Cea mai importanta problema in Romania de azi

Cea mai importanta problema īn Romānia de azi

Nu e nevoie de o privire avizata, de sociolog, ca sa ne putem da seama ca intelectualitatea romāneasca nu mai este cea care odata facuse corp comun īn fata totalitaris­mului, rezistī 21421g615v nd prin cultura (uneori si prin revolta ac­tiva) enormei puteri unice si discretionare. Azi elita noastra este adīnc sfīsiata īntr-un pat procustian ideolo­gic, care-o chinuie peste masura si o face incapabila de rezistenta unita. Amenintarea, astazi, a unei noi puteri absolute, a unui nou partid unic īn curs de constituire īi surprinde pe liderii nostri de opinie īn toiul unor dispu­te pe care le consider, desi importante pentru o clarifi­care conceptuala, totusi profund daunatoare īn contex­tul politic actual. Daca avem, pe de-o parte, o fireasca sciziune īntre intelectualii care-au trecut de la-nceput de partea puterii (si care azi populeaza toate organismele de decizie: Ministerul Culturii, Academia, Fundatia cul­turala, directiile teatrelor, cinematografiei, ca si mai toa­te centrele culturale din strainatate, tendinta fiind de apro­priere exhaustiva a acestor institutii) si, pe de alta, cei care si-au pastrat independenta cu pretul despuierii lor de pu­tere si vizibilitate sociala (din fericire ei sīnt cei mai multi si mai valorosi si ei vor conta īn final, indiferent īn ce zona de umbra vor fi īmpinsi), mult mai trist este sa constatam o fractura ce se adīnceste din zi īn zi īntre aces­tia din urma, spre satisfactia, probabil, a celor aserviti pu­terii. E vorba de doua tipuri de intelectuali, ambele devo-

tate democratiei si liberalismului, ambele active si bene­fice īn contextul national de azi. Unul dintre grupuri este īnsa mai conservator, mai elitist, mai traditional, mai le­gat de valori europene moderne - īn sensul moderni­tatii interbelice -> pe cīnd celalalt reprezinta intelectu­alitatea mai recenta, care urmeaza mai curīnd un model ideologic asemanator neo-liberalismului american, adept al unui nou tip de societate, de relatii interumane, de ten­siune īntre globalizare si lateralizare culturala. Cum īn­totdeauna bataliile ideologice s-au dat pentru nuante si nu pentru deosebiri ferme, sīnt toate sansele ca, pe de-o parte, aceste doua grupuri sa uite ca adversarul lor co­mun īl reprezinta de fapt profitorii noului regim, iar pe de alta, ca toti intelectualii sa uite ca ne-ndreptam pri­mejdios de mult catre un nou model de putere discretio­nara, al carei cinism a devenit deja vizibil (strident, as zice) īn anumite probleme punctuale, pe care le consider niste indicatori ce ne spun clar īncotro bate vīntul. Daca nu se vor trezi la timp, intelectualii - si nu numai ei - vor avea īn curīnd de-a face cu un mare partid "popu­lar" (de fapt, doar populist) ca īn Mexic, care-si va inven­ta si finanta opozitia ca sa nu ramīna chiar singur pe sce­na politica. Este motivul pentru care micile deosebiri intra-liberale ar trebui sa nu īmpiedice formarea unui nou front comun īn cultura romāneasca.

Unul dintre indicatorii de care vorbeam, si cel mai lim­pede la aceasta ora, este chestiunea manualelor alterna­tive. Desi acum se stie cu certitudine ca la originea īn­tregii dispute a fost un tīrg politic dintre cele mai odioase, desi se cunosc īn detaliu ramificatiile politico-economi-ce care leaga partidul de guvernamīnt de clientii sai din lumea afacerilor cu cartea scolara, Ministerul Educatiei continua sa ascunda acest clientelism īn spatele unui pu­eril joc cu computere impartiale. Dupa ce a redus anul trecut alternativele (iar alternative nu īnseamna altceva decīt democratie si libertate de alegere) la un numar fix

de manuale pentru fiecare disciplina īn parte, anul aces­ta obiectivul ministerului a fost, deschis, fara nici un echi­voc, distrugerea editurilor cu experienta si traditie īn edi­tarea manualelor īn favoarea unor escroci aserviti puterii, nascocitori ai unor manuale atīt de ieftine, ca n-ar fi cu putinta nici sa fie tiparite pe hīrtie igienica! Monopolul pe piata cartii scolare a fost miza acestor sforarii. Dinco­lo de enormele prejudicii pe care acest fapt le aduce īn-vatamīntului romānesc, distrugerea cinica a unor īntre­prinderi, pe care statul are datoria sa le sprijine daca se considera demn sa intre īn Europa, este un fapt de sabo­taj clar al economiei de piata libera. Zdrobirea īn forta a rezistentei, impermeabilitatea la orice argumente, chiar din partea unor oameni dintre cei mai straluciti, īmi amintesc de cotele tot mai nerealiste si mai cinice care le erau impuse "chiaburilor" altadata cu scopul fatis al rui­narii lor. Iar renuntarea la "luxul" frumusetii, al calitatii si al informatiei echivaleaza cu reducerea tuturor varie­tatilor de sapunuri care exista azi pe piata la doar unul sau doua ("Cheia" si "Camila"), caci, nu-i asa, populati­ei īi sīnt suficiente si atītea. De ce nu o singura marca de detergenti, una de frigidere, una de masini, un singur tip de om, omul nou al noului populism?

Iata pentru ce merita sa lupti, pentru ce merita sa faci din nou front comun. Nu pentru cīteva fraze discutabi­le dintr-o carte despre erorile modernitatii (care pot fi dez­batute civilizat, sine ira el studio) si nici pentru chestiuni de acum saizeci de ani (s-a dezis sau nu Eliade de trecu­tul lui legionar?), oricīt de importante ar fi acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vita­la īn acest moment, cīnd, la televiziune si īn presa, īn fata natiunii, cei mai straluciti carturari romāni au fost umi­liti de o persoana urcata mult mai sus decīt īi este locul si folosita ca o ranga de metal rece pentru demolarea unor edificii culturale ridicate cu truda si inteligenta. Pentru ca īn acest moment nu exista īn Romānia o putere capa-

bila sa se opuna noului vandalism, echivalent al demo­larii bisericilor īn epoca ceausista, singura solutie pentru stoparea nesabuintei si cinismului actual de partid si de stat este semnalarea acestor abuzuri organismelor inter­nationale ce au datoria sa testeze sinceritatea guvernului īn angajarea sa pe drumul valorilor europene. Acest lu­cru īl pot face intelectualii, dincolo de tot ce-i desparte.