FAMILIA
Rudenia, familia, casatoria
Rolul pe care rudenia l-a jucat īn viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca īn societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau īntr-o masura foarte mare īntreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, īn societatile industriale si postindustriale, rolul lor tinde sa scada. Studiile sociologice dovedesc ca īn aceste societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ decāt relatiile de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ īn ansamblul relatiilor sociale.
Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta īntre individzii umani.
Rudenia biologica poate fi consancvina, avānd la baza legaturi de sānge sau afina, avānd la baza casatoria.
Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea poate reglementa atāt raporturile sociale cāt si raporturile biologice. De exemplu, ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba decāt cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).
Elementul cheie al rudeniei este familia.
Familia este un grup relativ permanent de indivizi legati īntre ei prin origine, casatorie sau adoptie.
Murdock, īn 1949, facea distinctia īntre familia nucleu si familia extinsa. El preciza ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus īmpreuna 414v217e cu copiii lor naturali - sau adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune īn discutie pertinenta acestei definitii.
Familia nucleara poate īmbraca doua forme :
a) familia de orientare (īn care ne nastem si avem statutul de copil, frate etc.) ;
b) familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, īn care avem statutul de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.
Cei mai multi oameni sunt, īn acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente, mentalitati, īndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor īndatoriri ce deriva din dubla lor calitate de copii ai batrānilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor īndatoriri sa devina o problema sciala tot mai mare, determināndu-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie adulta ca "generatie sandvis".
Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de sānge care exista īntre membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).
Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate - acceptata social - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).
Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).
O viziune multiculturala asupra familiei
Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere a partenerului
Familia este o institutie sociala universala, īnsa regulile de constituire a familiei si de alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de reglementare maritala : endogamie si exogamie.
Endogamia stabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se pot casatori īntre ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si īncurajata casatoria. Roul ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a ratei casatoriilor īntre grupuri diferite. Īn acelasi context, constatam ca, īn multe societati granita endogama se confunda cu granita societatii.
Exogamia stabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicānd relatiile sexuale īntre rude de sānge proclamānd tabuul incestului. Exceptie de la aceasta regula au facut familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale Inca. De regula, īn toata lumea, prohibitia incestului este īnsotita si de reactii de aversiune, dispret, dezgust. Īn viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului drept tabuu īntareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele īntre familii, īncurajeaza diversitatea culturala si sociala.
Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem, totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru cāstigarea partenerului marital la urmatoarele patru :
a) casatoria prin rapt consta, asa cum se subīntelege si din denumirea ei īn rapirea stiei si este utilizata īn acele societati īn care femeile sunt īn numar mai mic decāt barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea dezechilibrului numeric care exista īntre cele doua genuri ;
b) casatoria prin cumparare este o practica mai frecventa. Īn societatile care practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie de barbati, fie de femeie. Īn unele cazuri, se stabileste un "pret" pentru mireasa (sau un serviciu), īn altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o "zestre" din partea femeii sau a familiei ei.
c) casatoria prin aranjament este o metoda de alegere a partenerului destul de raspāndita īn lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem de importanta atāt pentru individ, cāt si pentru societate si de aceea considera ca ea trebuie "aranjata" si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de maturitate.
Īn lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliadene povesteste ca "fecioarele indiene nu au nici o initiativa īn faptul casatorei . Īntr-o familie traditionala, fecioara este vestita cu cāteva zile īnainte de nunta, iar pe sot nu īl vede decāt īn mijlocul ceremoniei, dupa ce casatoria a fost legata si juruita".
d) casatoria prin consensul partilor este cea mai cunoscuta practica de realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta īn mod exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, īn Romānia, ca si īn foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.
N. Goodman, Inroducere īn sociologie, Ed. Lider, Buc., p. 243.
Ibid., p. 245.
|
