FACTORII SUBIECTIVI AI EVALUARII SCOLARE
VALORI SI LIMITE ALE INTERVENTIEI SUBIECTIVE IN
EVALUARE
Orice incercare de abordare a problemelor evaluarii invatamantului, in general si ale evaluarii elevilor, in particular, este confruntata, de la inceput, cu complexitatea dimensiunilor care circumscriu domeniul evaluarii, atat ca teorie si ca obiect al cercetarii stiintifice, cat si ca practica si ca fenomen real, ca realitate prezenta in toate articulatiile procesului si sistemului de invatamant, incepand cu cel mai simplu act de evaluare a elevilor in lectie, pana la nivelul evaluarilor macrocosmice. Nu numai ca domeniul evaluarii este deosebit de complex, dar variatele sale componente sunt si puternic relationate, alcatuiesc un sistem integrativ din care este dificil sa fie izolat un anumit aspect fara a simplifica si fara a pierde o parte insemnata a implicatiilor pe care aspectul respective le genereaza sau le suporta prin interactiune cu complexul factorial al evaluarii.
O evaluare pur obiectiva, impersonala, indiferenta si absolut neutra, adica o evaluare fara subiect nu este numai imposibila, dar si mai slab semnificativa, mai putin relevanta si , in cele din urma, mai putin obiectiva, decat o evaluare care angajeaza explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile si viziunea personala, ale celui care evalueaza sau/si ale celui care este evaluat. Educatia este prin excelenta interactiune intre subiectivitati, este transfer si asimilare de experienta care angajeaza integral personalitatile implicate, profesori sau elevi.
Problema este de a nu elimina interventia factorului subiectiv, ci de a controla aceasta interventie. Pentru clarificare ar fi necesare cateva intrebari:
Interventia factorului subiectiv nu poate depasi anumite limite ale abaterii de la nivelul correct al evaluarii, chiar si atunci cand acest nivel este cel al "bunului simt". O performanta al carei nivel este de nota sapte, nu poate fi cotata nici cu zece, dar nici cu patru, chiar si atunci cand evaluatorul ar urmari in mod intentionat sa supraevalueze sau sa subevalueze un anumit elev. Exceptiile, daca apar, nu fac decat sa confirme regula, caci subiectivismul devine in acest caz evident, iar discutiile trebuie orientate in alta parte. Daca insa renuntam la prezumtia de intentionalitate, atunci este cert ca abaterile de origine subiectiva nu pot depasi - si nici nu depasesc in plan real - anumite limite. Tocmai aceste limite sunt cele care trebuie luate in consideratie in delimitarea spatiului de interventie, prin metode speciale de evaluare, in sensul diminuarii aportului subiectiv la denaturarea evaluarii. Orice exces de substituire a personalitatii evaluatorului si evaluatului prin tehnici impersonale si riguros obiective - in masura in care acestea sunt posibile - poate avea cel putin doua efecte negative: diminueaza gradul de semnificatie a evaluarii, reducand-o la masurarea de caracteristici "fizice"; scoaterea din sfera evaluarii aspectele calitative complexe care nu pot fi sesizate decat prin observatie, prin relatie directa intre evaluator si evaluat, intre profesor si elev.
v Unul se refera la relatia dintre influenta subiectiva si caracterul obiectiv al evaluarii si poate fi reformulat astfel: "Este influenta subiectiva o influenta care "submineaza" neaparat caracterul obiectiv al evaluarii?" urmand ca raspunsul sa fie dat in termenii de cat, cum si in ce conditii se exercita aceasta influenta.
v Celalalt aspect se refera la relatia dintre caracterul obiectiv/subiectiv al evaluarii pe de o parte, si corectitudinea evaluarii, pe de alte parte. Acest aspect al problemei poate fi exprimat in doua moduri: "O evaluare strict obiectiva este neaparat si corecta? "Interventia subiectiva actioneaza neaparat in sensul necorectitudinii evaluarii ?". Desigur, un raspuns pertinent presupune, ca pe o conditie prealabila, un concept bine definit al corectitudinii in evaluare. La acest nivel al analizei, cred ca ipoteza cea mai plauzibila este ca nu se poate stabili o asociere stricta intre perechile de atribute obiectiv-corect, subiectiv-necorect si ca, probabil, corectitudinea evaluarii se asigura printr-o combinatie optima a obiectivului in subiectivului in evaluare.
BIBLIOGRAFIE:
Elisabeta,Voiculescu: Factorii subiectivi ai evaluarii scolare. Cunoastere si control, Ed. Aramis, 2007
Barzea, Cezar: Domenii si procedee de evaluare, in vol. Analiza procesului de invatamant. Componente si perspective, coord. I.Nica, E.D.P., 1977
Boncu, Stefan: Eul in cognitia sociala, in vol. Psihologia sociala. Aspecte contemporane, Ed.All, 1996
Ciurea, R: Succesul scolar si problema notarii, in Contributii la perfectionarea procesului de instruire.
Cerghit, Ioan: Perfectionarea lectiei in scoala moderna, E.D.P., 1983.
SCOALA CU CLASELE I-VIII,NR. I, POARTA-ALBA
FACTORII SUBIECTIVI AI EVALUARII SCOLARE
VALORI SI LIMITE ALE INTERVENTIEI
SUBIECTIVE IN EVALUARE
Prof, CABUZ OANA ROXANA
|
