FAMILIA
Rudenia, familia, casatoria
Rolul pe care rudenia l-a jucat în viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca în societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau într-o masura foarte mare întreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, în societatile industriale si postindustriale, rolul lor tinde sa scada. Studiile sociologice dovedesc ca în aceste societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ decât relatiile de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ în ansamblul relatiilor sociale.
Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta între individzii umani.
Rudenia biologica poate fi consancvina, având la baza legaturi de sânge sau afina, având la baza casatoria.
Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea poate reglementa atât raporturile sociale cât si raporturile biologice. De exemplu, ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba decât cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).
Elementul cheie al rudeniei este familia.
Familia este un grup relativ permanent de indivizi legati între ei prin origine, casatorie sau adoptie.
Murdock, în 1949, facea distinctia între familia nucleu si familia extinsa. El preciza ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus împreuna cu copiii lor naturali - sau 353i82d adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune în discutie pertinenta acestei definitii.
Familia nucleara poate îmbraca doua forme :
a) familia de orientare (în care ne nastem si avem statutul de copil, frate etc.) ;
b) familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, în care avem statutul de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.
Cei mai multi oameni sunt, în acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente, mentalitati, îndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor îndatoriri ce deriva din dubla lor calitate de copii ai batrânilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor îndatoriri sa devina o problema sciala tot mai mare, determinându-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie adulta ca "generatie sandvis".
Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de sânge care exista între membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).
Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate - acceptata social - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).
Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).
O viziune multiculturala asupra familiei
Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere a partenerului
Familia este o institutie sociala universala, însa regulile de constituire a familiei si de alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de reglementare maritala : endogamie si exogamie.
Endogamia stabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se pot casatori între ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si încurajata casatoria. Roul ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a ratei casatoriilor între grupuri diferite. În acelasi context, constatam ca, în multe societati granita endogama se confunda cu granita societatii.
Exogamia stabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicând relatiile sexuale între rude de sânge proclamând tabuul incestului. Exceptie de la aceasta regula au facut familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale Inca. De regula, în toata lumea, prohibitia incestului este însotita si de reactii de aversiune, dispret, dezgust. În viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului drept tabuu întareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele între familii, încurajeaza diversitatea culturala si sociala.
Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem, totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru câstigarea partenerului marital la urmatoarele patru :
a) casatoria prin rapt consta, asa cum se subîntelege si din denumirea ei în rapirea stiei si este utilizata în acele societati în care femeile sunt în numar mai mic decât barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea dezechilibrului numeric care exista între cele doua genuri ;
b) casatoria prin cumparare este o practica mai frecventa. În societatile care practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie de barbati, fie de femeie. În unele cazuri, se stabileste un "pret" pentru mireasa (sau un serviciu), în altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o "zestre" din partea femeii sau a familiei ei.
c) casatoria prin aranjament este o metoda de alegere a partenerului destul de raspândita în lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem de importanta atât pentru individ, cât si pentru societate si de aceea considera ca ea trebuie "aranjata" si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de maturitate.
În lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliadene povesteste ca "fecioarele indiene nu au nici o initiativa în faptul casatorei . Într-o familie traditionala, fecioara este vestita cu câteva zile înainte de nunta, iar pe sot nu îl vede decât în mijlocul ceremoniei, dupa ce casatoria a fost legata si juruita".
d) casatoria prin consensul partilor este cea mai cunoscuta practica de realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta în mod exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, în România, ca si în foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.
N. Goodman, Inroducere în sociologie, Ed. Lider, Buc., p. 243.
Ibid., p. 245.
|