Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice

De ce Barometrul Relatiilor Interetnice?

România este o tara în care relatiile interetnice au generat, îndeosebi în prima parte a anilor '90, situatii conflictuale intens mediatizate si patimas abordate în spatiul politic. Era firesc ca sociologii sa încerce sa afle altfel decât din diverse scandari în ce masura aceste conflicte corespund unor tensiuni reale, si în ce masura sunt alimentate de un construct imaginar.

Între abordarile empirice ale problematicii interetnice, mentionam seria de 3 cercetari realizate de Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS) la solicitarea fundatiei Korunk în anii 1993-1995, precum si cele realizate de catre Centrul de cercetari Interetnice (CCRIT) îndeosebi cea realizata în anul 2000, cu finantarea USAID. Nu sunt singurele realizari din domeniu, însa au avut o metodologie asemanatoare, respectiv sondaje prin chestionar, aplicate unor esantioane reprezentative pentru populatia româna si maghiara[1].

Constatând utilitatea acestor cercetari, precum si necesitatea monitorizarii tendintelor manifestate la nivelul opiniei publice, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala a decis organizarea cu frecventa anuala, începând din anul 2001, a Barometrului Relatiilor Interetnice. Obiectivele acestui program sunt:

monitorizarea si evaluarea climatului interetnic general din România;

caracterizarea evolutiva a auto-perceptiilor si perceptiilor celorlalti în cadrul celor mai numeroase comunitati etnice;

dinamica propagarii si mentinerii stereotipurilor fata de diferite grupuri etnice;

factori socio-economici relevanti în dinamica relatiilor interetnice;

cunoasterea impactului public al unor aspecte ale politicii si l 21421h711v egislatiei privind minoritatile din România;

estimarea impactului pe care îl au diferitele evenimente asupra relatiilor interetnice.

Instrumentul de cercetare (chestionarul) a fost dezvoltat pornind de la cel elaborat în anul 1999 de catre un colectiv coordonat de CCRIT, în cadrul unui proiect pilot finantat de Fundatia pentru o Societate Deschisa din România. Aproximativ acelasi instrument si metodologie de cercetare a stat la baza cercetarii din 2000 a CCRIT, ceea ce face ca, în buna masura, rezultatele sa fie comparabile.

Pentru editia din 2001, a fost organizata o licitatie la care au participat principalele institutii de cercetare a opiniei publice din România. În urma analizarii dosarelor, juriul a decis ca ancheta sa fie realizata de catre Metro Media Transilvania. Interviurile au fost realizate în noiembrie 2001, în general în limba materna a respondentilor. Principalele rezultate au fost prezentate într-un caiet editat de CRDE. Baza de date este publica, putând fi accesate, împreuna cu caietul de prezentare a rezultatelor brute obtinute, pe site-ul www.edrc.ro, constituind în acest fel un valoros material de lucru pentru cercetatorii interesati de domeniu.

Articolul de fata îsi propune, dupa o discutie mai amanuntita a unor aspecte metodologice pe care le implica acest tip de cercetare, o încercare de citire mai atenta a unora din informatiile oferite de aceasta ancheta. Referirile le voi face, atunci când nu sunt prelucrari proprii ale bazei de date, la datele cuprinse în caietul de prezentare editat de CRDE în    noiembrie 2001.

Metodologia cercetarii

În cercetarile mentionate mai sus au fost avute în vedere exclusiv comunitatile româna (majoritara) si maghiara, principiul constând în a se alcatui esantioane de dimensiuni relativ egale, reprezentative pentru populatiile respective. În cazul cercetarii din 2001 s-a decis adaugarea unui esantion pentru populatia Rroma (tigani). De asemena, având în vedere situatia specifica a Transilvaniei, din punctul de vedere al subiectului cercetarii, s-a considerat necesar ca pentru populatia din aceasta regiune sa exista un esantion suplimentar.

Astfel, s-au constituit 4 esantioane independente:

E1 = 800 (reprezentativ pentru populatia adultadin România;

E2 = 200 (reprezentativ pentru populatia adulta din Transilvania);

E3 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie maghiara din Transilvania);

E4 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie rroma din România).

La raportarea rezultatelor, s-au avut în vedere urmatoarele categorii de respondenti:

Românii (esantionul general) se identifica în primul rând prin coordonata nationala (70%)[3] si în mica masura prin cea regionala (29%); în Transilvania, coordonata regionala e mai puternica (36%).

Pentru maghiari, identitatea regionala (49%) e la fel de puternica cu cea etnica (43%). Dintre cele trei grupuri etnice studiate, ei sunt cei care se raporteaza in cea mai mare masura la spatiile european si est-european (si în cea mai mica masura la cel balcanic).

Rromii se identifica mai degraba prin cetatenie (46% se definesc ca români) decât prin apartnenta la grupul etnic (numai 30% considerându-se în primul rând rromi).

Pentru ca cineva sa fie considerat român, daca românii (mai ales regatenii) considera ca trebuie sa fie nascut în România, maghiarii si tiganii acorda mai multa însemnatate decât acestia sentimentului de apartenenta. Pentru maghiari, elementul definitoriu cel mai des mentionat este limba materna.

Dupa parerea dvs., care sunt cele mai importante trei lucruri pentru ca cineva sa fie considerat ROMÂN

Tot criteriul locului de nastere este utilizat cel mai des de români (50% îl mentioneaza în primul rând[4]) pentru a defini pe maghiari. Dimpotriva, maghiarii se autoidentifica în primul rând prin limba materna (48%) si prin sentimentul apartenentei (16%).

În cazul hetero- si auto- identificarii rromilor, diferentele de apartenenta etnica ale respondentilor sunt cvasi-inexistente: în proportii statistic nediferentiate, ei definesc acest grup etnic prin limba materna si sentimentul apartenentei.

Imagini reciproce (paiul din ochiul celuilalt)

Dintr-o lista cuprinzând 24 atribute (câte 12 pozitive si 12 negative), subiectilor anchetei li s-a solicitat sa le aleaga pe cele trei care ar caracteriza cel mai bine fiecare grup etnic[5].

În privinta autoperceptiei (atributele pe care le aleg membrii fiecarui grup ca fiindu-le cele mai adecvate), ierarhia celor mai frecvente atribute este cvasi-identica:

Români: primitori, cumsecade, harnici (cei din Transilvania mai mult)

Maghiari: harnici, primitori, cumsecade

Tigani: primitori, harnici, cumsecade, - dar si dezbinati

Aceasta identitate exprima faptul ca, în realitate, atributele respective reprezinta un set comun de valori - un fel de imagine ideala a unei colectivitati, acceptata de catre membrii tuturor grupurilor etnice.

De asemenea, în toate cazurile, cel mai frecvent mentionat atribut negativ este dezbinati.

În schimb, modul în care fiecare grup etnic le caracterizeaza pe celellate este destul de diferit. Tabelul urmator sintetizeaza numarul atributelor negative (-), respectiv pozitive (+), acordat de membrii fiecarui grup etnic. Pentru aceasta, s-a calculat pentru fiecare respondent un "scor atitudinal", egal cu diferenta dintre numarul atributelor pozitive si al celor negative alese pentru a caracteriza un grup etnic[6]. Acest scor poate varia între minus 3 (au fost alese trei atribute negative) si plus 3 (trei atribute pozitive).

(*) Suma scorurilor atitudinale cu referinta la toate grupurile etnice, cu exceptia celui propriu.

Constienti de existenta unui grad de conventionalism în raspunsuri, observam ca din tabel rezulta câteva constatari:

[8]". Raspunsurile cel mai frecvent alese de români au fost Românii sunt în general mai toleranti decât sârbii (58%) si Ungurii din România au fost tratati mai bine decât albanezii din Kosovo (54%). Într-o buna simetrie semantica, optiunile maghiarilor s-au îndreptat catre variantele Ungurii din România sunt mai rabdatori decât minoritatea albaneza din Kosovo (52%) si Politicienii UDMR sunt mai întelepti decât au fost politicienii minoritatii albaneze din Kosovo (35%).

Relatiile dintre Români si Maghiari, acum fata de înainte de 1989

Relatiile dintre români si maghiari sunt acum mai bune sau mai proaste fata de înainte de 1989?[9]

Diferentele pâna la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns "neschimbate" si de non-raspunsuri.

În 1995, amintirea Târgu-Muresului din 1990 era înca recenta, iar perceptia conflictului era accentuata de situarea în opozitie a exponentului politic al minoritatii maghiare (UDMR). Oricum, evolutia relatiilor a fost si este perceputa în mod diferit de catre români si maghiari. Daca în urma cu sapte ani diferenta consta în proportia mai mare de români care constatau o înrautatire a situatiei, anchetele mai recente au relevat ponderea mai mare a perceptiei unei îmbunatatiri manifestate în rândul populatiei maghiare.

Dintre urmatoarele expresii care descriu relatiile dintre români si maghiari, care vi se pare ca exprima realitatea mai exact?

Diferentele pâna la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns "ignorare reciproca", "alta" si non-raspunsuri".

Trebuie remarcat ca relatiile dintre români si maghiari sunt percepute drept conflictuale îndeosebi de catre românii din afara Transilvaniei. Cei din Transilvania situeaza conflictul în alta parte decât în zona în care traiesc[10].Cu alte cuvinte, conflictul este perceput de regula ca pe ceva care se întâmpla undeva, mai rar ca pe o experienta directa.

Maghiarii definesc relatia ca pe una de colaborare, în masura mai mare decât românii. Cea mai acuta perceptie a conflictului dintre români si maghiari o au (evident!) tiganii (27%).

În acelasi context, trebuie remarcat ca românii din Transilvania sunt mai putin suspiciosi fata de intentiile statului ungar, atunci când e vorba de pretentii teritoriale, integrare, investitii în România[11]:

De remarcat ca temerile românilor fata de Ungaria s-au diminuat semnificativ din 1995, când 82% din români credeau ca aceasta îsi va mentine întotdeauna pretentiile asupra Transilvania.

Acelasi "spor de suspiciune" al românilor din afara Transilvaniei este manifestat si în privinta relatiilor dintre cele doua state vecine: 40% din acestia se asteapta sa se îmbunatateasca în urmatorii trei ani, fata de 53% din românii transilvaneni[12].

Drepturile minoritatilor

În privinta legislatiei existente cu privire la drepturile minoritatilor, este evidenta o grava asimetrie între opiniile membrilor populatiei majoritare si cei ai minoritatilor etnice. Spun "grava" pentru ca ea descrie o situatie de frustrare din partea ambelor grupuri minoritare, ignorata de majoritate, deci de lipsa de comunicare. Vestea buna ar fi ca, fata de anul precedent, exista o tendinta de ameliorare, cel putin în cazul maghiarilor.

Cum apreciati legile românesti cu privire la drepturile minoritatilor?

Punctual, un domeniu în care apartenenta etnica este perceputa ca discriminatorie este cel al ocuparii unui loc de munca. 44% din români considera ca rromii sunt dezavantajati, si numai 12% (8% în Transilvania) ca acest lucru se întâmpla în cazul maghiarilor. În schimb, 28% din maghiari si 58% din rromi se considera discriminati negativ. Interesant, tot 58% este proportia maghiarilor care cred ca rromii sunt dezavantajati. Situatia minoritara îi face pe maghiari sa fie mai sensibili decât românii fata de problemele unui alt grup minoritar.

Examinând modul în care este percepta relatia dintre un stat si conationalii din alte tari, constatam deosebiri majore între raspunsurile furnizate de catre români si maghiari[13].

Ponderea absolventilor de învatamânt superior

Ponderea persoanelor fara scoala

Ceea ce frapeaza este diferenta dintre standardul de viata al minoritatii rrome si cel al restului populatiei. Cu toate acestea, 20% dintre români cred ca tiganii sunt grupul etnic cel mai bogat. Este un exemplu tipic de stereotip cultural.