Educatia profesionala si tehnologica
8.1. Esenta si scopul educatiei profesionale si tehnologice
Latura componenta a educatiei, educatia profesionala urmareste în principal pregatirea omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizeaza latura actionala a idealului educational, pentru ca exercitarea profesiunii reprezinta modalitatea fundamentala prin care se realizeaza jonctiunea dintre individ si societate. Necesitatea sa este determinata de cerinta obiectiva privind participarea omului la procesul de productie 333s184d a bunurilor materiale si spirituale, care reprezinta baza existentei societatii, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formarii si educarii profesionale a tinerei generatii este de mare actualitate în conditiile societatii contemporane, când revolutia stiintifica si tehnica solicita participantilor la procesul de productie 333s184d un orizont tehnologic tot mai larg, capacitati si abilitati superioare de folosire a tehnicii. Pregatirea profesionala temeinica a tinerilor este în aceste conditii indispensabila pentru a putea face fata schimbarilor semnificative si accelerate din societate.
Prin educatia profesionala se întelege pregatirea sau perfectionarea personalitatii în vederea desfasurarii unei activitati profesionale. Esenta educatiei profesionale consta în "formarea unui orizont cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii ei" (7, p.230). Notiunea de educatie profesionala nu este sinonima cu notiunea de educatie tehnologica. Educatia tehnologica consta în formarea tinerilor pentru a fi capabili sa aplice cunostintele stiintifice în activitatea productiva. Ea este strâns legata de educatia intelectuala, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologica a cunoasterii stiintifice. Continutul educatiei tehnologice este constituit din notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilitatii lor. O temeinica educatie tehnologica constituie baza educatiei profesionale (5, pag.134).
8.2. Sarcinile educatiei profesionale
Sarcinile educatiei profesionale decurg din însasi esenta sa si vizeaza în principal:
q formarea orizontului cultural-profesional.
q formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati, competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive.
q familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni.
q Gândirea tehnica reprezinta o forma specifica a gândirii ce se diferentiaza în functie de continutul sau si de domeniul în care se manifesta. Presupune întelegerea si rezolvarea unor sarcini tehnice legate de patrunderea principiilor de functionare, elaborarea de prototipuri, descoperirea relatiilor functionale dintre diferitele componente ale unui ansamblu tehnic, gasirea solutiilor optime pentru diferite probleme tehnice. Continutul principal, materialul asupra caruia opereaza gândirea tehnica este reprezentat de imaginile spatiale (schite, planuri, diagrame, scheme ale diferitelor obiecte si mecanisme tehnice).
q Aptitudinea tehnica este o aptitudine speciala complexa, ce presupune elaborarea pe plan mental a unor solutii optime si aplicarea lor în vederea rezolvarii unor sarcini din domeniul tehnic. Include un complex de însusiri psihice cum sunt gândirea tehnica bine conturata, capacitati perceptive, abilitati motorii, elemente de factura afectiv-motivationala.
q Capacitatile senzorio-motorii includ perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor (sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, simtul cromatic, simtul echilibrului), aptitudini motorii (viteza de reactie, precizia miscarilor, ritmul, forta, finetea miscarilor), dexteritatea manuala. Se formeaza prin implicarea elevilor în activitati practice în care predomina aspectul manual si solicita manipularea obiectelor si instrumentelor, aprecierea distantei, marimii, pozitiei spatiale, coordonarea miscarii, dar si prelucrarea si valorificarea informatiei senzoriale.
q Priceperile, deprinderile, competentele practice. Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, formate si consolidate prin repetare, exersate în conditii relativ identice .Odata formate, se deruleaza cu usurinta, precizie, rapiditate, eficienta si cu un control redus din partea constiintei. O mare importanta în vederea practicarii viitoarei profesiuni prezinta deprinderile de citire si întocmire a schitelor si desenelor tehnice, deprinderile de alegere a materialelor si uneltelor, de organizare a operatiilor de munca, deprinderile operationale specifice diferitelor tipuri de activitate productiva (pilire, taiere, nituire), deprinderi de planificare a muncii, de control si autocontrol operativ(realizat pe masura desfasurarii activitatii) si de calitate( vizând rezultatul final si masura în care acesta a atins parametrii ceruti).
Priceperile sunt abilitati de integrare si efectuare teoretica si practica a unei activitati date, corespunzator scopului si conditiilor în care aceasta se desfasoara. Sunt dezvoltari superioare ale deprinderilor si se caracterizeaza printr-un indice crescut de eficienta si de modelare în raport cu conditiile noi ale unei sarcini date.
q Orientarea scolara reprezinta actiunea de îndrumare a elevilor spre acele forme de învatamânt care corespund în cea mai mare masura aptitudinilor si aspiratiilor lor în scopul de a le dezvolta la maximum toate posibilitatile. În aceasta actiune se va tine seama atât de disponibilitatile (predispozitiile) elevului, cât si de cerintele sociale caracteristice epocii în care traieste. În acest fel orientarea scolara creeaza o baza favorabila orientarii profesionale.
q Orientarea profesionala este actiunea de îndrumare a individului catre o profesiune sau un grup de profesiuni în conformitate cu capacitatile si interesele sale. Pe plan social, orientarea profesionala contribuie la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce pe plan personal înseamna siguranta drumului ales de individ.
Cele doua activitati- orientarea scolara si orientarea profesionala se afla într-o relatie de strânsa interdependenta. Ele se realizeaza una în continuarea celeilalte. Actiunile întreprinse pe linia orientarii scolare si profesionale reprezinta parte componenta , organica a procesului de învatamânt. Cu toata atentia de care se bucura pe plan mondial orientarea scolara si profesionala, fluctuatia profesionala n-a putut fi lichidata. Numai în S.U.A. în fiecare an 8% din muncitori îsi schimba locul de munca si chiar profesia. Datele statistice întocmite într-o serie de tari avansate evidentiaza faptul ca aproximativ 80% dintre cei ce muncesc în tarile lor sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca cel putin o data si chiar profesiunea (9, p. 54).Toate acestea ridica problema reorientarii profesionale.
q Reorientarea profesionala reprezinta schimbarea din cauze obiective - reprofilarea unitatii economice, restrângerea activitatii, accidente de munca sau boli profesionale, - a profesiunii alese si exercitate initial (3).
Un alt concept folosit în acest domeniu este cel de selectie profesionala.
q Selectia profesionala se refera la alegerea (pe baza unui examen, teste, probe de lucru etc.) dintr-un grup de persoane pregatite profesional, a acelora care întrunesc la un nivel superior cerintele profesiunilor sau ale locurilor de munca vacante. Selectia profesionala se aplica unor persoane care au deja o anumita profesie.
Activitatea desfasurata în perioada scolara vizeaza doar orientarea scolara si profesionala. Realizarea acestor obiective presupune un ansamblu de actiuni si influente pedagogice, sociale, medicale, psihologice, etice etc. , care au ca obiectiv pregatirea elevilor în vederea exprimarii unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste, în conformitate cu particularitatile lor individuale (aptitudini, interese, nivel de pregatire etc.) si exigentele psihofiziologice ale profesiunilor( indicatii, contraindicatii) si cerintele societatii. Orientarea scolara si profesionala reprezinta deci un proces pedagogic, fiind un ansamblu de actiuni educative, o componenta intrinseca a actiunilor educative, un rezultat al unor influente mai mult sau mai putin organizate. Atât orientarea cât si educatia urmaresc dezvoltarea personalitatii umane. Ele însa nu se identifica pentru ca actiunea educativa urmareste dezvoltarea integrala a personalitatii în concordanta cu cerintele idealului educativ, pe când orientarea are în vedere dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care sa-i permita realizarea unei optiuni scolare si profesionale cât mai adecvate posibilitatilor sale si exigentelor profesiunii. Toate acestea se realizeaza în primul rând în cadrul procesului instructiv-educativ. Ca subsistem educativ, orientarea scolara si profesionala necesita realizarea unor investigatii psihologice privind structura si dinamica personalitatii elevilor. Diversele aspecte care intra în sfera de preocupari a orientarii scolare si profesionale pot fi grupate, în functie de principalele domenii comportamentale, în trei mari categorii: cognitiv (intelectual), afectiv-motivational si psiho-motoric.
Componenta cognitiva se refera la procesele de cunoastere, aptitudinile generale si speciale, stilul de munca, aprofundarea cunostintelor despre un domeniu oarecare al realitatii etc.
Componenta afectiv-motivationala include mobilurile ce se afla la baza optiunii: interese, nazuinte, înclinatii, preferinte, atitudini, ideal profesional, precum si o serie de trasaturi volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenta, fermitatea, consecventa, dragostea fata de munca etc.
Componenta psiho-motorie cuprinde aptitudinile perceptive, miscarile reflexe, miscarile fundamentale de baza,(locomotorii, de manipulare), calitati fizice (rezistenta, forta, supletea, agilitatea) , miscarile de dexteritate, expresive, estetice etc.
Interdependenta între cele trei categorii de însusiri îmbraca forma unor discordante si concordante. Discordantele apar de regula între componenta afectiv-motivationala si celelalte doua componente , între ceea ce doreste si ceea ce poate individul, între nivelul de aspiratie si cel de realizare. Actiunile educative vor urmari diminuarea acestor discordante si imprimarea unei atitudini realiste. Caracterul interdisciplinar al orientarii scolare si profesionale cuprinde (pe lânga elementele de pedagogie si psihologie) aspecte de ordin medical, fiziologic, economic, ergonomic etc. Astfel cunoasterea personalitatii elevilor si a profesiunilor spre care se orienteaza se impune realizata si din perspectiva compatibilitatii sau incompatibilitatii lor medicale si fiziologice .Totodata în procesul orientarii se va tine seama si de investigatiile economice cu caracter prospectiv , privind dinamica economiei nationale si îndeosebi a necesarului fortei de munca în profil teritorial si pe plan national. Orientarea scolara si profesionala va tine seama, de asemenea, de unele date de natura sociologica, etnica, politica. Vor fi luate în consideratie atât cerintele individului cât si cele ale societatii. Daca din punct de vedere al individului important este ca orientarea sa asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii în munca, din punct de vedere social, important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel încât prin valorificarea potentialitatilor de care dispune personalitatea , sa se asigure o crestere a productivitatii muncii sociale. Unei scari profesionale cu o infinitate de trepte pe care ne-o ofera societatea, îi corespunde o scara a diferentelor individuale între oameni. Rolul orientarii este de a realiza o jonctiune cât mai eficienta între cele doua scari (6).
q Pregatirea psihologica a elevilor în vederea alegerii scolii(profesiunii), prin care se urmareste, între altele sa se previna aparitia unor decalaje între ceea ce trebuie, ceea ce vrea, si ceea ce poate sa faca tânarul;
q Valorificarea continutului învatamântului, a mijloacelor si metodelor de predare reprezinta caile prin care se realizeaza în principal actiunea de o.s.p. Continutul fiecarui obiect de învatamânt, prin natura, volumul si aplicatiile sale influenteaza procesul general al dezvoltarii personalitatii elevului;
q Autodezvoltarea si autoorientarea pune în evidenta rolul prioritar al individului în procesul o.s.p. scoala, împreuna cu ceilalti factori, trebuie sa constituie doar elemente de sprijin în procesul de autoclarificare vocationala a elevului, acesta transformându-se treptat în subiect al propriei sale orientari. La autoorientare se ajunge prin dezvoltarea la elevi a capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva;
q Asigurarea unei concordante optime dintre particularitatile individuale ale elevilor si cerintele psihofiziologice ale profesiunii
q Adecvarea pregatirii si autopregatirii cu cerintele progresului tehnic si economic al epocii
q Colaborarea scolii cu toti factorii interesati
q orale sau academice (lectii, ore de dirigintie, cursuri, cicluri de conferinte, consultatii, concursuri pe teme de o.s.p., întâlniri cu specialisti din diferite domenii de activitate);
q scrise (monografii profesionale, ghiduri, buletine de informare, reviste specializate, articole în presa etc.);
q audio-vizuale (expozitii, filme, emisiuni speciale la radio si televiziune s.a.);
q concrete sau practice (vizite, stagii de practica, activitati practice desfasurate în unitati economice cu profil industrial sau agricol, în institutii social-culturale, activitati desfasurate în cadrul cercurilor tehnice, stiintifice, artistice, sportive s.a.).
1. Barna Andrei, "Alegerea profesiunii si autoeducatia preadolescentilor", în Revista de pedagogie nr.10/1989.
2.*** "Curs de pedagogie",T.U.B., 1988
3.*** "Ghid metodologic pentru orientarea scolara si profesionala", E.D.P., 1989.
4.Jurcau N. , Sacalis V. " Pedagogie", Institutul politehnic, Cluj-Napoca,1992
5. Jinga I. , Istrate E. " Manual de pedagogie", Ed.All, Bucuresti, 1998
6. Nicola I. "Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica",
E.D.P., Bucuresti, 1990.
7. Nicola I. "Tratat de pedagogie scolara", E.D.P., Bucuresti 1996.
8. Planchard Emile "Pedagogie scolara contemporana, E.D.P., Bucuresti, 1992.
9. Salade D. "Puncte de vedere noi în orientarea scolara si profesionala", în Revista de pedagogie nr.2/1991, (pag. 19)
10.suteu T. "Tendinte actuale si de perspectiva ale orientarii scolare
si profesionale", în Revista de pedagogie nr.12/1990.
11.Tomsa Gh. "Metodologia orientarii scolare si profesionale", în Revista de
pedagogie nr.4/1988.
|
