea de control asupra impulsurilor, emotiilor si sentimentelor ca determinant al consumului si dependentei. Drogurile devin o modalitate de evadare din realitatea cotidiana.

Teoriile sociologice evidentiaza factorii structurali ai consumului, vorbind despre relatiile, conditiile si structurile sociale. Conform teoriei invatarii sociale, acesta nu este un fenomen individual, ci de grup care se invata asemeni oricarei conduite, fie prin interactiunea din cadrul grupului unde consumul este incurajat, fie prin imitare.

In continuare, vom face o analiza a situatiei din Romania, avand in vedere evolutia fenomenului si dimensiunile in prezent. In tara noastra ca si in celelalte state ale Europei Centrale si de Est, in perioada comunista, informatiile referitoare la problema sociala a drogurilor erau cenzurate, neexistand statistici sau referiri din partea mass-media. La mijlocul anilor 1990, problema drogurilor a iesit la iveala iar actiunile autoritatilor au inceput sa apara izolat intrucat nu existau politici, institutii si programe de reducere a amplorii fenomenului. Daca initial Romania era in special tara de tranzit pentru traficul de droguri, incet a devenit tara de consum si un teritoriu de depozitare a drogurilor. Avand in vedere evolutia ascedenta de la inceputul anilor ’90 a fenomenului, aparitia noilor droguri si extinderea retelelor de traficanti, putem vorbi de sincronizarea cadrului legislativ cu realitatea sociala. Analizand numarul de decese legate de consumul de droguri din Romania ( 6 ) comparativ cu cel din alte tari din Europa ( Germania, 1329 decese, Grecia 284, Austria 191, Italia 603), putem aprecia ca la nivelul anului 2005, situatia tarii noastre este relativ buna, situandu-se sub media europeana.[5]

Prima prevedere legislativa de dupa demascarea fenomenului a fost Hotararea de Guvern nr.75/1991, care stabileste normele de sanctionare privind regimul drogurilor, urmata de Legea nr.100/1998 care include Programul National de Prevenire si Control al Toxicomaniei, Ordinul Ministerului Sanatatii nr.32/1999 care se refera la infiintarea Centrului de Informatii si Documentare pentru Prevenirea Consumului de Droguri.

Articolul 312 Cod Penal cu privire la traficul de stupefiante a reprezentat singura reglementare care preciza sanctiunile aplicate pentru consum sau trafic de droguri pana in anul 2000 cand a aparut Legea nr.143 2000 privind Combaterea Traficului si Consumului Ilicit de Droguri, care a devenit Legea nr. 522/2004. Diferenta dintre cele doua consta in raportarea la persoana consumatoare nu doar ca infractor, ci si ca pacient, cu centrare pe abordarea complexa a nevoilor lui (nu doar cure de detox, ci si asistenta medicala, psihologica si sociala).

Institutia principala desemnata de Guvernul Romaniei pentru coordonarea activitatilor locale si nationale in domeniul drogurilor este Agentia Nationala Antidrog, care a luat nastere in perioada 2003-2004. ANA stabileste directiile si instrumentele utilizate in implementarea Strategiei Nationale Antidrog. Pe teritoriul Romaniei exista 47 de Centre de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog ( 6 in Bucuresti, 41 in tara), aflat sub coordonarea Agentiei. Aceasta are sprijinul ONG-urilor, dintre care ARAS( Asociatia Romana Anti-Sida) si ALIAT (Alianta de Lupta impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor) au un rol important in programele orientate spre reducerea riscurilor asociate consumului. Isi aduc contributia si autoritatile locale si institutiile aferente Ministerului Sanatatii, Educatiei, Justitiei, Autoritatea Nationala a Vamilor.

Pentru a ilustra situatia din Romania, vom prezenta rezultatele unor studii si informatii din mass-media. Astfel, in anul 2006, problematica drogurilor s-a regasit in 5.498 materiale media, dintre care 1.995 articole in presa centrala si 3.503 in publicatii regionale, locale si in emisiuni radio si TV.

Reflectarea in mass-media a problematicii drogurilor gestionate de ANA, 2006

SURSA: Raport national privind situatia drogurilor, 2007, ANA

Conform estimarilor, in anul 2000, in evidentele institutiilor de specialitate erau inscrise peste 10000 de persoane care se drogau, 90% dintre consumatorii de droguri injectabile fiind cuprinsi in segmentul de varsta 15-30 ani.[6]

Dupa Sorin M. Radulescu, numarul liceenilor consumatori de droguri s-a dublat in perioada 1997-2002, crescand si numarul de decese ca urmare a supradozelor.[7]

In ziarul „Gandul” din 7 aprilie 2006, apar informatii cu privire la un studiu efectuat de Facultatea de Sociologie din Bucuresti care indica faptul ca drogurile ilicite au fost experimentate de 1% din tinerii cu varsta cuprinsa intre 11-14 ani, aceasta pondere crescand de 10 ori in randul celor cu varste intre 19-22 ani. [8]

Distributia inegala a consumului de droguri determina aparitia mai multor categorii de consumatori in functie de varsta, sex si clasa sociala.[9] Dupa cum am evidentiat mai sus, tinerii reprezinta categoria cea mai raspandita in randul persoanelor dependente, semnificand 5.7% din totalul populatiei cu varste cuprinse intre 15-34 ani.

PREVALENTA CONSUMULUI DE DROGURI ILEGALE DE-A LUNGUL VIETII. ROMANIA 2004

SURSA: Obsevatorul Roman pentru Droguri si Toxicomanie/ Agenda Nationala Antidrog. Studiu in populatia generala 2004.

In ceea ce priveste distributia pe sexe a consumatorilor, 4.3% dintre acestia sunt barbati, in timp ce procentul femeilor este de doar 2.1%. 

PREVALENTA CONSUMULUI DE DROGURI ILEGALE DE-A LUNGUL VIETII. ROMANIA 2004.

SURSA: Obsevatorul Roman pentru Droguri si Toxicomanie/Agenda Nationala Antidrog. Studiu in populatia generala 2004.

Acest lucru este explicat de teoria interactionista prin care se sustine faptul ca rolurile sociale ale femeii sunt incompatibile cu comportamentul deviant, intrucat ei ii revin cele mai multe sarcini in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor. La polul opus, se remarca o toleranta mai mare fata de actele deviante infaptuite de barbati.  Explicatia consumului ridicat in randul tinerilor se incadreaza in aceeasi sfera, din cauza tentatiei acestora de a-si evidentia masculinitatea. Mai mult decat atat, la varsta adolescentei influenta grupului de prieteni este coplesitoare, motiv pentru care multi tineri adopta modelul general de comportament de teama excluderii.

Intrucat consumul de droguri ameninta viata, sanatatea, functiile sociale ale individului, integritatea familiala si chiar securitatea societatii, institutiile abilitate au actionat prin elaborarea unei strategii nationale ce vizeaza diminuarea fenomenului.

Prima strategie nationala antidrog, elaborata de Guvernul Romaniei a fost cea din 2003-2004, urmata de cea pe perioada 2005-2012, in concordanta cu prevederile noii Strategii Europene. Strategia actuala este structurata pe 7 capitole si are ca scop mentinerea la un nivel scazut a consumului de droguri, reducerea aparitiei altor cazuri si diminuarea criminalitatii asociate acestui fenomen. Implementarea strategiei are la baza doua planuri de actiune, fiecare cu durata de 4 ani.

Unul dintre obiectivele strategiei vizeaza reducerea cererii prin prevenirea consumului, realizata pe cele 3 segmente de baza: scoala, familie, comunitate. De asemenea, se evidentiaza rolul important al acordarii asistentei medicale, psihologice si sociale in vederea reinsertiei sociale. Mai mult decat atat, strategia sustine reducerea ofertei prin eforturi cumulate ale institutiilor responsabile , prin cooperare internationala si participare la operatiuni interstatale. In vederea informarii si evaluarii, se doreste monitorizarea situatiei drogurilor prin indicatori specifici, imbunatatirea cadrului legislativ. Pe langa fondurile obtinute din bugetul de stat, resursele financiare provin si din alte surse: donatori interni si internationali, valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a savarsirii infractiunilor legate de consumul de droguri.

Analiza Strategiei Nationale Antidrog 2005-2012

In incercarea de a analiza aceasta strategie, vom incepe prin expunerea punctelor tari. Printre acestea se numara formularea clara a obiectivelor in mod realist, evitandu-se stabilirea unor finalitati utopice precum „stoparea”/ ,,eradicarea” fenomenului si se sugereaza mai degraba „diminuarea”/ ,,reducerea” acestuia. In al doilea rand, implementarea acestei strategii are la baza un plan de actiune bine pus la punct, care urmareste parcurgerea treptata a etapelor stabilite in obiective. Mai mult decat atat, accentul cade pe tratarea consumatorului din punct de vedere medical, psihologic si social, intrucat acesta este privit ca victima, nu ca infractor. Aceasta schimbare se datoreaza necesitatii de a fi integrat social, incercandu-se evitarea plasarii lui in centre de reeducare, penitenciare care ar putea duce la perpetuarea modelului de consum.

Un alt plus al strategiei consta in faptul ca aceasta vizeaza atat reducerea cererii, cat si a ofertei, avand in vedere ca „lupta” trebuie dusa impotriva amandurora, pentru diminuarea fenomenului. Datorita eforturilor coroborate ale ANA si ale Politiei, s-a realizat o mai buna tinere sub control a pietei ilegale de desfacere a drogurilor, ajungandu-se in 2005 la capturi duble fata de 2001 la heroina in 2001 33,45 kg, iar in 2005- 285, 07 kg.[10] In cazul cocainei, capturile au fost in 2005 de 109, 71 kg fata de 2001, 2,75 kg, acest lucru explicandu-se printr-o crestere a cererii, dar si a ofertei, chiar daca pretul acesteia este cel mai ridicat comparativ cu alte droguri.

Notabil este si obiectivul centrat pe prevenire in cele 3 zone critice: familie, scoala si comunitate. Interesul pentru acest tip de activitati s-a concretizat la nivelul anului 2005 in derularea a 6  campanii de prevenire a consumului in scoala, 2 in familie si 5 in comunitate. In 2006, activitatile de prevenire in comunitate au fost destul de numeroase (7), iar in scoala si familie cate 2, rezultatul direct fiind o mai buna acoperire geografica si o abordare integrata a fenomenului.

Avand in vedere deficientele actiunilor anterioare de prevenire, este important sa mentionam progresul pe care il aduce strategia prin prevenirea diferentiata pe arii regionale in functie de numarul consumatorilor si preferintele de consum. Eficienta strategiei depinde de o buna alocare a resurselor in zone considerate focare (precum Bucuresti, Cluj, Constanta, Iasi, Timis, Bihor).

Introducerea standardelor minime de calitate urmareste imbunatatirea serviciilor oferite consumatorilor, asigurate de un personal mai bine pregatit. In acest sens, cheltuielile alocate pregatirii personalului au crescut de la 298.108 euro in 2004 la 2.956.818 euro in 2006.[11] Interesul crescut pentru identificarea surselor externe de finantare a condus la accesarea fondurilor PHARE in 2006, sursa importanta pentru consolidarea si dezvoltarea sistemului de prevenire si combatere a traficului si consumului ilicit de droguri.

In analiza strategiei, am identificat si o serie de puncte slabe. Prima dintre acestea se refera la lipsa diferentierii intre drogurile usoare si cele tari, avand in vedere ca droguri precum marijuana sau hasisul nu produc dependenta fizica, in timp ce opiaceele (heroina) au acest efect asupra organismului, necesitand o abordare aparte in ceea ce priveste prevenirea si reducerea cererii si a ofertei, luand in calcul faptul ca legea 143/200 vorbeste de „droguri de risc” si „droguri de mare risc”.

Desi strategia ofera o atentie deosebita activitatilor din cadrul scolii si al familiei, nu isi orienteaza obiectivele pe realizarea unor programe si centre menite sa ocupe timpul liber al consumatorilor sau al potentialilor consumatori. In acelasi sens, desi exista programe segmentate pe familie, scoala si comunitate, este nevoie de proiecte comune care sa le aduca laolalta pentru a obtine rezultatele scontate.

Un alt minus al strategiei este lipsa de preocupare fata de  perioada postcura, avand in vedere importanta cruciala a acesteia pentru reintegrarea sociala a consumatorului. In Romania exista o singura comunitate terapeutica , la Brebu (Campina), iar costurile tratamentului ajung in jurul sumei de 1000 de euro, numarul de locuri fiind limitat (30 de persoane).

In ciuda faptului ca in strategie se aminteste de reducerea riscurilor asociate drogurilor injectabile, nu se face referire la obtinerea resurselor necesare unor astfel de programe. Lipsa de fonduri a dus la disparitia a 3 centre (Bucuresti, Constanta, Timisoara), in capitala, in prezent ramanand doua. Avand in vedere ca acestea asigura materiale sterile de injectare consumatorilor (seringi, tampoane, unguente, apa distilata), costurile functionarii lor sunt foarte mari, si intrucat nu exista sprijin intern, a fost nevoie de finantari externe. Aceste servicii sunt oferite de doua ONG-uri, ALIAT (Alianta de Lupta impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor) si ARAS ( Asociatia Romana Anti-Sida).

Chiar daca se accentueaza necesitatea prevenirii prin informare, trebuie luate in calcul si efectele perverse ale acesteia. Informarea excesiva din partea mass-media, care cauta spectaculosul, poate duce la reactii contrare celor dorite intrucat indivizii pot considera drept comportament normal consumul de droguri. Recomandarea specialistilor se refera la faptul ca informatia trebuie prezentata intr-un mediu adecvat, cu continuitate in timp, transmisa de o persoana pe care receptorul sa o considere competenta, sincera, poate chiar un fost consumator.[12]

In cele ce urmeaza, vom prezenta atat oportunitatile cat si pericolele specifice Romaniei referitoare la consumul de droguri. Este cunoscut faptul ca aceasta problema a aparut in tara noastra in perioada de tranzitie, acesta fiind un avantaj, spre deosebire de alte tari care s-au confruntat cu fenomenul mult mai devreme. De asemenea, este de notat ca in Romania se produce o cantitate infima de droguri, cultivata pe suprafete foarte mici. O alta oportunitate este ponderea mare a populatiei rurale, cunoscut fiind ca cererea si oferta sunt mai intense in urban.

CONSUMUL DE DROGURI ILEGALE PE TIPURI DE LOCALITATI

SURSA: Consumul de droguri in randul tinerilor din Romania. Raport de cercetare.

Salvati copiii, 2005

Nu putem neglija nici importanta actualizarii cadrului legislativ si raportarea lui la contextul european, precum nici sustinerea din partea organismelor nonguvernamentale in activitatile de prevenire.

Printre dezavantaje se numara plasarea Romaniei intre zonele de tranzit pentru traficarea stupefiantelor pe „Ruta Balcanica”, care porneste din Turcia, traverseaza Romania catre Europa Occidentala. De asemenea, tara noastra a devenit in ultimii ani si spatiu de depozitare a drogurilor, fapt demonstrat de capturile impresionante.

Pe langa facilitarea intrarii drogurilor pe teritoriul Romaniei, deschiderea granitelor odata cu aderarea la Uniunea Europeana a avut drept efect si propagarea informatiei cu privire la disponibilitatea substantelor ilicite.

O cauza si o consecinta a consumului de droguri este si cresterea infractionalitatii, datele statistice evidentiind ca, in anul 2004, s-au comis de 180 de ori mai multe infractiuni ce au legatura cu drogurile decat in anul 1989.[13] In anul 2004, numarul infractiunilor a ajuns la 2169, dar trebuie mentionat ca din aceste cazuri, o mare parte a reprezentat-o operatiunile ilegale de vanzare si detinere de droguri in cantitati mici.

Luand in considerare faptul ca 98% dintre persoanele dependente de heroina prefera consumul pe cale injectabila, creste riscul raspandirii unor boli infectioase precum: HIV, hepatita virala B, hepatita virala C. Daca la nivelul anului 2006, dintre consumatorii testati doar 1,44% aveau HIV si doar 8.8% HVB, HVC a fost identificata la aproximativ jumatate dintre consumatorii testati (46.22%).

Avand in vedere punctele slabe identificate in strategie si pericolele asociate consumului, suntem de parere ca se pot aduce o serie de imbunatatiri. O prima propunere este aceea de a initia campanii de informare a populatiei in scopul incercarii atenuarii perceptiei negative asupra persoanei consumatoare, venind in completarea obiectivelor ce privesc toxicodependentul ca victima. „Imaginea drogatului este in general una proasta, a unui om bolnav, periculos, cu probleme psihice si care are dificultati in relatiile cu ceilalti.”[14] In urma Raportului de cercetare „Consumul de droguri in randul tinerilor din Romania” (2005) a reiesit ca 71,9% dintre respondenti considera ca parerea generala despre tinerii consumatori de droguri usoare este una foarte proasta si 81% apreciaza acelasi lucru despre consumatorii de droguri tari.

Pentru sustinerea eforturilor ALIAT si ARAS in lupta impotriva reducerii riscurilor aferente consumului de droguri injectabile (harm-reduction), noi sugeram o mai buna finantare a acestui gen de programe, intrucat astfel se poate evita raspandirea unor boli precum HIV/SIDA, hepatita virala A, B, C si tuberculoza. In plus, credem ca ar fi benefica  infiintarea unei retele de centre de zi si comunitati terapeutice dupa modelul occidental (Olanda) si adoptarea unor metode de terapie inovatoare, pe termen scurt cu efect mai rapid (melo-terapie, muzico-terapie).

Legalizarea drogurilor usoare ar putea reprezenta o cale spre imbunatatirea situatiei generale referitoare la consumul de droguri, deoarece ar scadea numarul infractiunilor asociate traficului si consumului. Avand in vedere situatia din penitenciare si accesul facil al detinutilor la droguri, s-ar evita transformarea consumatorului de droguri usoare in consumator de droguri tari prin inchidere. Mai mult decat atat, decriminalizarea drogurilor usoare ar reduce cheltuielile politicilor sociale din acest domeniu si ar insemna un plus la bugetul de stat prin impozitare.

Pentru a concluziona, consideram ca simpla existenta a Strategiei Nationale Antidrog si a Planului de Actiune nu este suficienta pentru diminuarea fenomenului, acest lucru necesitand in plus un sprijin sustinut din partea comunitatii si o schimbare a mentalitatii in ceea ce priveste perspectiva asupra consumatorului de droguri.

BIBLIOGRAFIE

• Abraham, Pavel, 2005,  Capcana drogurilor, Editura Detectiv, Bucuresti
• Consumul de droguri in randul tinerilor din Romania, 2005, coord. Gabriela Alexandrescu, Simona Zamfir, coord. Raport de cercetare: Marian Preda, Gabriel Jderu, Ioana-Alexandra Mihai, Salvati Copiii, Bucuresti
• Mihai, Luminita, 2005, 14 pasi in lumea drogurilor, Bucuresti
• Prevalenta consumului de droguri in Romania. Studiu in populatia generala, 2004, Agentia Nationala Antidrog
• Raport national privind situatia drogurilor, 2007, Agentia Nationala Antidrog

Radulescu, M. Sorin, Damboeanu, Cristina, 2006, Sociologia consumului si abuzului de droguri, Editura Lumina Lex, Bucuresti