Efectele globalizarii

Captivi fara voie ai spionajului electronic

Secolul in care ne pregatim sa intram va primi si el, desigur, multe nume, asa cum se intampla, de obicei, in istorie: al XVIII-lea, adica al luminilor, al XIX-lea - al natiunilor, al XX-lea - al razboaielor mondiale, ciberneticii, -ismelor de tot felul etc. Secolul al XXI-lea va fi, intre altele, si cel al supravegherii totale. Al "Marelui Frate" ("Big Brother") pe care Orwell il anticipa in anii 50 pentru 1984, dar care si-a facut aparitia mai devreme si se indreapta acum vertiginos spre infinitul mare (sau mic?) al omniprezentei. Indivizii si guvernele, firmele si ambasadele, VIP-urile si micii infractori - nimeni si nimic nu se va mai putea ascunde "in gaura de sarpe", asa cum ne invata Cartea Sfanta ca va fi in clipa Judecatii de Apoi. "Ochii" si "urechile" unora vor vedea si vor auzi tot ce doresc. Era monitorizarii omului si omenirii a inceput. Globalizarea si Internetul, tehnologia spatiala si diversele interese duc, implacabil, la o supraveghere electronica fara precedent a "tot ce misca"-n lumea noastra.

Mai avem viata personala?

Cea mai mare parte a activitatilor umane lasa "urme", iar tehnologia moderna este tot mai inzestrata pentru... a le da de urma. La locul de munca, pe strada, pe Internet, la telefon, in marile spatii publice, toata lumea supravegheaza pe toata lumea. Si nu oricum, ci electronic.

Progresele informaticii permit nu numai colectarea de informatii care, pana de curand, nu erau inregistrate, ci si stocarea, analizarea si cercetarea acestor informatii prin metode tot mai sofisticate.

Acum se pot monitoriza cheltuielile personale achitate prin carti de credit sau cecuri bancare, cea mai mare parte a tranzactiilor financiare, convorbirile telefonice, contactele cu autoritatile nationale sau locale. Supermagazinele inregistreaza cumparaturile facute cu "carti de fidelitate". Telefoanele mobile fac posibila localizarea celor ce le folosesc (asa a putut fi identificat, iar apoi anihilat liderul cecen Dudaev). Sistemele electronice de plata a taxei de autostrada si de control al circulatiei inregistreaza traseul automobilelor. Camerele de televiziune cu circuit inchis "matura" tronsoane tot mai mari ale spatiului urban.
O ancheta efectuata in 1997 de o asociatie americana pe un numar de 900 de mari intreprinderi a aratat ca aproape doua treimi din acestea procedeaza la o forma sau alta de supraveghere electronica a personalului. Conducerile firmelor pot controla si inregistra cu mare usurinta nu numai convorbirile telefonice ale angajatilor, dar si cele mai mici operatiuni si transmiteri de mesaje electronice. Statele Unite, Marea Britanie, Canada si Australia sunt pe cale de a stabili baze de date nationale asupra ADN-ului criminalilor, iar multe alte state intentioneaza sa procedeze la actiuni similare. Ideea de creare a unei banci de asemenea date la nivel guvernamental intampina serioase rezistente, chiar daca se apreciaza ca va reprezenta un mijloc deosebit de eficace in lupta impotriva criminalitatii si terorismului.

Legale sau nu, mijloacele de spionaj electronic devin tot mai perfectionate si mai abordabile. De pe acum se pot inregistra, cu ajutorul unor microfoane minuscule, convorbiri purtate in soapta pe trotuarul celalalt. Dupa cum pot fi inregistrate convorbiri prin captarea vibratiei geamurilor incaperii in care se afla interlocutorii. Se poate imagina ca, prin miniaturizarea la extrem a aparatelor de zbor fara pilot, intr-o buna zi vor exista camere de luat vederi de dimensiunile unei viespi care, zburand intr-o camera sau asezandu-se pe tavanul ei, pot inregistra totul.

Progresele biometriei vor permite identificarea indivizilor pe baza unor elemente ale anatomiei lor (globul ocular, amprente digitale, voce etc.)

Salariatii centralei telefonice a unei firme britanice au aflat ca, timp de sase saptamani, au facut obiectul unei operatiuni meticuloase de spionaj menite sa-i descopere pe angajatii banuiti ca "pirateaza" sistemul. Ascultand si analizand convorbirile telefonice, recuperand datele pe care angajatii credeau ca le-au aruncat la cos, anchetatorii au apreciat ca ii vor identifica pe autorii unui furt comis in dauna firmei. Intamplarea aceasta a dovedit inca o data ca patronii sunt tot mai inclinati sa recurga la practici demne de Big Brother pentru spionarea salariatilor banuiti de furt, frauda sau folosirea abuziva, 414d38e in interes personal, a Internetului.

Locul de munca este cel mai expus la operatiuni de spionare a individului, apreciaza publicatia britanica The Observer. Este adevarat ca, in Marea Britanie, fraudele interne din intreprinderi ating circa 6 la suta din cifra lor de afaceri, dar sindicatele sunt tot mai nelinistite de imixtiunea crescanda a firmei in viata personala a angajatilor, apreciindu-se ca este vorba de o violare directa a drepturilor individuale. Un raport al lui Institute of Employment Right din Marea Britanie apreciaza ca supravegherea salariatilor tinde sa se generalizeze.

Grupul de avocati Eversheds a identificat sase tipuri de "spioni" la locul de munca. Cel mai frecvent este "ascultatorul", care controleaza si inregistreaza convorbirile telefonice, practica deja curenta in 40 la suta din intreprinderile americane.

Alt tip de spion supravegheaza curierul electronic, pentru a evalua timpul folosit pentru corespondenta personala. Numai ca in unele cazuri sunt citite si respectivele mesaje, sub motivatia ca se verifica daca s-a respectat secretul de serviciu.

"Controlorul psihic" inregistreaza numarul de atingeri, cu degetele, ale tastelor computerului pentru evaluarea productivitatii functionarului sau redactorului.

Alt spion se ocupa de documentele informatice pe care angajatii cred ca le-au aruncat la cos, iar "poltergeist" (strigoiul) scotoceste prin birouri.

Dar cea mai raspandita supraveghere este "prezenta muta" a camerelor de luat vederi. In aceasta privinta, se pare ca cel mai departe s-a ajuns in Japonia, unde, in anumite intreprinderi, sunt instalate in toalete camere video pentru identificarea membrilor personalului care se drogheaza pe furis, la locul de munca.

Sfaturi practice

Saptamanalul londonez The Economist da cateva sfaturi utile, caci, atentie, "sunteti supravegheat in permanenta".
Platiti cu bani pesin ori de cate ori puteti si nu cu cecuri, carduri etc. Daca nu sunteti absolut obligat, nu dati numarul dvs. de la securitatea sociala. Nu completati formulare, nu raspundeti la ofertele comerciale care se fac prin TV. Verificati frecvent fisele dvs. medicale. Nu lasati niciodata telemobilul deschis, caci puteti fi oricand localizat. Nu folositi cartile de credit propuse de marile magazine. Daca trebuie sa folositi Internetul, cifrati e-mail-ul dvs. si nu va dati niciodata adevaratul nume pe un site web. La munca, nu uitati ca apelurile dvs. telefonice, cutia dvs. postala electronica si ordinatorul la care lucrati sunt supravegheate.
Si totusi, continua publicatia londoneza, in ciuda tuturor precautiunilor pe care le veti lua, nu veti putea stavili valul de controale in viata dvs. particulara. Oamenii trebuie sa se obisnuiasca de acum inainte cu ideea ca, pur si simplu, nu mai dispun de viata particulara. Acest fapt constituie una dintre schimbarile cele mai profunde ale vietii sociale in lumea moderna. Fiecare avantaj datorat tehnologiei - strazi mai sigure, comunicatii mai putin costisitoare, distractii mai variate, servicii publice mai eficace, o mai mare gama de produse - reduce cate o portiune din viata particulara a individului. Iar efectul cumulativ al acestor avantaje atat de seducatoare va fi sfarsitul vietii particulare. Poate ca numai cei bogati, cei foarte bogati vor mai putea beneficia de o adevarata viata personala.
Iar diferenta dintre trecut si viitor va fi urmatoarea: inainte, intr-un sat, fiecare stia totul despre fiecare. In viitor, nimeni nu va sti exact ce se stie despre el.

Telefonul, copiatorul si faxul nu-ti protejeaza secretele

O institutie franceza constata anul trecut "cresterea numarului de dosare privitoare la inregistrarea convorbirilor telefonice ale salariatilor". Se citeaza cazul unui angajat al firmei Renault care a trebuit sa suporte costul convorbirilor telefonice avute, de la serviciu, cu sotia sa. Un patron declara: "Unul dintre salariati imi dadea de banuit. Cu 5 000 de franci, m-am echipat cu un miniinregistrator si am reusit sa aflu ca respectivul furniza secrete concurentei".
Si fotocopiatoarele pot fi supuse unei supravegheri riguroase. "Se poate imagina crearea unui fisier informatic si deci memorarea continutului sau" - apreciaza Henry Kam, de la firma KTT-Webexpert. Pe de alta parte, o mare firma europeana si-a inzestrat toate faxurile de la sediul central cu un sistem care pastreaza in copie orice document expediat prin fax in afara intreprinderii.

Pisici cu clopotei: telemobilele si ecusoanele electronice

Tehnologia GPS permite supravegherea de la distanta a deplasarilor tuturor celor ce au asupra lor un telefon mobil. "Camioanele care fac curse pe mari distante sunt echipate cu telemobil" - recunoaste presedintele Federatiei nationale de transporturi rutiere din Franta. "Pe ecranele computerelor putem urmari 200 dintre camioanele noastre, ceea ce este foarte practic" - explica reprezentantul unei firme franceze. Si companiile de taxi au inceput sa instaleze sisteme de localizare a automobilelor lor. Un director al firmei Nokia da asigurari ca in curand vor exista "telefoane portabile care pot fi reperate datorita undelor pe care le emit".
Ecusonul electronic are insusirea de a deconspira activitatea fiecarui individ de-a lungul unei zile de lucru. La Du Pont de Nemours, "in fiecare clipa se poate sti unde se afla un salariat", declara responsabilul cu securitatea al intreprinderii. Si chiar ceea ce a mancat la cantina, caci ecusonul inregistreaza ora la care a pranzit si ce a consumat, acesta servind si pentru plata consumatiei.
Toate acestea indreptatesc convingerea tot mai larg raspandita ca viata personala a omului mileniului trei va fi, tot mai mult, o amagire. Sau o amintire frumoasa a unor vremuri apuse.

Pasim in secolul urmaririi generale

Echelon, bombardat cu intrebari
Cel mai in voga subiect de galceava este programul Echelon. Congresmani americani, parlamentari europeni, grupuri de aparare a libertatilor cetateanului, ziare incep sa puna intrebari tot mai incomode despre interceptarea de catre National Security Agency (NSA), din Statele Unite, a convorbirilor telefonice, faxurilor si postei electronice. Publicarea unui raport prezentat celor 15 tari membre ale Parlamentului european a avut efectul unei bombe asupra opiniei publice, tot mai nelinistite de implicatiile programului Echelon, nume de cod pentru reteaua mondiala de supraveghere creata de NSA si partenerii sai din Marea Britanie, Australia, Canada si Noua Zeelanda.

Oficialii americani evita sa confirme sau sa infirme existenta lui Echelon si dezmint ca NSA ar viola drepturile cetatenilor americani. Ei afirma ca agentia respecta cu strictete prevederile legii privind supravegherea activitatilor de informatii in strainatate (Foreign Intelligence Surveillance Act - FISA), votata in 1978. Legea interzice NSA supravegherea deliberata a cetatenilor americani, indiferent daca acestia se afla in SUA sau in strainatate. Dar cand congresmanul Porter J. Goss, presedintele Comitetului Permanent al Camerei Reprezentantilor pentru activitatile de informatii, a cerut NSA sa furnizeze unele documente de uz intern care sa dovedeasca respectarea de catre agentie a legii FISA, NSA a refuzat sa se conformeze. La care Goss "a explodat", cum se exprima Washington Post. Un alt membru al Congresului, Robert L. Barr, si-a exprimat, la randul sau, nelinistea in legatura cu activitatile NSA. Dezbaterea a capatat amploare dupa publicarea unui al doilea raport, mai detaliat, asupra supravegherii electronice, adresat de data aceasta Uniunii Europene. Autorul documentului, ziaristul si fizicianul britanic Duncan Campbell, scrie ca nu numai SUA, dar si alte cateva zeci de state au capacitatea de a intercepta "orice tip modern de comunicatie cu debit ridicat", inclusiv mesaje "pe hartie", convorbiri telefonice pe aparate mobile si curier electronic prin Internet. Campbell spune ca "guvernele unor mari tari recurg in mod regulat la interceptarea comunicatiilor pentru a oferi o serie de avantaje comerciale unor firme".

Povestea lui Echelon, declara directorul unui proiect privind secretul guvernamental in SUA, "alimenteaza credinta ca guvernul scapa oricarui control". Si, adauga el, "in spatele acestui fapt se afla o problema politica importanta, caci un numar semnificativ de cetateni americani, nelinistiti de activitatile de informatii, au dreptul de a primi un raspuns, dar pana acum nu l-au primit".

Oricum, Ministerul american al Apararii a recunoscut ca testeaza un sistem electronic automat, numit Semantic Forest, pentru supravegherea comunicatiilor pe Internet in intreaga lume. Iar un sistem bazat pe recunoasterea vocii este pe cale de experimentare.
Un mare secret: Ukusa

Despre Echelon a inceput sa se vorbeasca mai insistent in 1998. In acel an, lumea intreaga si europenii in mod deosebit aflau cu stupoare ca sunt spionati sistematic de o jumatate de secol de catre un organism - numit Ukusa - care grupeaza cinci tari anglo-saxone. Numele de cod al retelei inseamna probabil United Kingdom - UK si United States of America - USA. Ceilalti parteneri - Canada, Australia si Noua Zeelanda - erau posesiuni britanice. In cadrul pactului Ukusa, care este o agentie independenta patronata de NSA si aflata sub conducerea directorului CIA, cele cinci tari participante "filtreaza" convorbiri telefonice, faxuri si e-mail-uri din intreaga lume. Intr-un fel, faptul nu e chiar surprinzator. Se stie de multa vreme ca sistemele de telecomunicatii utilizate de cetateni, firme, dar si de ambasade sau guverne nu beneficiaza de o confidentialitate absoluta. Se mai stie si ca spionarea si controlul se exercita chiar intre tari prietene si aliate. Toate acestea fac parte dintr-un joc complicat si delicat care s-a conturat dupa incheierea razboiului rece. Un joc in care fiecare este, mai mult sau mai putin, prieten si concurent cu ceilalti. Dar pana acum cativa ani doar un numar restrans de lideri politici si specialisti aveau cunostinta de existenta unei retele de supraveghere globala cu o putere si o extindere extraordinare, pe care SUA o administreaza impreuna cu celelalte patru tari mentionate.

Existenta acestei retele a fost dezvaluita in 1998 de un raport oficial prezentat Uniunii Europene, in care intalnim acest paragraf: "In Europa, toate apelurile telefonice, faxurile si textele transmise prin posta electronica sunt interceptate in mod regulat, iar informatiile care prezinta un interes oarecare sunt retransmise de centrul strategic britanic de la Menwith Hill catre cartierul general al NSA, agentia americana de spionaj electronic".
Acest "incredibil aspirator de comunicatii", cum a fost denumit Echelon, este rodul tehnologiei puse la punct prin Ukusa Security Agreement, un pact de colaborare pentru colectarea de Signal Intelligence (informatii electronice) incheiat in 1948 si a carui existenta nu a fost niciodata confirmata in mod oficial de statele participante. "Cel mai surprinzator este faptul ca, in toti acesti ani, nici un guvern, din nici una dintre cele cinci tari participante, nu a spus sau nu a admis vreodata ca acest pact exista" - observa cercetatorul neozeelandez Nicky Hager, autorul cartii Secret Power. Este cartea care a rupt, pentru prima oara, tacerea asupra Ukusa si Echelon.
Spionajul n-a murit o data cu razboiul rece

"Amploarea acestei retele de interceptare globala este produsul unor decenii de intensa activitate de spionaj antisovietic - explica Hager. Aceasta retea n-a disparut dupa incheierea razboiului rece. Dimpotriva, s-a decis modernizarea ei dupa inchiderea a numeroase baze terestre si recurgerea tot mai mult la sateliti, precum si dupa reorientarea catre noi obiective, de natura nonmilitara, cum sunt sistemele de telecomunicatii internationale". Aceasta repozitionare avea sa fie confirmata de raportul UE. "Spre deosebire de alte sisteme de spionaj electronic ale pactului Ukusa, programul Echelon este orientat in principal catre obiective civile: guverne, organizatii, intreprinderi din aproape toate tarile lumii". Motivele strategice ale acestei reorientari sunt expuse clar intr-un memorandum confidential al Casei Albe din 16 septembrie 1994: "Sfarsitul razboiului rece a schimbat in mod dramatic prioritatile si amenintarile la adresa securitatii noastre nationale. Pe langa problemele politice si militare traditionale, temele economice suscita o preocupare si un interes in crestere". Unul dintre primele exemple care au fost citate in acest sens este contractul pentru noua retea de comunicatii a Malaysiei. Societatea americana AT&T era in competitie cu o societate japoneza care se apreciaza ca ar fi castigat daca NSA n-ar fi interceptat si descifrat un mesaj codificat care mentiona valoarea ofertei japoneze. Se mai citeaza si cazul de spionaj industrial al fostului lider de la General Motors (GM), Ignacio Lopez, care avea sa treaca la Volkswagen, dupa ce actiunile sale au fost descoperite prin Echelon. "Noi am stiut ca NSA a transmis lui GM benzile video ale sedintei Consiliului de administratie al lui Volkswagen, in cadrul caruia Lopez a facut dezvaluiri" - declara un fost sef din contraspionajul german.

Specific pentru Echelon este faptul ca reteaua sa de sateliti, baze terestre si calculatoare extrem de puternice nu este conceputa pentru a actiona asupra unor anumite retele de comunicatii, ci pentru interceptarea "fara discriminare" a unor cantitati inimaginabile de schimburi de informatii.

Prima componenta a sistemului consta in cinci mari baze ale Ukusa, de unde sunt interceptate comunicatiile care trec prin cei 25 de sateliti geostationari Intelsat utilizati de companiile telefonice din intreaga lume pentru comunicatii internationale.

Fiecare tara din pact (cu exceptia Canadei) are sarcina de a acoperi o anumita zona a planetei. Baza care controleaza totalitatea traficului european se afla in Anglia, la Morwenbtow. Traficul din America de Nord si de Sud este supravegheat de la Sugar Grove, localitate aflata la 250 km de Washington, in muntii Virginia, iar comunicatiile din zona Pacificului sunt controlate de baza americana de la Yakima (la 250 km de Seattle), baza neozeelandeza de la Washopar si cea australiana de la Geraldton, care acopera si Oceanul Indian.

A doua componenta a retelei Ukusa este constelatia de sateliti-spion pe care NSA i-a pus pe orbita incepand din 1970 sub numele de cod Vortex. "Ultima generatie de sateliti-spion este constituita din trei noi obiecte spatiale geosincronizate, puse pe orbita in ultimii patru ani. Ele acopera practic totalitatea globului" - afirma Jeff Richelson, considerat cel mai mare expert in domeniu.

Al treilea si ultimul element al sistemului este o retea de calculatoare de foarte mare putere, numite "dictionare". Ele sunt capabile sa absoarba, sa examineze si sa filtreze intr-un timp scurt cantitati enorme de mesaje numerice si analogice, sa extrapoleze datele din mesajele ce contin cuvintele-cheie programate, sa le decodeze si sa le transmita automat cartierelor generale de informatii ale celor cinci tari. "La fiecare trei-patru zile, responsabilii acestor <<dictionare>> din cele cinci tari modifica lista cuvintelor-cheie, introducand altele, scotand din cele vechi, in functie de temele politice, diplomatice si economice care intereseaza la un moment dat Statele Unite si aliatii lor - explica Hager. La numai cateva minute dupa ce noile cuvinte-cheie au fost introduse in sistem, <<dictionarele>> incep sa selecteze mesajele care contin aceste cuvinte".

Vremurile lui James Bond au apus

In primavara anului 1998, publicatia italiana Il Mondo a realizat o ampla ancheta despre Echelon si a reusit sa faca interviuri cu cativa specialisti in domeniu. Canadianul Michael Frost, fost angajat al Ukusa pana in 1990, remarca intre altele: "Nu mai suntem in vremea lui James Bond. Astazi, din ratiuni economice, politice si tehnologice, spionajul se face in principal prin sateliti si prin interceptarea telecomunicatiilor. Pana in 1977, spune el, rolul Canadei in Ukusa a constat din supravegherea comunicatiilor sovietice in Arctica si, mai ales, interceptarea semnalelor de inalta frecventa utilizate de navele si avioanele, civile si militare, ale URSS. Dupa 1977, Bobby Inman, seful NSA, a apreciat ca aportul Canadei la Ukusa este prea mic si de aceea a fost lansat programul Embassy Collection, sub numele de cod Pilgrim, pentru primirea si interceptarea de informatii prin intermediul ambasadelor Canadei din diferite tari. La acea vreme - spune Frost - SUA si Marea Britanie foloseau deja asemenea programe". "Cautati ceva in mod deosebit?" - il intreaba reporterul. "Nu. Era vorba de a arunca undita si de a vedea ce se poate pescui". De pescuit erau informatiile legate de activitatile teroriste, in primul rand. Apoi, informatii economice si diplomatice. Ele erau obtinute cu ajutorul unui ordinator portabil special (numit Oratory), de marimea unei cutii de pantofi ("azi este probabil de marimea unui pachet de tigari" - spune Frost). Una dintre misiunile incredintate a fost interceptarea convorbirilor telefonice a doi membri ai cabinetului Thatcher in care "Doamna de fier" nu avea deplina incredere. Frost crede ca programul Pilgrim functioneaza in continuare si este chiar in continua expansiune. "Tendinta mondiala spre comunicatii mobile face acest tip de spionaj tot mai eficace si mai avantajos - explica el. Gratie miniaturizarii crescande a aparaturii electronice, totul a devenit mult mai usor". Si mai crede ca telecomunicatiile internationale care pot fi interceptate ating 99,99 la suta din total. Asemenea operatiuni - conchide fostul spion electronic canadian - nu sunt intreprinse doar de tarile din Ukusa, ci de toate statele care au capacitatea de a o face.

Doua milioane de convorbiri pe minut, doua miliarde pe zi

Un alt intervievat de Il Mondo, un inalt functionar din Parlamentul european, Glynn Ford, crede a sti ca exista ordinatoare capabile sa supravegheze pana la doua milioane de convorbiri telefonice pe minut. El este socat ca printre cuvintele-cheie ale sistemului Echelon figureaza si organizatia ecologista Greenpeace sau Amnesty International. Ford nu este, in principiu, impotriva supravegherii electronice. Dar, spune el, "trebuie instituit un organism de control, care ar putea sa stabileasca o lista de obiective, sa defineasca categoriile de persoane sau grupuri susceptibile de a fi supravegheate si, in sfarsit, sa se garanteze ca informatiile obtinute sunt utilizate in scopuri legitime si nu ilegale, cum este adesea cazul. Se pare ca informatii captate de Statele Unite au fost exploatate de societati americane, prin nesocotirea legilor concurentei si in detrimentul societatilor europene si japoneze".

De altfel, Comisia pentru libertati civice a Parlamentului european a inceput sa acorde o atentie tot mai mare activitatilor programului Echelon. Intrunita in luna februarie pentru a dezbate subiectul "Uniunea Europeana si protectia datelor", comisia s-a aratat preocupata de faptul ca programele Ukusa slujesc unor obiective ce tin mai ales de spionaj economic si comercial. Nu este vorba nici de vechea colaborare (din timpul razboiului rece) dintre serviciile de informatii occidentale, nici de interceptarea comunicatiilor efectuate in scopul apararii nationale, nici de lupta impotriva terorismului international.

Dintre documentele puse la dispozitia comisiei, cel mai "sensibil", elaborat de ziaristul Duncan Campbell, evidentiaza situatia din domeniul supravegherii electronice, via spionajul de telecomunicatii, o practica pe care NSA o defineste ca "activitate industriala ce permite interceptarea tuturor comunicatiilor straine". Se apreciaza ca Echelon intercepteaza un numar considerabil de comunicatii particulare (potentialul sau ar fi de doua miliarde pe zi) si le triaza printr-un sistem de inteligenta artificiala.

S-au evocat, in cadrul comisiei, principalele cazuri de spionaj efectuate de Echelon in detrimentul intereselor economice ale tarilor din Uniunea Europeana. Ele vizeaza avantajarea intreprinderilor americane implicate in contracte de armament (Thomson ar fi pierdut un contract de 1,4 milioane de dolari in beneficiul companiei americane Raytheon, contract privind furnizarea unui sistem radar Braziliei) sau contracte civile (unul dintre ele, pierdut de Airbus in Arabia Saudita in profitul lui Boeing-McDonell Douglas). In plus, Echelon ar fi permis intarirea pozitiei Washingtonului la reuniunile Organizatiei Mondiale a Comertului.

Campbell a mai dezvaluit ca statele din Ukusa exploateaza o retea de 120 de sateliti care constituie armatura sistemului Echelon. El a facut cunoscut ca exista un organism international discret, International Law Enforcement Telecommunications Seminar (ILETS), care reuneste membrii Ukusa si numeroase alte tari europene al caror rol este de a exercita presiuni asupra producatorilor de sisteme de comunicatii, pentru ca acestia sa conceapa aparatura astfel incat sa nu fie impiedicate interceptarea si decodarea efectuate de agentiile nationale de securitate.

Europenii se simt spionati

Britanicul Graham Watson, presedintele Comisiei pentru libertati a Parlamentului european, a declarat ca faptele relatate "sunt grave, daca sunt adevarate". Cu catva timp in urma, fostul comisar european, germanul Martin Bangeman, se pronunta in termeni mai duri: "Daca acest sistem (Echelon - n.n.) exista, el constituie un atac intolerabil la adresa libertatilor individuale si a securitatii statelor".

Presedintia Uniunii Europene abordeaza cu prudenta dezbaterea Echelon. Anturajul lui Romano Prodi acorda totusi "o credibilitate foarte mare" faptelor relatate despre Echelon. Se apreciaza ca, daca Parlamentul european va da amploare dezbaterii, Comisia, fara a se hazarda a pune sub acuzatie un stat, de pilda Marea Britanie (membru al Ukusa), ar putea propune o initiativa comunitara pentru consolidarea normelor in materie de criptologie si cifrare, pentru intarirea securitatii comunicatiilor.

Cu toate ca despre Echelon se vorbeste de peste doi ani, abia recent au fost dezvaluite documente oficiale americane care confirma existenta programului. Aceste revelatii, comenteaza Le Monde, ar putea servi ca argumentatie juridica pentru cetatenii care doresc sa intreprinda actiuni in justitie impotriva amestecului statului in viata lor particulara.
Cele doua documente apartin NSA, dateaza din 1991 si respectiv 1995 si relateaza despre misiuni intreprinse in cadrul Echelon.

Condusa in prezent de generalul de aviatie Michael Hayden si avand sediul la Fort George Meade, in statul Maryland, NSA, creata in mai 1949 de catre Pentagon, are un efectiv de 38 000 de oameni si un buget evaluat la 4 miliarde de dolari in 1997. Potrivit datelor unui fost agent secret elvetian, Jacques Band, NSA, care dispune de o baterie de ordinatoare puternice Super-Cray, poate trata in timp util 1 000 de miliarde de biti (unitatea de baza in informatica) in numai o jumatate de zi. Este echivalentul informatiei aflate in biblioteca Congresului american.

Si internautii sunt supravegheati

Daca va urmareste cineva pas cu pas si noteaza pe unde mergeti, ce bani cheltuiti, aveti senzatia ca sunteti in universul de cosmar descris de George Orwell in cartea sa 1984. Dar navigatorii pe Internet se afla, fara sa stie, in fiecare clipa intr-o asemenea situatie - scrie saptamanalul Courrier international. O mare cantitate de date personale sunt interceptate si stocate de societati private care se ocupa de siguranta computerelor personale. Cei ce doresc sa renunte la aceste servicii risca sa fie vulnerabili la alte modalitati de interceptare a datelor, mult mai paguboase. Completand chestionarele, uneori foarte precise si detaliate, atunci cand face abonament la un anumit serviciu sau cand solicita accesul gratuit la o retea, utilizatorul contribuie el insusi la alimentarea bazelor de date care, intr-o buna zi, vor servi intereselor firmei care intercepteaza respectivele date.
Saptamanalul francez L'Express estimeaza ca in prezent unul din zece angajati americani este ascultat la locul de munca, 15 la suta au curierul electronic supravegheat, iar 16 la suta sunt filmati. In Franta, Comisia nationala pentru informatica si libertati apreciaza ca in 1998 numarul intreprinderilor care au instalat un sistem de supraveghere a salariatilor a ajuns la 28 000, fata de 6 500 in 1990. "Protectia vietii personale a salariatilor va fi principala problema a anilor ce vin" - declara nelinistit Scott McNealy, patronul lui Sun Microsystems.
Gratie computerului, sefii de intreprinderi pot conta pe un informator deosebit de vorbaret. Printr-un soft achizitionat la un pret accesibil (1 000 de franci) se poate vedea orice ecran de computer din interiorul unei intreprinderi.
Inca din 1995 directia Societatii Nationale a Cailor Ferate din Franta putea sti ca salariatul X a lipsit de la locul de munca intre orele 11,40 si 13,35, iar apoi intre 15,10 si 16,10. Constatarea o facea sistemul Socrate, destinat rezervarii de bilete, care nu inregistra in intervalele mentionate nici o atingere a tastaturii computerului.
Cuplul Wintel - o structura de ordinatoare formata din sistemul de exploatare Windows si microprocesorul Intel - este configurat din start ca un spion. La inceputul lui martie 1999, Robert Smith, un programator american, descoperea pe Windows un numar de identificare, adevarata amprenta digitala capabila sa inregistreze de la distanta tot ce introduceau in ordinator clientii lui Windows.
In ce priveste Internetul, firma Internet Profile a constatat ca peste 20 la suta din timpul petrecut pe web este consacrat distractiei. Un procent de natura sa-i nelinisteasca pe patroni. In februarie 1999, angajatii firmei Dell France primeau prin e-mail un avertisment oficial: "Functionarii surprinsi ca privesc un site porno prea mult timp vor fi concediati si tradusi in justitie". Potrivit revistei Business Week, firma Compaq ar fi concediat, din acest motiv, 20 de salariati.
Alte firme prefera sa-si ia masuri de precautie. La Computer Associates, salariatii care formeaza, de pilda, cuvantul "playboy" primesc prompt un mesaj de avertisment.
Softul Little Brother poate scruta toate conexiunile pe Internet ale angajatilor. Un functionar de la firma Internet Solutions, care produce sisteme de supraveghere, dezvaluie ca "opt intreprinderi din zece solicita aparatura necesara pentru a putea controla accesul
la Internet".
Nici curierul electronic nu exceleaza prin discretie. O ancheta facuta de Pitney Bowes ajunge la concluzia ca un functionar primeste in medie circa 23 de e-mail-uri pe zi, cifra considerata excesiva in unele intreprinderi. De aceea, o banca japoneza a pus la punct un sistem care permite numararea e-mail-urilor trimise de fiecare salariat. Iar mesajele interceptate sunt adunate intr-un fisier. "Chiar un curier distrus poate fi regasit. Pe Internet nu mai exista viata particulara" - avertizeaza cercetatorul francez Yves Lasfargue, care vede in acest fenomen totalitarismul secolului XXI.