Codul etic si rolul lui in activitatea de achizitie. Pe baza activitatii Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie „Nicolae Testemitanu”

Codul etic si rolul lui in activitatea de achizitie. Pe baza activitatii Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie „Nicolae Testemitanu”

INTRODUCERE

Codul etic a fost publicat in Marea Britanie de catre Institutul Acreditar de Achizitii si Aprovizionare (CIPS).

Codul etic al unei institutii trebuie construit in jurul unor obiective clare, expuse in introducere:

promovarea valorilor, a principiilor etice;

crearea unui climat etic adecvat activitatii profesionale, in acord cu telurile institutiei;

prevenirea si rezolvarea conflictelor etice;

descurajarea practicilor imorale, sanctionarea abaterilor de la valorile institutiei.

Codul etic se bazeaza pe un set de valori si norme etice fundamentale si  se refera la relatiile intre: angajati, angajati – persoane deservite si angajati - reprezentanti ai altor institutii si ai societatii civile.

Cazurile semnalizate ca incalcari ale Codului de catre membri vor fi investigate de catre o Comisie Disciplinara numita de Consiliu; cind un caz de incalcare este dovedit, in functie de circumstante si de gravi­tatea acuzatiei, un membru poate fi avertizat, sanctionat, suspendat temporar sau sters definitiv din lista de membrii. Detaliile cazurilor in care se constata ca membrii au incalcat prevederile Codului vor fi facute in publicatiile Institutului.

Membrii nu-si vor folosi niciodata autoritatea sau functia in scopuri
personale si vor cauta sa sustina si sa imbunatateasca imaginea pro­fesiunii de achizitii si aprovizionare si a Institutului prin:

a)      mentinerea unui standard impecabil de integritate in toate rela­tiile lor de afaceri atit in interiorul, cat si in exteriorul organiza­tiilor in care sint angajati;

b)     folosirea celor mai inalte standarde posibile de competenta profe­sionala dintre cele pentru care sint responsabili;

c)      optimizarea utilizarii resurselor pentru care sint responsabili, in vederea oferirii avantajului maxim organizatiei in care sint an­gajati;

d)     respectarea literei si spiritului: oricaror recomandari privind practicile profesionale emise pe­riodic de catre Institut; obligatiilor contractuale;

e)      respingerea oricarei practici de afaceri care ar putea fi rezonabil
considerata ca necorespunzatoare.

1.2 Principii si reguli de comportament

Evaluatorii vor fi ghidati de urmatoarele principii:

Independenta

Independenta manifestata de evaluatori inseamna printre altele, faptul ca un evaluator nu poate sa desfasoare niciun fel de evaluare a unei interventii publice in care a fost implicat in etapa de proiectare, planificare sau implementare (inclusiv in activitatile de audit si control financiar).

Independenta evaluatorului mai inseamna de asemenea ca acesta nu trebuie sa fie influentat, in activitatea pe care o desfasoara in aceasta calitate, de nici un castig, potential sau real (material sau de alta natura) prezent sau viitor.

Este, deci, de evitat ca un evaluator sa accepte o misiune referitoare la o entitate pentru care el/ea a lucrat in trecut. O perioada minima de 2 ani ar trebui sa treaca inainte ca acesta sa accepte asemenea misiuni de evaluare.

Evaluatorii si evaluarile sunt predispuse la critici. Acest lucru este normal, dar, in acelasi timp, trebuie sa se admita faptul ca aceasta critica este deseori realizata de partile ce au interes in constatarile si recomandarile unei anume evaluari. Aceste parti nu pot fi considerate “observatori rezonabili”.

In cazurile deosebite, presa poate sa–si manifeste interesul fata de rezultatele evaluarii. Desi eforturile presei in directia prezentarii unor conduite necorespun­zatoare sunt laudabile, nu toti membrii presei pot fi considerati “observatori rezo­nabili”. Prin urmare, acuzatiile referitoare la lipsa independentei din partea eva­luatorilor trebuie abordate intr-o maniera serioasa dar si cu atentie si circumspectie.

Competenta

Nu exista – inca – in legislatia romaneasca nicio profesie denumita “evaluator al interventiilor publice” . Chiar daca ar exista, evaluarile vor fi realizate in cele mai multe cazuri de specialisti cu experienta, calificari si aptitudini dintr-o paleta larga de domenii, mai degraba decat de catre evaluatori ce desfasoara in principal sau exclusiv aceasta activitate. Acest lucru se intampla, partial, datorita faptului ca natura interventiilor publice este foarte diversificata prin prisma calificarilor necesare, in acest sens, evaluatorului. In plus, majoritatea expertilor capabili sa realizeze evaluari le efectueaza suplimentar fata de activitatea principala permanenta desfasurata. Prea putini specialisti sunt in situatia de a se baza strict pe activitatea de evaluare pentru a-si ocupa integral timpul de lucru. Mai mult, multi specialisti doresc sa-si limiteze activitatea de evaluare pentru a nu pierde contactul cu activitatea practica din domeniul lor de activitate.

Drept urmare, selectarea tipului de specialisti cu o calificare potrivita pentru un anume tip de activitate de evaluare, poate fi dificila pentru managerii contractelor de evaluare.

Asadar, evaluatorii trebuie sa satisfaca cerintele managerilor contractelor de evaluare in ceea ce priveste experienta, cunostintele si aptitudinile necesare pentru o anume sarcina. Daca evaluatorul poseda doar o parte dintre acestea, atunci acesta nu ar trebui sa accepte realizarea evaluarii sau ar trebui sa sugereze managerului contractului de evaluare sa angajeze pe cineva cu o competenta complimentara. Daca managerul respectiv nu are la dispozitie competenta suplimentara, sau aceasta este prea costisitoare, evaluatorul ar trebuie sa se autorecuzeze.

Integritatea

Inainte de acceptarea realizarii oricarei evaluari, evaluatorii sunt obligati sa considere daca s-ar putea afla intr-o situatie de conflict de interese din cauza unor functii detinute si/sau din cauza anumitor relatii avute in trecut, prezent sau viitor. Aceste functii si relatii includ, dar nu se limiteaza la:

a)      implicarea (ca si proprietar/detinator, angajat sau sub-contractor) in asigurarea finantarii, proiectarii, planificarii sau implementarii interventiei publice care este supusa evaluarii,

b)      apartenenta la o entitate implicata in comisionarea, aprobarea sau regle­men­tarea in orice mod a interventiei publice supusa evaluarii

c)      detinerea statutului de “functionar public” in orice capacitate, direct sau indirect legata de proiect si

d)      implicarea in monitorizarea anterioara a interventiei publice in discutie in unele cazuri.

Unde exista posibilitatea unui conflict de interese, evaluatorii trebuie sa se autorecuzeze. Evaluatorii ar trebui sa isi indeplineasca misiunea folosind un minum de resurse si toate aptitudinile si calificarile pe care le au la dispozitie. Evaluatorii trebuie sa se ingrijeasca pentru ca rapoartele intocmite de ei sa fie inaintate clientului in conformitate cu termenele de livrare prevazute in contract.

Evaluatorii trebuie sa indeplineasca actiunea de constatare a faptelor si formularea de concluzii si recomandari fara frica sau partinire, fara a omite potentiale constatari, concluzii sau recomandari nedorite si fara sa prezinte constatarile, concluziile sau recomandarile intr-o maniera mai favorabila decat aceea pe care o reflecta faptele.

Obiectivitate

Un neajuns comun a expertilor ce se angajeaza in evaluari este aceea ca se lasa condusi de propriile experiente trecute. Acestia isi proiecteaza cunostintele si experientele castigate anterior in perceptia interventiilor pe care sunt asignati sa le evalueze in prezent. Acest lucru trebuie sa fie evitat, intrucat circumstantele ce inconjoara interventiile publice pot diferi foarte mult.

Evaluatorii trebuie sa examineze cu atentie documentatia relevanta, in vederea unei intelegeri corecte a interventiei, inclusiv drafturi succesive ale documentatiei tehnice si a documentelor referitoare la planificarea interventiei, contractele apli­cabile (inclusiv conditiile generale si cele speciale ale contractului), modalitatile de achizitie publica care au stat la baza interventiei (inclusiv legislatia aplicabila achi­zitiilor publice) termenii de referinta, specificatiile tehnice precum si orice alte documente fundamentale pentru strategiile si politicile aplicate. In multe din ca­zuri, nu toate documentele relevante sunt puse la dispozitia evaluatorului la costuri rezonabile. In aceste cazuri, evaluatori trebuie sa includa acest lucru in raportul lor.

De fiecare data cand este posibil, cu limitarile impuse de buget si de termenele sarcinii de evaluare, evaluatorii ar trebui sa testeze daca au o intelegere corecta a faptelor, prin folosirea procesului de triangulare (verificarea faptelor cu ajutorul unor surse de informatie diferite, independente)

Evaluatorii trebuie sa asigure un echilibru in cercetarea lor, manifestand o atentie deosebita pentru considerarea si documentarea oricaror viziuni diferite din partea tuturor persoanelor interesate. Echilibrul in cercetarea si inregistrarea constatarilor nu inseamna ca evaluatorii trebuie sa fie neaparat “echilibrati” in concluzii si recomandari.Din contra, evaluatorii trebuie ca, de fiecare data cand e necesar si posibil, sa formuleze actiuni corectionale sau remedii. Acest lucru implica luarea de decizii ce nu sunt impartasite de toti beneficiarii.

Evaluatorii trebuie sa se asigure ca raportul lor stabileste o legatura clara si usor de urmarit intre constatarile evaluarii, concluzii si recomandari. Fiecare recomandare trebuie sa fie bazata pe o concluzie. Fiecare concluzie trebuie sa se bazeze pe un fapt documentat. Acest lucru nu inseamna ca evaluatorii nu pot sa emita opinii atunci cand bazele faptice sunt mai putin solide. In acele cazuri, evaluatorii trebuie sa evidentieze insuficientele din baza faptica si sa formuleze argumente care sa suporte intr-un mod adecvat respectivele opinii.

Transparenta

Evaluatorii trebuie sa fie constienti si sa constientizeze la randul lor bene­fi­ciarii in legatura cu constatarile, concluziile si recomandarile apartin – in prin­ci­piu – domeniului public si, prin urmare, trebuie sa fie accesibile publicului larg, inclu­siv presei. In practica, managerii contractelor de evaluare vor dori sa determine in ce forma si in ce masura constatarile, concluziile si recomandarile oricarei acti­vi­tati de evaluare sunt facute publice.

Rezulta ca evaluatorii nu trebuie sa faca publice oricare constatari, conculuzii sau recomandari fara acceptul explicit al managerului contractului de evaluare. Evaluatorii nu sunt “gardienii” transparentei si nu le este permis sa posede un set personal de criterii de transparenta .

In situatiile in care managerii contractelor de evaluare si beneficiarii se opun realizarii constatarilor, concluziilor si recomandarilor evaluarii din motive nepotrivite sau ilegale, evaluatorii au acces la procedurile puse la dispozitia “whistle – blower – ilor”

Confidentialitatea

Constatarile, concluziile si recomandarile bine argumentate pot fi obtinute doar daca beneficiarii pun la dispozitia evaluatorilor informatii pot fi asigurati asupra confidentialitatii comentariilor lor. In particular, evaluatorii trebuie sa fie atenti ca declaratiile specifice din raportarile de evaluare (atat scrise cat si verbale) sa nu poata fi atribuire unei anume persoane sau entitati.

Uneori poate fi necesar ca evaluatorii sa impartaseasca informatii care sa permita ca anumite declaratii sa poata fi atribuite unor anume persoane in cadrul propriilor organizatii sau ale unor organizatii gazda (personal administrativ sau de conducere) Aceeasti obligatie de confidentialitate se aplica acelor persoane.

Evaluatorii care nu reusesc sa mentina confidentialitatea sunt pasibili de sanctiuni legale si de plata unor daune – interese in concordanta cu legislatia aplicabila.

Obligatia de a mentine confidentialitatea nu expira in momentul formularii concluziei unei sarcini de evaluare. Confidentialitatea trebuie sa fie mentinuta pentru o minima perioada stabilita prin legislatia aplicabila.

Neutralitate

Evaluatorii nu vor lasa ca opiniile politice sau apartenenta la un partid politic sa influenteze abordarea oricarei misiuni de evaluare sau constatarile, concluziile si recomandarile trase. Permiterea acestui lucru, ar dauna reputatiei personale a evaluatorului si reputatiei profesiei de evaluator in general.

Evaluatorii trebuie sa se autorecuzeze in cazul in care obiectul, subiectul, scopul sau metodologia oricarei misiuni de evaluare poate determina un observator rezonabil sa traga concluzia existentei unui conflict in materie de afiliere politica sau de convingeri.

Evaluatorii trebuie sa manifeste o atentie deosebita ca aceste constatari, concluzii si recomandari lor sa nu fie influentate de niciun manifestare de discriminare pe motive de nationalitate, gen, rasa, religie, descendenta familiala sau oricare alte caracteristici protejate de lege.

Protejarea Interesului Public

Evaluatorii trebuie sa indeplineasca un serviciu public in termenii cadrului legislativ actual al evaluarii. Acest serviciu se refera in special la obligatiile Romaniei, sub reglementarile asa-zis-ului acquis communautaire, mai ales in cazurile care privesc managementul financiar corect al interventiilor finantate din fonduri publice. Rezulta, deci, ca aceste interese privitoare la activitatea de eva­luare pot depasi interesele entitatii care contracteaza o misiune de evaluare sau a entitatii/entitatilor supuse evaluarii.

Evaluatorii se vor stradui sa dezvolte o viziune asupra interesului public inpli­cat in orice misiune de evaluare si isi vor fundamenta abordarea evaluarii pe aceasta viziune. Evaluatorii isi vor declara aceasta viziune asupra interesului public ge­neral in preambului capitolului despre fundamentul evaluarii din raportul de evaluare.

Evaluatorii sunt obligati sa echilibreze interesele managerului contractului de evaluare, ale subiectului evaluarii, a viziunii lor asupra interesului public larg. Unde este necesar, evaluatorii vor discuta orice conflicte dintre aceste interese cu managerul contractului de evaluare, intr-un efort de a admite existenta unor astfel de conflicte in raportul de evaluare.

Prezenta anexa este elaborata in vederea aducerii de clarificari in legatura cu principiile si regulile de comportament prevazute in Capitolul II al Codului Etic. In cazurile in care este posibil, sunt puse la dispozitie exemple ce pot folosi la aplicarea practica a acestor principii si reguli.

Trebuie avut in vedere faptul ca acest Cod se aplica doar persoanelor fizice sau juridice care desfasoara procesul de evaluare si nu managerilor contractelor de evaluare. Acestia din urma sunt functionari publici carora le sunt aplicabile prevederile legale specifice acestora. Evident, managerii contractelor de evaluare trebuie sa aiba in vedere prevederile acestui Cod.

Codul etic reprezinta un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesionala aplicabile in relatia cu beneficiarii si partenerii Centrului Comunitar de Asistenta Sociala.

Codul etic se bazeaza pe un set de valori si norme etice fundamentale si  se refera la relatiile intre: angajati, angajati - persoane deservite si angajati - reprezentanti ai altor institutii si ai societatii civile.

Scopul codului etic este

Monitorizarea respectarii principiilor

Monitorizarea respectarii de catre evaluatori a principiilor stipulate in Cod reprezinta responsabilitatea unei persoane fizice, a unei asociatii de persoane fizice, sau a unei persoane juridice desemnate de catre Ministrul…, prin […. Ce instrument?].

Sanctiuni

Nerespectarea prevederilor Codului face obiectul uneia dintre urmatoarele sanctiuni, la alegerea persoanei fizice sau juridice la care se face referire in art. 13:

a)       mustrare scrisa;

b)      suspendarea temporara din activitati de evaluare; sau

c)      excluderea din comunitatea de evaluare profesionista.

Forma exacta a acestor sanctiuni va fi specificata de catre Ministrul …., prin [… ce instrument?].

CAPITOLUL II

Analiza activitatii sectiei achizitii in institutia Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie „Nicolaie Testemitanu”

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie „Nicolae Testemitanu' din Republica Moldova, este o institutie de invatamant superior, acreditata la nivel national, care ofera conditii optime de instruire universitara si postuniversitara prin rezidentiat a cadrelor medicale si farmaceutice conform cerintelor spatiului educational european si exigentelor mondiale, asigurandu-le, ulterior, instruirea prin secundariat clinic, doctorat, postdoctorat si formarea profesionala continua pe parcursul intregii activitati. Procesul didactic se realizeaza intr-o conexiune indispensabila cu cercetarea stiintifica, acordarea asistentei medicale calificate populatiei, propagarea realizarilor medicinii si farmaciei.

Potentialul didactico-stiintific al USMF se distinge printr-un profesionalism de electie, care se imbina cu cunoasterea limbilor moderne si a tehnologiilor informationale.

Strategia educationala a Universitatii isi trage seva din frumoasele traditii ale scolii mediciniste din secolul trecut, dar se orienteaza in permanenta spre schimbari de esenta in modul de organizare a invatamantului medical superior. Actuala reforma curriculara in curs de realizare vizeaza renovarea substantiala a programelor de studii, valorificarea unor noi oferte educationale, aplicarea sistemului european de credite academice transferabile, implementarea tehnologiilor informationale si de comunicare, a formelor si metodelor moderne avansate in desfasurarea procesului de predare-invatare-evaluare.

Studentii si rezidentii beneficiaza de posibilitatea de a participa la activitatea de cercetare stiintifica. Concomitent li se ofera studiul aprofundat al limbilor moderne de circulatie internationala, stagii de specializare si documentare in strainatate, obtinerea permisului de conducere auto, participarea la diferite activitati sportive, cultural-artistice etc. Toate aceste activitati sunt asigurate de o baza materiala si tehnica bine dezvoltata, de un bogat fond de literatura stiintifica medicala si de alte surse moderne de informare, de conditii normale de trai si odihna pentru studenti, rezidenti, profesori.

„Sa-mi consacru toate cunostintele si fortele cauzei de ocrotire si consolidare a sanatatii omului, prin prevenirea si tratarea maladiilor, sa muncesc cu abnegatie in serviciul comunitatii si interesul poporului' – sunt cuvinte din Juramantul Medicului, pe care le rostesc anual peste 600 absolventi autohtoni si din inca cca 25 de tari ale lumii.

Universitatea noastra este recunoscuta departe peste frontierele tarii pentru valorile pe care le-a produs in domeniul invatamantului, educatiei, stiintelor medicale, acordarii asistentei medicale populatiei, culturii spirituale. Mereu fidela traditiilor inaintasilor Universitatea este, totodata, ancorata in realitatile epocii in care traim, fiind antrenata in schimbul de valori cu peste 30 de universitati si centre medicale de prestigiu din Romania, Federatia Rusa, Ucraina, Cehia, Slovacia, SUA, Franta, Germania, Italia, Grecia, Olanda, Israel, fapt ce asigura mobilitatea si ofera sansa de afirmare plenara a cadrului profesoral-didactic si tineretului studios.

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' este un centru stiintific, curativ, cultural de instruire universitara si postuniversitara continua a specialistilor medici si farmacisti din Republica Moldova. Ea a fost fondata in baza Institutului de Medicina nr. 1 din Sankt-Petersburg, evacuat in timpul celui de al II-lea razboi mondial in Kislovodsk, care ulterior a fost transferat la Chisinau impreuna cu studentii si intregul cadru profesoral sub numele de Institutul de Stat de Medicina.

Institutul si-a inceput activitatea la 20 octombrie 1945, avand o singura Facultate, cea de Medicina Generala, care intrunea 32 catedre in cadrul carora isi faceau studiile cca 1000 de studenti. Procesul didactic era realizat de 130 de profesori, inclusiv 20 doctori habilitati si 23 doctori in stiinte medicale.

Fondarea Institutului de Stat de Medicina din Chisinau a servit drept impuls pentru dezvoltarea invatamantului superior medical si consolidarea sistemului de sanatate din republica.

In 1954 a fost fondata Facultatea Pediatrie, in 1959 – cea de Stomatologie, in 1963 – Facultatea Medicina Preventiva si in anul 1964 – Facultatea Farmacie. Necesitatea instuirii continue a specialistilor dupa absolvire a contribuit la infiintarea Facultatii de Perfectionare a medicilor in anul 1962. Cu scopul crearii conditiilor adecvate pentru buna desfasurare a activitatii stiintifice in acelasi an a fost fondat Laboratorul Central de Cercetari Stiintifice.

In 1965 Institutul a obtinut I categorie, iar in 1967 i-a fost incredintat sa realizeze forme noi de instruire continua diferentiata pe specialitati a viitorilor medici - prin subordinatura si internatura.

Din 1990 Institutul poarta numele lui Nicolae Testemitanu (1927–1986), ilustru savant, talentat pedagog si educator, om de stat, organizator experimentat in domeniul sanatatii publice, care a adus o mare contributie la organizarea si dezvoltarea sistemului de ocrotire a sanatatii in tara noastra; a fost un promotor militant al renasterii nationale, al suveranitatii si independentei Republicii Moldova. Om Emerit.

La 25 iulie 1991 Institutul de Stat de Medicina 'Nicolae Testemitanu' din Chisinau a fost reorganizat in Universitate. In 1995 institutiei i s-a dat un nou nume – Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' din Republica Moldova.

In anul 1992, cu trecerea la o treapta mai superioara - postuniversitara de pregatire a viitorilor specialisti medici si farmacisti prin rezidentiat, se deschide Facultatea Rezidentiat si Secundariat clinic.

Actualmente Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' este o institutie de invatamant superior de prestigiu international, care pregateste cadre medicale si farmaceutice in conformitate cu conceptiile moderne si exigentele internationale de instruire si educatie a viitorilor specialisti. In cadrul ei la nivel universitar functioneaza Facultatile Medicina Generala (inclusiv specialitatea Sanatate Publica), Stomatologie, Farmacie si Sectia de pregatire preuniversitara (pentru studentii-cetateni ai altor tari); la nivel postuniversitar – Facultatile Rezidentiat si Secundariat clinic, Perfectionarea medicilor si sectia Doctorat si Masterat.

In scopul eficientizarii procesului de formare stiintifico-practica a cadrelor de medici de familie, stomatologi si a specialistilor farmacisti pe langa Universitate functioneaza Clinica Universitara de Asistenta Medicala Primara cu Centrul de instruire/testare a deprinderilor practice (2003); Clinica Stomatologica Universitara (1977) si Centrul Farmaceutic Universitar (1982).

Instruirea cadrelor se efectueaza in baza programelor moderne, racordate la standardele europene, punandu-se efectiv accentul pe cele mai stabile valori, metodologii si elemente didactice: traditia, conceptiile avansate, modalitatile de analiza si sinteza, nivelul de disciplina si atitudine, modalitatile de instruire reproductiva si creativa.

Se implementeaza instruirea in modul integrat, forme interactive, probleme de situatie, caz clinic si nemijlocit la patul pacientului, medicina bazata pe dovezi, programe virtuale, pacienti standardizati, instruirea la distanta, telemedicina etc.

Studiile universitare in primii ani se efectueaza in limbile romana, rusa si engleza. In cadrul Filierei Francofone (din 1998), care activeaza la Facultatea Medicina Generala, studiile se realizeaza preponderent in limba franceza.

Un loc important in procesul de instruire cercetare in Universitate ocupa Biblioteca Stiintifica Medicala, care numara peste 1 mln. de exemplare de carte si alte surse moderne de informatie.

Din anul 1997 Universitatea este conectata la reteaua Internet, in 2002 a fost creat Centrul Universitar de informare 'Infomedica'.

Nobila misiune de pregatire a cadrelor revine corpului profesoral-didactic cu un puternic potential intelectual si o bogata experienta profesionala. In cadrul a 79 de catedre, 11 cursuri si 14 laboratoare stiintifice activeaza circa 1000 de specialisti, inclusiv 14 academicieni si membri corespondenti ai ASM, membri titulari si de onoare ai academiilor altor state, 140 doctori habilitati si 536 doctori in stiinte medicale, 20 Laureati ai Premiului de Stat in domeniul stiintei si tehnicii. Acest potential, pe langa activitatea didactica si stiintifica, intretine relatii de colaborare in domeniul formarii cadrelor medicale si farmaceutice, stiintei medicinale si medicinei practice cu peste 30 de universitati si clinici din Franta, Germania, Italia, Grecia, Olanda, Cehia, Slovacia, SUA, Israel, Romania, Rusia, Ucraina s.a.

Colaborarea internationala contribuie la integrarea in sistemele educationale europene si mondiale; dezvoltarea mobilitatii studentilor si profesorilor; implementarea noilor metode de instruire, cercetare, diagnostic si asistenta medicala; obtinerea granturilor de finantare, a proiectelor de cercetare, instruire si dezvoltare institutionala.

La etapa actuala USMF 'Nicolae Testemitanu' dispune de o baza tehnico-materiala bine dotata, care asigura toate domeniile de activitate universitara.

Pe parcursul a 64 de ani de activitate Universitatea a pregatit peste 37 mii de medici si farmacisti, dintre care peste 5000 activeaza in tarile din Orient si Occident. Actualmente, la catedrele si cursurile universitare, amplasate in 72 de clinici si policlinici moderne, isi fac studiile peste 5 500 tineri si tinere din Republica Moldova si din alte cca 25 de tari ale lumii.

Misiunea de suport a Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' este definita magistral de rolul cheie pe care il detine atat in procesul de reformare a invatamantului medical superior, cat si a sistemului de sanatate din tara.

Alinierea la tot ce-i modern in invatamantul universitar, dezvoltarea si aprofundarea activitatilor de cercetare si inovare in domeniul medicinii, desfasurarea ritmica a muncii clinice - sunt cele trei componente care determina fata de astazi a Universitatii

Dispozitii generale

Sectia Achizitii si Marketing a Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' (numita in continuare Sectie) este o subdiviziune a Universitгюii de Stat de Medicina si Farmacie 'Nicolae Testemitanu' (numita in continuare Universitate) creata cu scopul reprezentarii intereselor Universitгtii si a subdiviziunilor Universitatii in organele statului.

a.       In activitatea sa Sectia se subordoneaza Rectorului.

b.      In activitatea sa Sectia se conduce de legislatia in domeniul achizitiilor publice Pactele si Tratatele Internationale la care Republica Moldova face parte; Constitutia Republicii Moldova; alte acte legislative si normative in vigoare, precum si Carta Universitara, Regulamentul de Ordine Interioara, Ordinele Rectorului si prezentul Regulament.

c.       Angajarea, demisionarea si concedierea din functie a colaboratorilor Sectiei se efectueaza in conformitate cu normele legislatiei muncii in vigoare prin ordinul Rectorului.

Organizarea activitatii

Sectia dispune de urmatoarele state de personal:

Sef sectie – 1 unitate;

Jurist cat.I –1 unitate;

Economist cat.I – 2 unitate;

Sef depozit central – 1 unitate;

Sef depozit – 1 unitate;

Magaziner – 1 unitate;

Agent de aprovizionare – 1 unitate.

Activitatea Sectiei este condusa si coordonata de catre seful Sectiei angajat prin
Ordinul Rectorului.

In scopul asigurarii activitatii Sectiei colaboratorii acesteia isi indeplinesc
obligatiile de functie reiesind din prevederile fiselor de post aprobate de catre Rectorul
Universitati.

Asigurarea tehnico-materiala

Sectia este asigurata cu o baza tehnico-materiala ce nemijlocit contribuie la calitatea serviciilor prestate, precum si rapiditatea solutionarii problemelor aparute in cadrul Universitatii.

Drepturi

In activitatea sa Sectia dispune de urmatoarele drepturi:

a.       de a solicita de la colaboratorii si de la subdiviziunile Universitatii orice informatie (document) necesara pentru activitate.

b.      de a dispune de o baza legislativa necesara pentru functionarea efectiva.

c.       de a conlucra cu reprezentantii celorlaltor subdiviziuni ale Universitatii in scopul exercitгrii atributiilor de serviciu.

d.      de a fi asigurata cu editiile periodice din domeniul achizitiilor publice „Buletinul Achizitiilor publice' si din domeniul juridic „Monitorul Oficial', „Revista nationala de drept'.

e.       de a solicita acces nelimitat la arhiva de pastrare a documentelor inregistrate in urma desfasurarii procedurilor de achizitii.

Alte drepturi prevazute de legislatia Republicii Moldova in vigoare

Obligatii

In activitatea sa Sectia are urmatoarele obligatii:

a.     Examinarea si concretizarea necesitatilor autoritatii contractante de bunuri, lucrari si servicii, coordonоndu-le in limita mijloacelor financiare repartizate in acest sens, elaboreaza planurile anuale si trimestriale de efectuare achizitiilor.

b.     Se intocmeste si inainteaza spre publicare anuntul de intentie privind achizitiile preconizate de autoritatea contractanta pentru anul curent.

c.     Concretizeaza si initiaza procedura de achizitii corespunzatoare prevazuta de legislatie.

d.           Pregateste invitatie de participare la preselectie, la licitatie sau la alta procedura de achizitie.

e.     Elaboreaza documente de preselectie, de licitatie sau alte documente de atragere a ofertelor.

f.       Examineaza, evalueaza si compara ofertele operatorilor economici, prezentate la procedurile de achizitii.

g.            Pregateste, pentru a fi incheiate contractele de achizitii cu operatorii economici desemnati cistigatori, in stricta conformitate cu cerintele stipulate in documentele de preselectie, de licitatie sau alte documente de atragere a ofertelor.

h.            Intocmeste documentele necesare pentru sanctionarea operatorilor economici in cazul indeplinirii necorespunzatoare a clauzelor contractuale.

i.         intocmeste documentele necesare pentru prezentarea si оnregistrarea la ARMAPAU, Ministerul Finantelor - Trezoraria Centrala.

j.    Pastreaza si tine evidenta tuturor documentelor intocmite si aplicate in cadrul
procedurilor de achizitii timp de 5 ani.

k.     Intocmeste, actualizeaza si mentine lista electronica cu urmatoarele informatii:

lista operatorilor economici in dependenta de domeniul de activitate.

lista contractelor incheiate in urma procedurii de achizitie si contractelor de arenda,

lista necesitatilor si comenzilor efectuate de catre colaboratorii Universitatii.

l.           Prezinta informatia solicitata organelor competente si organelor de ocrotire a normelor de drept.

m.           Solicita si primeste informatia necesara pentru desfasurarea activitatii de la toti colaboratorii Universitatii.

n.       Intocmeste si duce evidenta contractelor de arenda a incaperilor la Institutiile Medico-Sanitare Publice pentru necesitatile catedrelor Universitatii;

o.      Duce evidenta lunara a facturilor pentru achitarea serviciilor comunale pentru spatiul arendat, conform prevedirelor contractelor de arenda.

Dispozitii finale

a.       Pentru totalitatea actelor de intrare/iesire este obligatorie viza sefului sectiei, in cazul absentei acestuia documentele sus numite vizeaza juristul.

b.      Sectia poarta raspundere pentru calitatea si oportunitatea serviciilor prestate in conformitate cu legislatia muncii in vigoare.

CAPITOLUL III

a)      Declararea intereselor. Orice interes personal care ar putea afecta (sau care ar putea fi rezonabil considerat de alte parti implicate ca afectind) impartialitatea unui membru in orice privinta relevanta prin prisma indatorarilor sale ar trebui declarat.

b)     Confidentialitatea si exactitatea informatiilor. Confidentialitatea informa­tiilor primite in exercitiul functiunii ar trebui respectata si nu ar trebui niciodata utilizata in scopuri personale; informa­tiile oferite in exercitiul functiunii trebuie sa fie adevarate si juste si sa nu fie niciodata formulate in scopul de a insela.

c)      Concurenta. Desi ar trebui sa se tina cont de avantajele pe care le prezinta pentru organizatia angajatoare a membrului intretinerea unei relatii continue cu un furnizor, orice aranjament care ar pu­tea impiedica pe termen lung functionarea eficace a concurentei echitabile ar trebui evitat.

d)      Cadourile de afaceri. Cadourile de afaceri, altele decоt articolele foarte marunte si cu valoare intrinseca foarte mica, cum ar fi agen­dele sau calendarele, nu ar trebui acceptate.

e)      Ospitalitatea. Ospitalitatea moderata este o manifestare de poli­tete accep­tata intr-o relatie de afaceri. Cu toate acestea, beneficia­rul ei nu ar trebui sa se lase antrenat intr-o situatie in care ar pu­tea fi influentat(a) (sau considerat(a) de celelalte parti implicate ca fiind influentat(a)) in luarea unei decizii de afaceri ca rezultat al acceptarii unei asemenea ospitalitati; frecventa si amploarea sem­nelor de ospitalitate acceptate nu ar trebui sa depaseasca semnifi­cativ ceea ce ar putea oferi in schimb angajatorul beneficiarului;

f)        Atunci cand este greu de determinat ce este si ce nu este acceptabil in termeni de cadouri sau de ospitalitate, oferta ar trebui refuzata sau ar trebui sa se ceara sfatul superiorului ierarhic al membrului.

CONCLUZIE

Cred ca un lucru care trebuie avut permanent in vedere in proiectarea unui cod etic trebuie sa fie functionalitatea si eficienta lui. Pe de o parte, codul etic trebuie sa fie operabil si usor de utilizat. Trebuie sa fie conceput ca un instrument de decizie pentru fiecare nivel de decizie vizat, de la simplul angajat, pana la membrii consiliului de administratie si actionari. In al doilea rand, aplicarea codului etic trebuie sa fie vizibila in rezultate palpabile. Codul etic trebuie sa lase urme! Altfel, etica va fi considerata un moft, un lucru inutil, o pierdere de timp, o risipa de resurse umane, financiare si de timp, sau, mai rau, ceva indezirabil. Un cod etic prost alcatuit, poate compromite ideea de etica profesionala sau de etica in afaceri.

Acestea sunt motivele pentru care propun o abordare pragmatica in conceperea codului etic.

Codul etic trebuie construit in stransa legatura cu functiile activitatii de achizitie. Nivelul de dezvoltare al unei organizatii defineste profilul achizitorulni in stadiul embrionar, organizatia are nevoie de un functionar de comenzi care sa fie eficient in executia unor sarcini de rutina repetitive. In stadiul de desavirsire, o organizatie va angaja personal profesionist, eventual cu studii postuniversitare, care sa fie capabil sa trateze aspectele strategice ale activitatii

Lucrarea data contureaza caracteristicile pe care un manager de achi­zitii ar trebui sa le caute atunci cind face recrutari de personal. Achizi­torii eficace tind sa aiba o imagine pozitiva despre ei оnsisi si increderea si capacitatea necesare pentru a comunica la toate nivelurile atit in in­teriorul, cit si in afara organizatiei. Ei tind sa aiba un nivel de educatie mai inalt (pe care sunt dispusi sa-1 imbunatateasca) si o atitudine proactiva – reflectata de maniera si spiritul in care ei isi abordeaza responsa­bilitatile, inainte de toate, ei sunt „jucatori de echipa'.

Organizatiile ofera instruire prin cursuri „inductive', prin experienta la locul de munca, prin cursuri externe sau printr-o combinatie a acestor trei metode. Aceasta instruire poate fi perfectionata si formalizata prin participarea la un program de calificare profesionala in domeniul achizi­tiilor, cea mai recunoscuta calificare de acest tip facоndu-se in cadrul Insti­tutului Acreditat de Achizitii si Aprovizionare (CIPS). O asemenea instru­ire poate fi obtinuta si prin intermediul unor cursuri universitare sau fo-losindu-se calea asa-numitor „Calificari Profesionale Nationale' (NVQs). Ambele modalitгti sint explicate in acest capitol.

Bibliografie:

1. „Principiile si Managementul Achizitiilor” – Peter Baily, David Farmer
2. „Contabilitatea societatilor bancare” - Elena Zaharciuc -Teora 2002
3. „Contabilitate Bancara”-V.Dedu
4. https://www.socbank.md