Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice

De ce Barometrul Relatiilor Interetnice?

Romānia este o tara īn care relatiile interetnice au generat, īndeosebi īn prima parte a anilor '90, situatii conflictuale intens mediatizate si patimas abordate īn spatiul politic. Era firesc ca sociologii sa īncerce sa afle altfel decāt din diverse scandari īn ce masura aceste conflicte corespund unor tensiuni reale, si īn ce masura sunt alimentate de un construct imaginar.

Īntre abordarile empirice ale problematicii interetnice, mentionam seria de 3 cercetari realizate de Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS) la solicitarea fundatiei Korunk īn anii 1993-1995, precum si cele realizate de catre Centrul de cercetari Interetnice (CCRIT) īndeosebi cea realizata īn anul 2000, cu finantarea USAID. Nu sunt singurele realizari din domeniu, īnsa au avut o metodologie asemanatoare, respectiv sondaje prin chestionar, aplicate unor esantioane reprezentative pentru populatia romāna si maghiara[1].

Constatānd utilitatea acestor cercetari, precum si necesitatea monitorizarii tendintelor manifestate la nivelul opiniei publice, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala a decis organizarea cu frecventa anuala, īncepānd din anul 2001, a Barometrului Relatiilor Interetnice. Obiectivele acestui program sunt:

monitorizarea si evaluarea climatului interetnic general din Romānia;

caracterizarea evolutiva a auto-perceptiilor si perceptiilor celorlalti īn cadrul celor mai numeroase comunitati etnice;

dinamica propagarii si mentinerii stereotipurilor fata de diferite grupuri etnice;

factori socio-economici relevanti īn dinamica relatiilor interetnice;

cunoasterea impactului public al unor aspecte ale politicii si l 21421h711v egislatiei privind minoritatile din Romānia;

estimarea impactului pe care īl au diferitele evenimente asupra relatiilor interetnice.

Instrumentul de cercetare (chestionarul) a fost dezvoltat pornind de la cel elaborat īn anul 1999 de catre un colectiv coordonat de CCRIT, īn cadrul unui proiect pilot finantat de Fundatia pentru o Societate Deschisa din Romānia. Aproximativ acelasi instrument si metodologie de cercetare a stat la baza cercetarii din 2000 a CCRIT, ceea ce face ca, īn buna masura, rezultatele sa fie comparabile.

Pentru editia din 2001, a fost organizata o licitatie la care au participat principalele institutii de cercetare a opiniei publice din Romānia. Īn urma analizarii dosarelor, juriul a decis ca ancheta sa fie realizata de catre Metro Media Transilvania. Interviurile au fost realizate īn noiembrie 2001, īn general īn limba materna a respondentilor. Principalele rezultate au fost prezentate īntr-un caiet editat de CRDE. Baza de date este publica, putānd fi accesate, īmpreuna cu caietul de prezentare a rezultatelor brute obtinute, pe site-ul www.edrc.ro, constituind īn acest fel un valoros material de lucru pentru cercetatorii interesati de domeniu.

Articolul de fata īsi propune, dupa o discutie mai amanuntita a unor aspecte metodologice pe care le implica acest tip de cercetare, o īncercare de citire mai atenta a unora din informatiile oferite de aceasta ancheta. Referirile le voi face, atunci cānd nu sunt prelucrari proprii ale bazei de date, la datele cuprinse īn caietul de prezentare editat de CRDE īn    noiembrie 2001.

Metodologia cercetarii

Īn cercetarile mentionate mai sus au fost avute īn vedere exclusiv comunitatile romāna (majoritara) si maghiara, principiul constānd īn a se alcatui esantioane de dimensiuni relativ egale, reprezentative pentru populatiile respective. Īn cazul cercetarii din 2001 s-a decis adaugarea unui esantion pentru populatia Rroma (tigani). De asemena, avānd īn vedere situatia specifica a Transilvaniei, din punctul de vedere al subiectului cercetarii, s-a considerat necesar ca pentru populatia din aceasta regiune sa exista un esantion suplimentar.

Astfel, s-au constituit 4 esantioane independente:

E1 = 800 (reprezentativ pentru populatia adultadin Romānia;

E2 = 200 (reprezentativ pentru populatia adulta din Transilvania);

E3 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie maghiara din Transilvania);

E4 = 600 (reprezentativ pentru populatia adulta de etnie rroma din Romānia).

La raportarea rezultatelor, s-au avut īn vedere urmatoarele categorii de respondenti:

Romānii (esantionul general) se identifica īn primul rānd prin coordonata nationala (70%)[3] si īn mica masura prin cea regionala (29%); īn Transilvania, coordonata regionala e mai puternica (36%).

Pentru maghiari, identitatea regionala (49%) e la fel de puternica cu cea etnica (43%). Dintre cele trei grupuri etnice studiate, ei sunt cei care se raporteaza in cea mai mare masura la spatiile european si est-european (si īn cea mai mica masura la cel balcanic).

Rromii se identifica mai degraba prin cetatenie (46% se definesc ca romāni) decāt prin apartnenta la grupul etnic (numai 30% considerāndu-se īn primul rānd rromi).

Pentru ca cineva sa fie considerat romān, daca romānii (mai ales regatenii) considera ca trebuie sa fie nascut īn Romānia, maghiarii si tiganii acorda mai multa īnsemnatate decāt acestia sentimentului de apartenenta. Pentru maghiari, elementul definitoriu cel mai des mentionat este limba materna.

Dupa parerea dvs., care sunt cele mai importante trei lucruri pentru ca cineva sa fie considerat ROMĀN

Tot criteriul locului de nastere este utilizat cel mai des de romāni (50% īl mentioneaza īn primul rānd[4]) pentru a defini pe maghiari. Dimpotriva, maghiarii se autoidentifica īn primul rānd prin limba materna (48%) si prin sentimentul apartenentei (16%).

Īn cazul hetero- si auto- identificarii rromilor, diferentele de apartenenta etnica ale respondentilor sunt cvasi-inexistente: īn proportii statistic nediferentiate, ei definesc acest grup etnic prin limba materna si sentimentul apartenentei.

Imagini reciproce (paiul din ochiul celuilalt)

Dintr-o lista cuprinzānd 24 atribute (cāte 12 pozitive si 12 negative), subiectilor anchetei li s-a solicitat sa le aleaga pe cele trei care ar caracteriza cel mai bine fiecare grup etnic[5].

Īn privinta autoperceptiei (atributele pe care le aleg membrii fiecarui grup ca fiindu-le cele mai adecvate), ierarhia celor mai frecvente atribute este cvasi-identica:

Romāni: primitori, cumsecade, harnici (cei din Transilvania mai mult)

Maghiari: harnici, primitori, cumsecade

Tigani: primitori, harnici, cumsecade, - dar si dezbinati

Aceasta identitate exprima faptul ca, īn realitate, atributele respective reprezinta un set comun de valori - un fel de imagine ideala a unei colectivitati, acceptata de catre membrii tuturor grupurilor etnice.

De asemenea, īn toate cazurile, cel mai frecvent mentionat atribut negativ este dezbinati.

Īn schimb, modul īn care fiecare grup etnic le caracterizeaza pe celellate este destul de diferit. Tabelul urmator sintetizeaza numarul atributelor negative (-), respectiv pozitive (+), acordat de membrii fiecarui grup etnic. Pentru aceasta, s-a calculat pentru fiecare respondent un "scor atitudinal", egal cu diferenta dintre numarul atributelor pozitive si al celor negative alese pentru a caracteriza un grup etnic[6]. Acest scor poate varia īntre minus 3 (au fost alese trei atribute negative) si plus 3 (trei atribute pozitive).

(*) Suma scorurilor atitudinale cu referinta la toate grupurile etnice, cu exceptia celui propriu.

Constienti de existenta unui grad de conventionalism īn raspunsuri, observam ca din tabel rezulta cāteva constatari:

[8]". Raspunsurile cel mai frecvent alese de romāni au fost Romānii sunt īn general mai toleranti decāt sārbii (58%) si Ungurii din Romānia au fost tratati mai bine decāt albanezii din Kosovo (54%). Īntr-o buna simetrie semantica, optiunile maghiarilor s-au īndreptat catre variantele Ungurii din Romānia sunt mai rabdatori decāt minoritatea albaneza din Kosovo (52%) si Politicienii UDMR sunt mai īntelepti decāt au fost politicienii minoritatii albaneze din Kosovo (35%).

Relatiile dintre Romāni si Maghiari, acum fata de īnainte de 1989

Relatiile dintre romāni si maghiari sunt acum mai bune sau mai proaste fata de īnainte de 1989?[9]

Diferentele pāna la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns "neschimbate" si de non-raspunsuri.

Īn 1995, amintirea Tārgu-Muresului din 1990 era īnca recenta, iar perceptia conflictului era accentuata de situarea īn opozitie a exponentului politic al minoritatii maghiare (UDMR). Oricum, evolutia relatiilor a fost si este perceputa īn mod diferit de catre romāni si maghiari. Daca īn urma cu sapte ani diferenta consta īn proportia mai mare de romāni care constatau o īnrautatire a situatiei, anchetele mai recente au relevat ponderea mai mare a perceptiei unei īmbunatatiri manifestate īn rāndul populatiei maghiare.

Dintre urmatoarele expresii care descriu relatiile dintre romāni si maghiari, care vi se pare ca exprima realitatea mai exact?

Diferentele pāna la 100% sunt reprezentate de cei care au raspuns "ignorare reciproca", "alta" si non-raspunsuri".

Trebuie remarcat ca relatiile dintre romāni si maghiari sunt percepute drept conflictuale īndeosebi de catre romānii din afara Transilvaniei. Cei din Transilvania situeaza conflictul īn alta parte decāt īn zona īn care traiesc[10].Cu alte cuvinte, conflictul este perceput de regula ca pe ceva care se īntāmpla undeva, mai rar ca pe o experienta directa.

Maghiarii definesc relatia ca pe una de colaborare, īn masura mai mare decāt romānii. Cea mai acuta perceptie a conflictului dintre romāni si maghiari o au (evident!) tiganii (27%).

Īn acelasi context, trebuie remarcat ca romānii din Transilvania sunt mai putin suspiciosi fata de intentiile statului ungar, atunci cānd e vorba de pretentii teritoriale, integrare, investitii īn Romānia[11]:

De remarcat ca temerile romānilor fata de Ungaria s-au diminuat semnificativ din 1995, cānd 82% din romāni credeau ca aceasta īsi va mentine īntotdeauna pretentiile asupra Transilvania.

Acelasi "spor de suspiciune" al romānilor din afara Transilvaniei este manifestat si īn privinta relatiilor dintre cele doua state vecine: 40% din acestia se asteapta sa se īmbunatateasca īn urmatorii trei ani, fata de 53% din romānii transilvaneni[12].

Drepturile minoritatilor

Īn privinta legislatiei existente cu privire la drepturile minoritatilor, este evidenta o grava asimetrie īntre opiniile membrilor populatiei majoritare si cei ai minoritatilor etnice. Spun "grava" pentru ca ea descrie o situatie de frustrare din partea ambelor grupuri minoritare, ignorata de majoritate, deci de lipsa de comunicare. Vestea buna ar fi ca, fata de anul precedent, exista o tendinta de ameliorare, cel putin īn cazul maghiarilor.

Cum apreciati legile romānesti cu privire la drepturile minoritatilor?

Punctual, un domeniu īn care apartenenta etnica este perceputa ca discriminatorie este cel al ocuparii unui loc de munca. 44% din romāni considera ca rromii sunt dezavantajati, si numai 12% (8% īn Transilvania) ca acest lucru se īntāmpla īn cazul maghiarilor. Īn schimb, 28% din maghiari si 58% din rromi se considera discriminati negativ. Interesant, tot 58% este proportia maghiarilor care cred ca rromii sunt dezavantajati. Situatia minoritara īi face pe maghiari sa fie mai sensibili decāt romānii fata de problemele unui alt grup minoritar.

Examinānd modul īn care este percepta relatia dintre un stat si conationalii din alte tari, constatam deosebiri majore īntre raspunsurile furnizate de catre romāni si maghiari[13].

Ponderea absolventilor de īnvatamānt superior

Ponderea persoanelor fara scoala

Ceea ce frapeaza este diferenta dintre standardul de viata al minoritatii rrome si cel al restului populatiei. Cu toate acestea, 20% dintre romāni cred ca tiganii sunt grupul etnic cel mai bogat. Este un exemplu tipic de stereotip cultural.