scoala difuzionista germana.
Bazele teoriei difuzionismului cult 10410x2319k ural au fost puse în Germania, tara care detinea "monopolul" muzeelor etnografice, cercetatorii fiind interesati de identificarea unor urme culturale specifice, cum ar fi miturile sau tipurile de unelte .
Unul dintre primii reprezentanti ai difuzionismului german a fost Friedrich Ratzel , antropolog, geograf si etnograf german care a avut o contributie semnificativa la teoriile difuzioniste si de migratie din secolul al XIX-lea. Ideile lui Ratzel au fost preluate în mod abuziv de guvernul national-socialist din Germania, Hitler argumentându-si, prin teoriile lui Ratzel, gresit interpretate, politica de expansiune. Dar Ratzel nu a fost un rasist .
[9] îl detine în influentarea habitatului uman .
În anul 1932, Leo Frobenius devine profesor onorific la Universitatea din Frankfurt am Main si totodata Director al Muzeului de Etnografie.
Pe durata sederii la Frankfurt au fost organizate alte expeditii în Africa, în Sahara si Africa de Sud, scopul expeditiilor fiind acela de a realiza un studiu asupra picturilor rupestre.
Frobenius a fost unul din primii europeni care a recunoscut caracterul deosebit al culturilor Africii, fiind stiut faptul ca popoarele Africii erau mult timp considerate fara istorie .
Principalele expeditii conduse de L. Frobenius (a se vedea Harta 8) au fost:
, Congo (Kasai), colaborator: H. Lemme;
, Mali, Burkina Faso, Togo, colaboratori: R. Hugershoff, F. Nansen;
, Maroc, Algeria, Tunis, colaboratori: E. Frobenius, H. Frobenius;
, Nigeria, Kamerun, colaboratori: A. Martius, K. Arriens.
, Sudan, colaboratori: E. Frobenius, H. Frobenius;
, Algeria-Sahara, Picturile rupestre, colaboratori: P. Germann, A. Martius, K. Arriens, B. Bauschke, F.W. Fischer-Derenberg, E. von Setten;
, Eritreea, Picturile rupestre, colaboratori: A. Martius, M. Passarge, R. Turstig, R. Kistenfeger;
, Sudan, colaboratori: G. Leisner, F. Sebba;
, Zimbabwe, Botswana, Lesotho, Namibia, Zambia, colaboratori: A. Seekirchner, H. Wieschhoff, E. Mannsfeld;
, Libia, Picturile rupestre, colaboratori: Ad.E. Jensen, R. Cuno, A. Schulz.
[14] antropologi ai tuturor timpurilor .
[16] - pune bazele uneia dintre cele mai prestigioase institutii ale domeniului, Berliner Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, care edita revista Zeitschrift für Ethnologie.
[17], Adolf Bastian va pleda pentru ideea unitatii psihice a omenirii, manifestând astfel o opinie separata, fapt pentru care nu a putut fi încadrat în curentul evolutionist, dar nici în cel difuzionist.
[19], si analizeaza fetisismul .
l'Homme. La invitatia lui Franz Boas, J.E. Lips va pleca în Statele Unite ale Americii, alaturându-se unei întregi pleiade de oameni de stiinta, artisti si scriitori care se refugiasera din pricina regimului nazist.
[21]. Dupa opinia lui Lips, factorii care genereaza sau atenueaza progresul unei culturi sunt conditiile de mediu, o psihologie prielnica însusirii unor idei noi, precum si stramutarile de elemente de cultura si ale populatiei .
scoala difuzionista britanica.
scoala difuzionista americana.
Printre principalii reprezentanti ai difuzionismului cult 10410x2319k ural american pot fi amintiti: Franz Boas (1858-1942) , a carui metoda antropologica era centrata asupra 3 elemente: antropologul trebuie sa adune informatii culturale detaliate; sa învete pe cât posibil limba bastinasilor; sa devina o parte a societatii, pentru a putea interpreta viata comunitatii din interior; si Alfred L. Kroeber (1876-1960) .
Termenul de areal cultural va fi utilizat abia în preajma anului 1895 de O.T. Mason.
[26]. Ca reprezentanti ai scolii difuzioniste americane pot fi amintiti F. Boas, A.L. Kroeber si C. Wissler.
În jurul anului 1920, scoala de geografie culturala din cadrul Universitatii California a realizat o delimitare între inovare si difuziune, afirmând în acelasi timp ca procesul inovarii era extrem de rar, spre deosebire de larg raspânditul proces al difuziunii .
Pe de alta parte, Franz Boas considera ca urmele culturale nu trebuie sa fie privite ca niste elemente care apar în cazuri izolate. Urmele culturale trebuie întelese în sensul a doua procese istorice complexe: difuziunea si modificarea
F. Boas s-a folosit de aceste doua concepte-cheie pentru a explica si interpreta natura culturii. El considera ca zestrea culturala a unui popor era, practic, rezultatul cumulat al difuziunii. Cultura era perceputa din punctul de vedere al structurii ei, ca o suma de elemente, în majoritatea lor straine, dar care au fost asamblate în asa maniera încât sa se potriveasca în noul context cultural, iar diferitele elemente se combina odata cu trecerea timpului .
El formuleaza, în acelasi timp, doua imperative pentru antropologi:
Un concept frecvent utilizat în cercetarea problematicii difuzionismului este aculturatia. Prin aculturatie se întelege suma de schimbari produse într-o cultura, schimbari generate de o alta cultura si ca rezultat poate fi observata o asemanare dintre cele doua culturi.
Definitia mai sus enuntata îi apartine lui Alfred Kroeber . Tipul acesta de schimburi poate fi reciproc, dar în cele mai multe cazuri este vorba de un proces asimetric, iar rezultatul este asimilarea (de regula partiala) a unei culturi de alta cultura. Kroeber considera ca aculturatia este mai de graba treptata decât brusca. El a pus în legatura procesul difuziunii cu cel al aculturatiei, considerând ca difuziunea contribuie la procesul de aculturatie, iar aculturatia implica, în mod necesar difuziunea. Totodata, difuziunea oglindeste ceea ce se întâmpla cu elementele unei culturi, iar aculturatia indica ce se întâmpla cu întreaga cultura .
Altfel spus, aculturatia este procesul de schimbare culturala sistematica a unei anumite societati, proces generat de o societate dominanta, straina. Schimbarea se produce în conditiile unui contact direct dintre indivizii fiecarei societati.
Conceptul aculturatie se pare ca îi apartine lui J.W. Powell, antropolog american care, în preajma anului 1880, întelegea prin termen transformarile survenite în modul de viata si de gândire al imigrantilor în urma contactului cu societatea americana .
În anul 1936, în Statele Unite ale Americii a fost constituit un Comitet compus din Robert Redfield, Ralph Linton si Melville Herskovitz, însarcinat cu cercetarea fenomenului de aculturatie.
S-a ajuns la concluzia ca aculturatia reprezinta ansamblul de fenomene care rezulta în urma unui contact continuu si direct între grupuri de indivizi provenind din culturi diferite si care genereaza modificari în cadrul modelelor culturale initiale, specifice unuia dintre grupuri .
În alta ordine de idei, Roger Bastide va fi cel care identifica trei tipuri de aculturatie:
Membrii unei culturi straine sau minoritare învata limba, obiceiurile si valorile unei societati standard sau dominante, prin procesul enculturatiei. Pe de alta parte, Kroeber sustine ideea conform careia termenul de centru cultural specific fiecarei arii culturale trebuie înlocuit cu cel de punct culminant al culturii (culture climax) .
Tot traditiei difuzionismului cult 10410x2319k ural american i se circumscrie si Clark Wissler (1870-1947), antropolog la American Museum of Natural History din New York si cadru didactic la Columbia University.
[37]. Meritul sau este de a fi extins ideea centrelor culturale, propunând o lege de difuziune, în care afirma "urmele tind sa se difuzeze în toate directiile din centrul lor de origine" .
[40] atribuie începuturile gândirii difuzioniste lui Jean-Gabriel de Tarde, care considera ca inventia este sursa întregului progres, acesta fiind, la rândul lui, în esenta, o creatie a Epocii Victoriene .
[42]. Momentul 1492, marcheaza deschiderea rutelor maritime spre Lumea Noua, în Vest, si în jurul partii de Sud a Africii, spre Est. Mai precis, data reprezinta începutul unei perioade de expansiune europeana, care îsi atinge momentul de apogeu la sfârsitul secolului al XIX-lea, odata cu Imperiul Britanic, difuzionismul fiind în acel moment complet dezvoltat ca idee .
R.H. Whinthrop, Dictionary of Concepts in Cultural Anthropology, Greenwood Press, New York, 1991, p. 83-84
H. Kuklick, în Encyclopedia of Social and Cultural Anthropology, Routledge, London, 1996, s.v. Diffusionism
P.J. Hugill, în Encyclopedia of Cultural Anthropology, Henry Holt&Co., New York, 1996, s.v. Diffusion, p. 343
Principalele lucrari: Anthropogeographie, 1891; Politische Geographie, 1897; Völkerkunde, 1901; Die Erde und das Leben, 1902
(.) Pe tot cuprinsul locuibil al pamântului, gasim popoare care apartin uneia si aceleiasi umanitati. Unitatea omenirii este asadar acea caracteristica telurica sau planetara care poate fi reprezentata ca treapta cea mai înalta a Creatiei. Exista un singur tip de oameni, cu o multime de variante, dar diferentele nu sunt profunde. (.)", traducere si adaptare dupa Fr. Ratzel, Völkerkunde, I, Leipzig si Viena, 1901, p. 8 sqq.
Idem, Politische Geographie oder die Geographie der Staaten, des Verkehres und des Krieges, R. Oldenbourg, München-Berlin, 1903, p. 59: "(...) Wo wir den unmittelbaren Einfluss der geographischen Bedingungen im Wesen eines Volkes zu erkennen glauben, sehen wir doch immer zuerst den Einfluss des Bodens auf den Hausstand. Dieser Einfluss wirkt dann allerdings auch auf die Staatenbildung ein und zwar durch die Gemeinsamkeit des Bodens (...)"
Principalele lucrari: Die Weltanschaung der Naturvölker, Weimar, 1898; Paideuma, Stuttgart; Kulturgeschichte Afrikas. Prolegomena zu einer historischen Gestaltlehre, Zürich, 1933
L. Frobenius, Cultura Africii. Prolegomena la o teorie a configurarii istorice, I, Meridiane, Bucuresti, 1982, "(.) Nu trebuie sa uitam ca numai cu o generatie în urma europenii cu o cultura generala îsi reprezentau continentul african ca pe o tara dezolanta, ca pe un tinut al frigurilor, potrivit doar pentru aventurieri si misionari. Iar pe bastinasii ei, ca pe niste barbari în stare semianimalica, o rasa de sclavi, un popor care, în stadiul sau de înapoiere, n-a produs decît acest fetisism si nimic altceva. (.) si totusi! Aceasta era opinia Europei în secolul trecut, în vremea cînd o cohorta eroica de bravi a pornit la drum si, înfruntînd dispretul, frigurile si canibalismul, a strapuns carapacea care ascundea interiorul continentului si, cu o barbatie vrednica de admiratie, a înlaturat imaginea exterioara a acestuia (.).
Principalele lucrari: Die Methode der Ethnologie, 1911; Kulturkreise und Kulturschichten in Ozeanien, 1903
din opera sa vasta, mentionam urmatoarele titluri: Das Beständige in den Menschenrassen und die Spilweite ihrer Veränderlichkeit (1868); Prolegomena zu einer Ethnologie der Culturvölker; Die Culturländer des alten America, 3 volume, 1878-1889
G. Gaillard, Dictionnaire des ethnologues et des anthropologies, Armand Colin, Paris, 1997, p. 19-21
A. Bastian, Die deutsche Expedition an der Loango-Küste, nebst älteren Nachrichten über die zu erforschenden Länder, I, Hermann Costenoble, Jena, 1874, p. 361
A. Bastian, Der Fetisch an der Küste Guinea's auf den deutscher Forschung nähergerückten Stationen der Beobachtung, Weidmannsche Buchhandlung, Berlin, 1884, p. 76
J.E. Lips, Obîrsia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1964, p. 25-67
Principalele lucrari: The Mind of Primitive Man, 1911; The Methods of Ethnology, în American Anthropologist, nr. 20, 1920; Primitive Art, 1927; Race, Language and Culture, 1948
Principalele lucrari: Cultural and Natural Areas of Native North America, 1939; On the Principle of Order in Civilization as Exemplified by Changes of Fashion, 1919; History and Science in Anthropology, 1935; The Nature of Culture, 1952
A.L. Kroeber, Anthropology: Race, Language, Culture, Psychology, Prehistory, Harcourt, Brace & World, Inc., New York-Burlingame, 1948, p. 425
D. Cuche, La notion de culture dans les sciences socials, Éditions La Découverte, Paris, 2001, p. 53
St.A. Freed; R.S. Freed, Clark Wissler and the Development of Anthropology in the United States, în A.A., 85, 1983, p. 800-825
|
