Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Sectia Sociologie
Efectele negative ale incertitudinii
"A sta in mijlocul drumului nestiind in ce sens sa o apuci este foarte periculos. Risti sa fii calcat de traficul venit din ambele sensuri." Margaret Thatcher
Frecvent, in viata de zi cu zi ne confruntam cu necesitatea de a lua decizii, de a gasi solutia optima unei probleme mai mult sau mai putin insemnate, de a reduce sau elimina incertitudinea din jurul unei dileme ce ne apasa. Chiar viata noastra poate fi considerata un drum lung de diferite decizii. Mai tarziu, pe unele le apreciem ca fiind bune, aducatoare de satisfactii, pe altele le regretam. Din toate insa invatam cate ceva despre lumea in care traim si despre noi insine, incertitudinea fiind asociata oricarei activitati umane.
Incertitudinea poate fi caracterizata ca stare a unei persoane lipsite de siguranta, ce dispune de cunostinte incomplete despre problema sa, nehotarare, indoiala, ezitare intr-o situatie incerta. Pusi in fata unei actiuni prin care incearcam concretizarea unei alegeri, suntem supusi procesului de gandire, suntem nevoiti sa reducem deficitul de cunostinte pentru a ne intelege mai bine situatia. Dificultatea prezicerii consecintelor pe termen lung datorita cresterii gradului de incertitudine, efectele erorilor in luarea deciziilor pot prelungi cu mult procesul decizional. Confuzia este cel mai mare dusman al unei gandiri bune, de calitate. Incercam sa gasim solutia optima cat mai repede, ne uitam la informatii, suntem afectati de sentimente, cautam idei noi, vrem sa fim precauti, vrem sa gasim solutii care sa ne conduca spre cea mai buna optiune.
Deciziile trebuiesc luate dintr-o serie de perspective importante. O problema trebuie analizata din mai multe puncte de vedere: emotional, intuitiv, placerea, puterea afectivitatii, ura . Fiecare dintre noi are un stil cognitiv de procesare a informatiei diferit: unii sunt critici, altii optimisti, altii reci si logici, cauta calea rationala. Procesul decizional este influentat de valorile personale ale decidentului (idealuri abstracte care modeleaza modul de gindire si comportamentul individului), de interesele acestuia
(interesele reprezinta orientari selective, relativ stabile si active ale persoanei catre anumite activitati, in cadrul carora ea poate indeplini mai multe roluri).
Procesul decizional este influentat si de o serie de factori din mediu intern sau extern al persoanei.
Orice activitate zilnica este marcata de un procent mai mare sau mai mic de risc, suntem panditi sau chiar afectati de o multitudine de posibile riscuri iar scopul nostru este de a contracara efectele negative ale unor asemenea evenimente aleatoare, prin alegerea unei solutii optime.
Intotdeauna cand e pus in fata unei situatii de decizie, persoana individuala (actorul rational) are anumite obiective, scopuri, are la dispozitie un numar de optiuni (alternative), un set de criterii cu ajutorul carora sa evalueze alternativele date, poate sa ordoneze aceste alternative in functie de criteriile avute, poate sa aleaga dintre alternative pe cea mai buna, adica pe cea care permite cel mai bine atingerea obiectivelor, scopurilor date. Deficitul de cunostinte cu privire la o problema ce necesita rezolvare,ne poate motiva spre cunoastere, spre informare, cautam in trecut experiente asemanatoare pentru a reduce incertitudinea specifica fazei procesului decizional in care ne aflam (incertitudinea de faza ).
Daca incertitudinea persista pentru un timp indelungat, nefiind reductubila, de la o faza la alta se acumuleaza o incertitudine rezidiala ce da nastere unei incertitudini reziduale totale. Nehotararea, incapacitatea de a actiona intr-o anumita directie din cauza lipsei complete a informatiilor amana excesiv decizia iar in cazul in care aceasta trebuie luata intr-un timp limitat, sub presiune, ne vom opri probabil asupra primei solutii gasite care poate avea consecinte nefaste. Cand decidentul nu mai simte motivatatia de a gasi noi alternative, de a continua activitatea de cunoastere, intregul proces devine disfunctional, haotic, flunctuant, sovaitor.
Nehotararea ne da, de regula, o stare de neputinta, da impresia rotirii in loc, fara posibilitate de interventie si modificare a cursului evenimentelor asupra carora trebuie sa hotaram, efectul mobilizator dispare. Avem permanenta nevoie de a verifica datele anterioare, de le reclasa. Daca pentru unii dintre noi incertitudinea reprezinta sursa creativitatii si libertatii reale, curajul si inspiratia de a patrunde cu incredere intr-o lume plina de oportunitati, posibilitati si creatie continua, pentru altii aceasta nu face decat sa exercite o presiune continua ce duce la tensiune si nervozitate.
Daca tensiunea reziduala naste mai departe stres, intoarcerea intr-o faza anterioara a deciziei, ea poate produce de asemenea o intrerupere a acestui proces, decidentii se transforma in oameni mai mult reactivi si mai putin proactivi, cu alte cuvinte vor fi cei care reactioneaza, si mai putin care influenteaza mersul lucrurilor. Se transforma in oameni care nu actioneaza, ci asteapta, vor fi intr-o lunga si calma stare de expectativa, din care poate ceva sau cineva ii va scoate la un moment dat, vor cauta de acum inainte doar securitatea. Numitorul comun al nesatisfactiei acestor oameni este propria lor indecizie si de aici incapacitatea de a actiona in vreo directie.
Decidentul ar putea fi tentat sa revina la fazele intiale ale procesului decizional, sa reia la nesfarsit evaluarea acestora, fiind confruntat cu o incertitudine ireductibila ce i-ar afecta negativ performanta. Ar putea alege, in cele din urma, sub presiunea problemei, sa renunte la intregul proces, sa aleaga cea mai la indemana solutie, fara a mai calcula riscurile acestea. In absenta increderii in propriile cunostinte, in datele avute, decidentul devine nefunctional, instabil, lipsit de consecventa in hotararea ce urmeaza sa o ia. Starea de disconfort psihic creata il va purta intr-o continua ezitare, descurajeaza evolutia procesului si inhiba aparitia de idei noi. O confirmare din exterior a intregii sale actiuni i-ar putea reduce incertitudinea si haosul creat in jurul problemei, l-ar putea motiva sa continue activitatea de cunoastere.
De aceea unele decizii sunt mai eficace daca sunt luate in grup, in acest tip de proces decizional generandu-se mai multe idei,sunt implicati toti decidentii in rezolvarea problemei astfel distribuindu-se si responsabilitatea luarii acelei decizii.
Uneori, suntem tentati sa ne bazam pe intuitie, insa ea nu poate da rezultatele asteptate decat in cazul in care este asezata pe un fundament solid de cunoasteri, fundament in a carui constructie, procesul de analiza are un rol fundamental. Intuitia sau imaginatia nu pot sa duca spre o victorie sigura. Asa cum am vazut, o analiza de calitate ajuta la descoperirea drumului bun si la debarasarea de optiunile rele dar, in acelasi timp, prin extinderea perioadei analitice se risca paralizarea deciziei.
Asa cum o dilema aparuta pe parcursul procesului decizional poate motiva decidentul spre cunoastere, il poate face sa apeleze la noi instrumente de rezolvare a problemei, la fel de bine, in cazul unei incurcaturi, a unor premise gresite sau contradictorii, el poate fi descurajat, demoralizat fiind condus spre o cale gresita in rezolvarea problemei.
Bibliografie:
Candea, Dan. Farcas, Doru.1988 Diagnosticul si decizia strategica. Bucuresti: Editura Fiman.
|
