Definitia violentei si tipuri de violentei
Violenta exista peste tot īn lume: pe strada īn scoala, īn mass-media, īn inimile noastre este din ce īn ce mai mediatizata; atrage si īndeparteaza deopotriva.
Pornind de la etimolgia cuvāntului constatam ca verbul "violare " īnseamna "a profana" , "a transgresa" adica a depasi limitele impuse de lege.
In dictionare, cuvāntul violenta trimite la ceea ce se efectueaza cu o "forta intensā", brutala si adesea distructiva, la abuzul de forta pentru a constrānge pe cineva la ceva.
Etimologia latina si greaca a cuvāntului violenta vine īn sprijinul celor care, dupa exemplul cātorva biologi si psihologi, estimeaza ca violenta este o data substantiala vietii si naturii biologice umane, īn sensul aproape instinctiv de dorinta de putere si dorinta de a trai.
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrarii s-a constatat ca violenta este totdeauna urmarea unei frustrari si ca o frustrare antreneaza totdeauna un comportament violent.
Violenta afecteaza un numar mare de copii fara aparare prin diferite forme de privare, astfel ne referim la parintii sau persoanele care īngrijesc copilul īntr-un asemenea fel īncāt produc acestuia vatamari fizice sau emotionale īntr-un asemenea grad īncāt starea sanatatii sale fizice si/sau emotionale precum si dezvoltare sa sunt īn pericol.
Unor parinti le lipseste abilitatea de a se angaja pozitiv īn relatia lor cu copilul si de a da prioritate nevoilor de baza ale copilului īnaintea propriilor lor nevoi. Copilul poate fi plasat īn situatia de a trai īn anxietate sau grija continua de ceea ce s-ar putea īntām 21221v215v pla.
Copii expusi violentei, formeaza un grup foarte eterogen. Īn literatura de specialitate exista o diferentiere uzuala īntre patru tipuri de violenta:
1. Copii expusi violentei fizice,
2. Copii expusi vilentei emotionale,
Copii neglijati,
Copii expusi violentei sexuale.
Categoria copiilor abuzati fizic īi include pe cei care au fost raniti īn mod deliberat, precum si pe cei raniti datorita insuficientei supravegheri.
Deoarece noi nu reusim de fiecare data sa observam suferinta, anxietatea, neajutorarea si disperarea copilului, experientele sale avute cu un adult, care nu mai are control asupra propriilor acte si care este capabil sa provoace vatamari fizice, copilul este lasat sa se adapteze si sa faca singur fata acestor experiente abuzive care vin din partea celor care se considera ca ar trebui sa-l protejeze.
Aceste experiente se acumuleaza vatamarilor emotionale, care, pe termen lung, pot avea efecte mult mai serioase. Situatia poate fi chiar si mai complicata datorita faptului, ca vatamarile cele mai grave nu au īn mod necesar nici un semn exterior cum ar fi, de exemplu, loviturile la cap facute unui copil mic, mai ales bebelusilor. Scuturaturile puternice provocate copiilor de vārsta mica pot duce la un efect de biciuire a capului, vatamare care ar putea aparea īn alte circumstante cum ar fi accident de masina. Acest efect poate conduce la sāngerari ale meningelui, īn membrana protectoare a creierului, sau īn interiorul ochiului.
Īn conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate fi adesea canalizata spre copil. Īn situatiile īn care copilul respins devine turbulent, el ajunge "sa-i īnnebuneasca" pe parinti. Astfel copilul pare sa functioneze īn familie ca un fel de "tap ispasitor". Parintii si adesea fratii si surorile , īsi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil. Toate acestea sunt mult mai pronuntate īn cazul somajului extins sau al altor dificultati financiare. O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci cānd copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti.
Unii dintre acesti copii sunt rejetati īn mod extrem īnca de la īnceput, totul petrecāndu-se cu repetate abuzuri fizice.
Spaima trece, vānataile dispar, iar oasele se sudeaza cu toate acestea copilul traieste mai departe īn incertitudinea si anxietatea unei noi violente din partea parintilor sau a celor care īl īngrijesc. Neīncrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt īnca prezente, iar toate acestea īl duc pe copilul abuzat fizic īntr-o stare confuza.
Copilul īnvata sa se perceapa ca un "copil rau" care nu merita dragoste si īngrijire, asteptāndu-se astfel sa fie respins iar pentru a nu risca o noua respingere, va īncerca sa se apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita stārnirea furiei celor mari. Astfel copilul traieste zilnic īn aceasta situatie groteasca, la nivele diferite de constientizare. De la o zi la alta copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul īl abuzeaza si īl neglijeaza.
Vatamarea fizica chiar daca este vorba de una serioasa este doar temporara īnsa spaima si climatul emotional sunt patrunzatoare si de durata.
Clausen si Crittenden considera ca violenta (abuzul) emotional este prezent īn aproape toate cazurile de violenta fizica si ca abuzul emotional este cel care a cauzat cele mai mari daune dezvoltarii copilului.
Consecinta abuzului fizic depinde de anumite elemente de sansa , cum ar fi cazul īn care un copil mic cade pe cimentul unei īncaperi de baie īn comparatie cu cel care cade pe covor. Exista tendinta de a ne concentra atentia mai mult asupra vatamarii īn sine si mai putin asupra situatiei īn care aceasta avut loc, ceea ce ne departeaza de o evaluare clare a situatiei familiale īn momentul aparitiei ranii.
Dintre toate formele de violenta, violenta emotionala este foarte greu de definit si poate sa apara īn forme foarte diferite de viata. Violenta emotionala este definita ca o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane īngrijitoare, care dauneaza sau īmpiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Violenta emotionala implica un model de comportament continuu si stabil fata de copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia. Raul facut poate trece neobservat, cicatricile sunt interne īnsa pot reflecta daune mult mai mari si mai grave decāt orice forma de violenta.
Exista diferite forme de violenta emotionala clasificate īn functie de tipul de situatie la care copilul este expus, astfel:
Un tip de violenta este legat de copiii care sunt perceputi īn mod negativ de parintii lor ,uneori chiar de la nastere.
Acestia sunt expusi continuu la diferite forme de rejetare, copiii simt ca ceva nu este īn regula cu ei, ca sunt "prosti", "rai" sau "nebuni", sunt trecuti cu vederea ridicularizati, respinsi si vazuti ca o sursa a problemelor parintilor
Aceasta forma de violenta poate merge māna īn māna cu violenta fizica. Uneori violenta emotionala poate fi mai puternica alteori violenta fizica este cea dominanta.
Violenta emotionala include terorizarea copilului prin amenintari cu pedeapsa, parasirea sau alungarea
Amenintarile īi creeaza o stare de anxietate, careia copilului īi va fi greu sa-i faca fata.
Violenta emotionala este diferita de cea fizica prin faptul ca cel abuzat nu este īn mod necesar constient ca a fost abuzat. Rohnern si Roner folosesc denumirile de "respingere parentala" si "violenta emotionala" cu acelasi īnteles astfel considera ca: "parintii care resping sau īsi supun copiii unui abuz emotional sunt adesea cei carora nu le plac, nu accepta sau sunt īmpotriva copiilor(.). Respingerea se manifesta īn doua moduri principale - pe de o parte prin indiferenta si neglijare pe de alta parte. "
Un alt grup de copii care sunt expusi violentei emotionale sunt cei ai caror parinti sunt violenti unii cu altii.
Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta īnseamna a trai īn acelasi apartament sau casa si de a suporta consecintele climatului de ura si ostilitate dintre parinti si restul familiei. Acesti copii traiesc īn anxietate si īsi folosesc adesea energia pentru a avea grija de ei īnsisi si īn mod ironic si de parintii lor. Acesti copii sunt adesea fortati sa-si asume responsabilitati īn situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le faca fata. Astfel nu le mai ramāne decāt foarte putina energie pe care sa o investeasca īn joaca, īn relatiile cu ceilalti si īn īnvatatura.
Situatia copiilor celor care consuma droguri sau alte substante
Copiii aflati īn aceste situatii observa faptul ca adultii sunt prea preocupati de propria lor lume, de propriile lor nevoi īncāt nu mai pot avea grija si de ei de nevoile lor. Copilul este astfel expus la anxietate si situatii neprevazute pe care nu le poate īntelege.
Abuzul de droguri este un mod de viata extrem de costisitor si pentru a face rost de bani spargerile, hotiile si prostitutia sunt singurele cai de a satisface aceste nevoi. La toate acestea se adauga stresul, iar copilul este din ce īn ce mai mult dat la o parte acesta trebuind sa fie mereu īn alerta fata de comportamentul ciudat al parintilor.
Femeile care au avut un consum de alcool cronic īn timpul sarcinii vor avea un risc de 30-40% de a da nastere unui copil care sa prezinte un sindrom complet de alcoolemie fetala. Exista o asociere care se poate face īntre gradul de retard īn dezvoltare la nivel fetal si consumul de alcool al mamei din ultima perioada a sarcinii.
Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea copilului sunt expusi la abuz emotional.
Copilul este plasat īn mijlocul unui conflict cronic īn care unul din parinti īl acuza pe celalalt, iar copilul poate fi fortat sa "ia partea unuia dintre ei". Copilul devine anxios si se īntāmpla adesea sa aiba sentimente confuze. El pierde un parinte, fara sa-i fie permis sa fie necajit sau sa ceara si sa primeasca ajutor. Furia asociata cu acestea si disperarea copilului s-ar putea sa nu fie exprimate direct si s-ar putea ca īn aceasta situatie copilul sa devina deprimat si dificil.
El trece printr-un proces care īi poate afecta legaturile cu cei apropriati, īntr-un mod negativ, timp de multi ani.
3. "Neglijarea copilului reprezinta o ucidere tacuta si necrutatoare a spiritului uman"(Daro si Mc Carthy-1991).
Neglijarea emotionala e definita ca fiind slaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional īn cresterea copilului.
Semnele vizibile ale serioasei neglijari a copilului sunt multe astfel: copilul poate fi murdar si urāt mirositor, poate fi īnfometat, alb la fata si adesea nu cāstiga in greutate, multi dintre ei chiar slabesc, urticaria poate fi atāt de extinsa īncāt sa acopere tot corpul copilului, unii copii au fost lasati ore īntregi sau chiar zile fara a fi schimbati.
Copilul plānge pentru māncare, caldura si datorita disconfortului sau a durerii, ceea ce poate fi deranjant si poate stārni agresivitatea. Copilul traieste īntr-o lume īn care nevoile sale sunt rareori percepute, nimeni nu se aproprie de el si nu-i arata ca este dorit. Astfel īn timpul primelor sase, sapte saptamāni un copil nascut sanatos poate fi neglijat īn asemenea masura īncāt va avea nevoie acuta de a fi primit īntr-un spital.
Dezvoltarea copilului poate fi serios afectata, lipsa raspunsurilor sau a stimularilor poate duce la dezvoltari īntārziate psihomotorii sau de limbaj, precum si o slaba concentrare. Un copil de un an poate arata ca unul de sase luni, iar pe masura ce trece timpul acesti copii vor īnceta sa mai plānga si sa īsi comunice propriile nevoi.
Gānguritul lor natural nu se va dezvolta īntr-un limbaj normal, ei nu au sansa de a explora si de a īnvata ceva legat de mediul īnconjurator aflat dincolo de locul īn care dorm. Totusi unii dintre acesti copii pot recupera surprinzator de repede, atāt pe plan fizic cāt si emotional daca, atunci cānd sunt īnca bebelusi vor fi admisi īntr-o institutie pentru copii. Ei manānca cu lacomie si raspund prompt la grija adultilor, cāstiga īn greutate, īsi dezvolta limbajul si prospera. Īnsa, daca īngrijirea lor se īmbunatateste doar atunci cānd sunt mari ei vor recupera mai mult din punct de vedere fizic si mai putin din punct de vedere emotional. Se poate īnsa īntāmpla ca latura emotionala sa fie afectata pentru toata viata.
Neglijenta grava nu dauneaza doar sferei emotionale a copilului, ci afecteaza si dezvoltarea sa fizica. Uneori neglijarea poate avea consecinte mult mai serioase decāt violenta fizica, cunoscut fiind faptul ca lipsa unei hraniri adecvate afecteaza īntotdeauna dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijenta legata de cautarea unui tratament medical sau urmarirea acestuia poate avea consecinte serioase asupra dezvoltarii copilului.
Neglijarea poate fi de asemenea mai putin evidenta si nu neaparat continua, astfel copilul poate fi ridicat numai dupa ce a tipat suficient de mult, poate primi hrana dar nu suficienta sau adecvata, poate avea haine dar nu neaparat adecvate, poate primi afectiune si īngrijire din partea parintilor īnsa prea putine.
Atunci cānd neglijarea se īntāmpla sa ajunga īn atentia altor persoane, gradul acesteia poate fi foarte diferit de ceea ce s-a īntāmplat īnainte. Copilul poate sa primeasca mai multa atentie pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa fie lasat de unul singur si se poate īntāmpla ca mai apoi copilul sa fie din nou īn centrul atentiei cānd īnsisi parintii au nevoie de copil.
Multi copii neglijati preiau rolul de adult de la o vārsta frageda pentru a compensa ceea ce parintii lor nu le-au oferit, trebuind astfel sa se īngrijeasca de ei īnsisi si adesea de proprii parinti. De multe ori acest copil este laudat pentru precautiile si comportarea sa matura fara īnsa ca cineva sa observe ca este privat de copilaria sa, care este cea mai importanta dauna care s-ar putea sa nu fie observata decāt mult mai tārziu.
Copiii sunt dependenti de cei care īi īngrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale, din aceasta cauza violenta (abuzul) sexual poate fi savārsit de parinti, bunici, alte rude apropiate precum si alti adulti de "īncredere", profesorul, vecinul sau persoana care īngrijeste copilul.
Violenta sexuala savārsita de cei ce īngrijesc copilul cuprinde un spectru larg de activitati, de la urmarirea īmpreuna cu copilul a filmelor si a revistelor pornografice pāna la privirea adultului īn timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri cu tenta sexuala precum pipairea, masturbarea sau intromisiunea orala, anala sau vaginala.
Copilul este stimulat sau obligat sa se angajeze īntr-o relatie abuziva care se realizeaza prin recompense si /sau amenintari. Activitatea sexuala este prezentata ca ceva special, iar copilul ar trebui sa se considere "norocos" pentru faptul ca are "sansa" sa participe la ea. Copilul nu are capacitatea sa īnteleaga ce se īntāmpla, decāt atunci cānd īncepe sa i se spuna ca "jocul este secret" el īncepe sa īnteleaga ca ceva nu este īn regula.
Desi abuzul sexual din cadrul familiei se īntāmpla rar sa fie violent, totusi acesta este traumatizant din punct de vedere emotional prin faptul ca tacerea copilului este adesea prin corupere si īn acelasi timp, copilul este facut sa se simta vinovat si responsabil fata de ceea ce se īntāmpla. Exista posibilitatea ca abuzul sa fie violent, sau sa devina astfel daca acesta evolueaza din joc īn intromisiune. Abuzul poate continua pāna īn momentul īn care copilul este capabil sa evadeze din acea relatie sau pāna cānd cineva īsi da seama de ceea ce se īntāmpla si pune capat situatiei.
Un aspect confuz si īnspaimāntator al violentei (abuzului) sexual pentru copil este secretul pe care trebuie sa-l tina si sentimentul complicitatii care īl domina.
Vārsta copilului si nevoia atasamentului pe care o resimte acesta, afecteaza capacitatea de a face fata experientei traumatice.
Situatiile prin care putem depista violenta (abuzul) sexual sunt variate. Copiii pot fi adesea foarte directi īn exprimarea lor legata de amintirile lor. Unii copii mai mici pot sa-si destainuiasca experientele sexuale, īn timp ce se joaca, schitāndu-le gestual si /sau verbal. Copiii mai marisori se īntāmpla sa povesteasca altor copii de aceeasi vārsta care la rāndul lor s-ar putea sa povesteasca unor adulti. Cu toate acestea, de obicei, copilul pastreaza secretul celor īntāmplate si le neaga daca este īntrebat īn mod direct.
Copilul care este constient de "pericol" si de tacerea ce trebuie pastrata, care probabil a fost si amenintat ar putea sa protesteze la eventualitatea unei vizite la tatal sau care locuieste īn alta parte, pe perioada week-end-lui, facānd aceasta fara sa dea nici o explicatie.
Caracterul secret care domneste īn legatura abuziva precum si vulnerabilitatea copilului īl obliga pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de multi ani.
Acesti copii se feresc adesea sa aiba contacte cu alti copii de vārsta lor, le este frica de faptul ca cineva "ar putea observa", se izoleaza si ajung sa se priveasca ca si cum ar fi diferiti de ceilalti copii. Aceasta diferenta poate fi vazuta īn sensul de "mai rau", "mai ticalos", "mai adult", īntr-un mod secret.
Abilitatea lor de a se concentra slabeste, iar rezultatele lor scolare se deterioreaza rapid. Vor īncerca adesea sa evite orele de gimnastica, dezbracarea īn prezenta altor copii precum si mersul la dus.
Dereglari serioase ale somnului, fobii si cosmaruri avānd un continut sexual pot fi de asemenea semnale ca un copil este abuzat sexual. Pot aparea de asemenea crize de isterie cu tipete, tremuraturi sau lesin, este īntālnita o forma de pseudoepilepsie precum si dereglari ale poftei de māncare.
Modalitati de evadare din aceasta situatie pot fi consumul de droguri, prostitutia.
Acesti copii nefiind capabili sa se concentreze spre a īnvata ceva la scoala nu vor fi pregatiti īn mod adecvat pentru competitia existenta pa piata muncii.
Este mult mai dificila obtinerea unei dovezi īn legatura cu violenta sexuala decāt īn cazul violentei fizice, exceptie facānd cazurile de transmitere sexuala a unor boli si cazurile de sarcina. Uneori pot fi observate anumite modificari fizice, de exemplu, dilatari ale anusului, anumite urme īn jurul altor deschideri ale corpului, al pelvisului pe coapse si pe sāni. Exista si alte simptome somatice care pot fi corelate cu abuzul sexual, de exemplu, infectiile urinare si vaginale cronice, sāngerari si māncarimi ale zonelor genitale si anale precum si constipatia cronica si menstruatiile īntārziate si neregulate. Pot aparea si tulburari psiho-somatice, cum ar fi dureri de burta sau dureri īn zona pelviana. Alti copii pot avea si dificultati īn a merge sau a se aseza.
Violenta sexuala este adeseori asociata cu alte tipuri de violenta.
|
