Uneori dragostea vine treptat,pe nesimtite ,fara sa trambiteze cuvinte marete sau sa fluture steaguri stralucitoare.nici nu`ti dai seama cum creste.si creste .si devine tot mai puternica pana cand..nu stiu .incepi sa te gandesti."oare de cand ma simt asa si de ce n`am observat mai devreme?" .
Inainte de a cunoaste acest sentiment . stiu ca am avut o intalnire cu El,Tatal meu.in care i`am spus ca El stie prea bine gandirea mea in privinta asta,dar daca totusi va fii nevoie sa cunosc acest sentiment.sa fie pentru o singura persoana.careia sa ii pot darui intreaga mea inima.asta pentru ca nu`mi plac jumtatile de masura .
Si n`o sa uit acea zii de toamna in care mi`am dat seama ca devenisem o "victima" a celui mai minunat dar si dureros sentiment care poate exista intr`o fiinta umana.
N`am vrut sa accept asta,dar era peste puterile mele.si neavand suficienta energie pentru a ma putea lupta cu "el" .am cedat.si`am acceptat .dar cu teama si frica de ceea ce`ar putea urma. o teama de care mi`e frica si astazi`.
Am tinut ascuns in mine tot ceea ce simteam.crezand ca poate va trece.dar au trecut o luna,doua, trei.sase . iar sentimentele mele pentru el,cresteau devenind ceva pentru care nu am cuvinte sa scriu`.
Mi`era greu sa asociez tot ceea ce simteam eu,cu ceea ce vedeam in casa mea, in jurul meu si din povestirile altora.
La mine era ceva diferit.ceva ce stiu ca am primit direct din mana Lui, si` cred ca tot ceea ce vine de la El.este un dar bun si desavarsit. la fel ca ceea ce mi`a daruit mie..
Si nu`mi este greu sa`I povestes Lui.pentru ca in fond.El ne`a creat asa.cu sentimente de`a iubi..si`a fi iubiti.
N`as fi crezut ca el simte la fel.sau cel putin asa zicea . si`n ziua cand mi`a spus ce simte, am ezitat sa cred, poate din cauza ca teama de tot ce am trait.nu ma lasa sa traiesc libera.fara sa stea ca un ghimpe in spatele meu . fapt pentru care ,eu nu i`am putut spune concret ce simt,ci doar i`am dat de inteles ...
De atunci,au trecut 2 ani si ceva.timp in care sentimentele mele au crescut si au crescut.pana cand mi`am dat seama ca ..nu e ceva asemantor cu ce traiesc toti adolescentii in ziua de azi..e ceva dincolo de puterile mele..este dragostea mea pentru el, daruita de El, Tatal meu.
El.este persoana care m`a invatat ce`nseamna sa iubesti si sa te simti iubit.cu o iubire profunda si greu uneori de inteles pentru altii .
E`adevarat ca au fost cateva neintelegeri intre noi.cateva mai multe,chiar.si`asta pentru ca, lumea e rea si invidioasa ...si nu pot sa inteleg de ce toate astea.invidia, ura, dusmania, neincrederea si prefacatoria .astazi .sunt la rang de cinste.insa toate astea la un loc.n`au fost suficiente sa ma faca sa ma indoiesc de ce simt pentru el .
Insa m`au facut sa ma indoiesc de sentimentele lui multi spun ca din partea lui nu a fost decat bataie de joc,ca niciodata n`a simtit nimic si ca n`am fost decat una din multele de care el facea "misto" .un cuvant dur, care nu poate fi incadrat in "dragoste" .
Astazi nu mai stiu ce sa cred si ma gandesc cine are dreptate, cine zice adevarul si cine minte?
Poate chiar nu a simtit nimic,dar singura zii cand l`am avut langa mine.in privirea lui am inteles ca traim si impartim acelasi sentiment.
Dar totusi.cineva minte . si uneori prin atitudinea lui,imi declara "Adevarat" tot ceea ce mi se zicea despre el.
Astazi.acum.nu stiu ce`a simtit el.ce simte sau daca a simtit vreodata ceva.ma gandesc daca ce`a spus.a fost candva adevarat sau doar chiar a avut un scop in tot ceea ce mi`a zis .
Si e absurd.raspunsurile imi devin intrebari.iar intrebarile raspunsuri .ma amestec in ele si incerc sa scap,sa nu ma mai gandesc .dar ce simt pentru el, iese la iveala si ma doare.chiar daca nu las sa se vada .e ceva in adancul meu care`mi sterge zambetul ce`ar fi fost daca nu`mi apareau indoielile astea .
Zambetul care mi`a disparut total, atunci cand tot altii au fost "generosi" sa`mi dea vestea ca in viata lui, a aparut o "ea". si nu inteleg motivul pentru care el nu vrea sa recunoasca.daca intr`adevar este asa .
Mi`e greu sa ma gandesc ca e adevarat, tocmai el,care pana acum nu a avut pe nimeni..(una din conditiile care il faceau special pentru mine ).
Totusi.in viata lui exista o "ea" .pe care n`o cunosc si despre care nu stiu nimic.
Cu toate astea,"ei".nu`i port niciun fel de sentiment..tot ce traiesc,este tristete,cand ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul "ei".
As fi putut sa`i aud cuvintele si vocea,sa`i simt imbratisarea,si caldura palmei lui,sa`i vad expresia fetei.si sa ma simt sigura de dragostea lui,fara niciun motiv,care sa ma faca sa ma`ndoiesc de tot ceea ce simte el.
Dar astea poate ca vor ramane doar un vis al meu.iubirea mea insa.va ramane vie mereu pentru el, fara posibilitatea ca o alta persoana sa o poata inlocui`.
Repet.nu`mi plac jumatatile de masura.
Acum nu mai stiu nimic.si nu`s sigura pe multe,pentru ca si putina mea credinta se indoieste de faptul ca ar mai putea fi ceva.pentru ca sunt multe care s`au schimbat,inclusiv increderea mea in el.incredere ce mi`ar fi placut sa creasca la fel ca iubirea ce i`o port.
Poate ca niciodata nu a fost convins si n`a inteles cu`adevarat ce inseamna pentru mine.si chiar daca n`am putut rosti maretele cuvinte din 8 litere.l`am iubit si o s`o fac mereu.un lucru cert.pe care n`o sa`l schimbe nimeni.la fel ca si visele ce le am cu el . si care speram ca intr`o zii.sa poata deveni realitate.
Deocamdata nu`mi ramane decat "visul" si "dorinta inimii mele"care stiu ca inca`si asteapta "ziua izbavirii" .si chiar daca mi`e greu .vreau sa cred ca aceea zii o sa fie .CANDVA.
Eu si El .stim aceasta dorinta si ce "doreste" ea.asa ca nu`mi ramane decat un 3in1 "lucruri de facut".s`o ignore pe "ea", sa`l visez pe "el".si sa ma pot increde in El..
.. Elena Pitigoi .
|
