Cea mai importanta problema in Romania de azi

Cea mai importanta problema în România de azi

Nu e nevoie de o privire avizata, de sociolog, ca sa ne putem da seama ca intelectualitatea româneasca nu mai este cea care odata facuse corp comun în fata totalitaris­mului, rezistî 21421g615v nd prin cultura (uneori si prin revolta ac­tiva) enormei puteri unice si discretionare. Azi elita noastra este adînc sfîsiata într-un pat procustian ideolo­gic, care-o chinuie peste masura si o face incapabila de rezistenta unita. Amenintarea, astazi, a unei noi puteri absolute, a unui nou partid unic în curs de constituire îi surprinde pe liderii nostri de opinie în toiul unor dispu­te pe care le consider, desi importante pentru o clarifi­care conceptuala, totusi profund daunatoare în contex­tul politic actual. Daca avem, pe de-o parte, o fireasca sciziune între intelectualii care-au trecut de la-nceput de partea puterii (si care azi populeaza toate organismele de decizie: Ministerul Culturii, Academia, Fundatia cul­turala, directiile teatrelor, cinematografiei, ca si mai toa­te centrele culturale din strainatate, tendinta fiind de apro­priere exhaustiva a acestor institutii) si, pe de alta, cei care si-au pastrat independenta cu pretul despuierii lor de pu­tere si vizibilitate sociala (din fericire ei sînt cei mai multi si mai valorosi si ei vor conta în final, indiferent în ce zona de umbra vor fi împinsi), mult mai trist este sa constatam o fractura ce se adînceste din zi în zi între aces­tia din urma, spre satisfactia, probabil, a celor aserviti pu­terii. E vorba de doua tipuri de intelectuali, ambele devo-

tate democratiei si liberalismului, ambele active si bene­fice în contextul national de azi. Unul dintre grupuri este însa mai conservator, mai elitist, mai traditional, mai le­gat de valori europene moderne - în sensul moderni­tatii interbelice -> pe cînd celalalt reprezinta intelectu­alitatea mai recenta, care urmeaza mai curînd un model ideologic asemanator neo-liberalismului american, adept al unui nou tip de societate, de relatii interumane, de ten­siune între globalizare si lateralizare culturala. Cum în­totdeauna bataliile ideologice s-au dat pentru nuante si nu pentru deosebiri ferme, sînt toate sansele ca, pe de-o parte, aceste doua grupuri sa uite ca adversarul lor co­mun îl reprezinta de fapt profitorii noului regim, iar pe de alta, ca toti intelectualii sa uite ca ne-ndreptam pri­mejdios de mult catre un nou model de putere discretio­nara, al carei cinism a devenit deja vizibil (strident, as zice) în anumite probleme punctuale, pe care le consider niste indicatori ce ne spun clar încotro bate vîntul. Daca nu se vor trezi la timp, intelectualii - si nu numai ei - vor avea în curînd de-a face cu un mare partid "popu­lar" (de fapt, doar populist) ca în Mexic, care-si va inven­ta si finanta opozitia ca sa nu ramîna chiar singur pe sce­na politica. Este motivul pentru care micile deosebiri intra-liberale ar trebui sa nu împiedice formarea unui nou front comun în cultura româneasca.

Unul dintre indicatorii de care vorbeam, si cel mai lim­pede la aceasta ora, este chestiunea manualelor alterna­tive. Desi acum se stie cu certitudine ca la originea în­tregii dispute a fost un tîrg politic dintre cele mai odioase, desi se cunosc în detaliu ramificatiile politico-economi-ce care leaga partidul de guvernamînt de clientii sai din lumea afacerilor cu cartea scolara, Ministerul Educatiei continua sa ascunda acest clientelism în spatele unui pu­eril joc cu computere impartiale. Dupa ce a redus anul trecut alternativele (iar alternative nu înseamna altceva decît democratie si libertate de alegere) la un numar fix

de manuale pentru fiecare disciplina în parte, anul aces­ta obiectivul ministerului a fost, deschis, fara nici un echi­voc, distrugerea editurilor cu experienta si traditie în edi­tarea manualelor în favoarea unor escroci aserviti puterii, nascocitori ai unor manuale atît de ieftine, ca n-ar fi cu putinta nici sa fie tiparite pe hîrtie igienica! Monopolul pe piata cartii scolare a fost miza acestor sforarii. Dinco­lo de enormele prejudicii pe care acest fapt le aduce în-vatamîntului românesc, distrugerea cinica a unor între­prinderi, pe care statul are datoria sa le sprijine daca se considera demn sa intre în Europa, este un fapt de sabo­taj clar al economiei de piata libera. Zdrobirea în forta a rezistentei, impermeabilitatea la orice argumente, chiar din partea unor oameni dintre cei mai straluciti, îmi amintesc de cotele tot mai nerealiste si mai cinice care le erau impuse "chiaburilor" altadata cu scopul fatis al rui­narii lor. Iar renuntarea la "luxul" frumusetii, al calitatii si al informatiei echivaleaza cu reducerea tuturor varie­tatilor de sapunuri care exista azi pe piata la doar unul sau doua ("Cheia" si "Camila"), caci, nu-i asa, populati­ei îi sînt suficiente si atîtea. De ce nu o singura marca de detergenti, una de frigidere, una de masini, un singur tip de om, omul nou al noului populism?

Iata pentru ce merita sa lupti, pentru ce merita sa faci din nou front comun. Nu pentru cîteva fraze discutabi­le dintr-o carte despre erorile modernitatii (care pot fi dez­batute civilizat, sine ira el studio) si nici pentru chestiuni de acum saizeci de ani (s-a dezis sau nu Eliade de trecu­tul lui legionar?), oricît de importante ar fi acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vita­la în acest moment, cînd, la televiziune si în presa, în fata natiunii, cei mai straluciti carturari români au fost umi­liti de o persoana urcata mult mai sus decît îi este locul si folosita ca o ranga de metal rece pentru demolarea unor edificii culturale ridicate cu truda si inteligenta. Pentru ca în acest moment nu exista în România o putere capa-

bila sa se opuna noului vandalism, echivalent al demo­larii bisericilor în epoca ceausista, singura solutie pentru stoparea nesabuintei si cinismului actual de partid si de stat este semnalarea acestor abuzuri organismelor inter­nationale ce au datoria sa testeze sinceritatea guvernului în angajarea sa pe drumul valorilor europene. Acest lu­cru îl pot face intelectualii, dincolo de tot ce-i desparte.