FAMILIA
Multe din cazurile cu care psihologii, in cabinetele lor, se intalnesc, sunt probleme referitoare la viata cotidiana si, in special, cele create in mediul domestic. Probleme de cuplu, discordanta raportului dintre membrii familiei, diferentele de mentalitate dintre generatii care se reflecta asupra relatiilor parinti-copii sunt cateva dintre temele de dezbatere pacient-psiholo 17317j910r g si care se rezuma la notiunea de familie despre care vreau sa vorbesc pe larg in continuare.
Notiunea de familie nu e un concept static. Definitia familiei
variaza de la o epoca la alta si dintr-un loc în altul. Familia,
definita prin origine, este vazuta ca legatura de sânge,
locul în care te nasti, matricea primara în care se afla
individul, unde se formeaza el si istoricul sau personal. Astfel
descrisa, familia este parte a mediului social extins. Oriunde ar existe
familia este o parte a societatii care include si alte
institutii sociale.
Familia
este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea
influienteaza si modeleaza persoana umana.Unii merg chiar mai departe si sustin
ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare, incat ea egaleaza actiunea
celorlalte grupuri sociale.Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care
vin dinspre psihanaliza, psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia
este: adevaratul laborator de formare a persoanei. Cercetarile
evidenteaza importanta a doua variabile familiale:
coeziunea si adaptibilitatea grupului. Coeziunea familiala este
definita ca legatura emotionala între membri.
Adaptabilitatea grupului este definita prin capacitatea sistemului
familial de a-si schimba structurile de putere, rolurile si regulile
ca raspuns la un stres situational sau de dezvoltare.
În ciuda progresului sau intelectual, omul nu a învatat prea multe în ceea ce priveste convietuirea în armonie cu natura ori cu semenii. El înca nu stie cum sa înlature confuziile din jurul sau, produse de propria sa vanitate si în general cele ce apasa întreaga omenire.
Oamenii ca dovada a evolutiei lor, ar trebui sa devina mai atenti si mai plini de întelegere fata de cei din jur si implicit ar trebui sa-si gaseasca timpul necesar unei autoanalize. Astfel oamenii devin niste automate în lupta pentru existenta, fapt cu puternice implicatii psihologice în viata sociala si îndeosebi în viata de cuplu, în familie.
Nu este de mirare ca omul în dorinta lui oarba si pasionata de libertate si satisfactii rebele si violente, sa se revolte deseori cu violenta si sa încerce adesea a-si calma chinul launtric aruncându-se cu capul aplecat într-o viata de activitati febrile, de agitatie constanta, de emotii violente si inutile si de aventuri îndraznete.
O institutie (casatoria, familia) ce se vrea constructiva are astfel, de suferit caci fiece individ ce adera la aceasta forma de comunicare - familie, aduce cu sine un bogat bagaj de obiceiuri, ritualuri, cutume, transferându-le partenerului, marcând relatia între cei doi.
Familia cu multiplele ei functii pe care le îndeplineste, contribuie în mod covârsitor la definirea personalitatii si individualitatii fiecarui copil. Functiile universale ale familiei pot fi rezumate astfel: functia de supravietuire si securitate prin care familia îsi asigura nevoile de baza, hotaraste dimensiunile ei, recrutare de noi membrii, tratarea bolnavilor, mentinerea sanatatii, asigurarea rezervelor financiare. Familia asigura dezvoltarea sociala si emotionala a membrilor sai prin suport în perioade de stres, educatie, compensatii, sistem normal de comunicare, acces la comunicatie, protectia membrilor de influente nedorite din afara familiei. În cadrul familiei se învata valorile morale, culturale, religioase, pastrarea identitatii etnice, constiinta civica, patriotismul. Familia asigura membrilor norme de comportament acceptate social, socializarea, independenta, spiritul de initiativa.
Transformarea individului in persoana adica in "individ cu status social" este intai de toate opera familiei. Sunt doua cauze care explica aceasta influeta a familiei asupra persoanei;una este legata de faptul ca actiunea familiei se exercita mai de timpuriu iar a doua e acela ca multa vreme familia e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare, ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului.
S-a argumentat ca pentru dezvoltarea psiho-sociala a copilului tipul de interactiune familiala si comportamentul fiecaruia dintre membrii conteaza mai mult decât prezenta unuia dintre parinti (structura completa sau incompleta a familiei conjugale sau a fratilor). Deasemenea un rol important îl are flexibilitatea familiei.
Familia reprezinta agentul unei actiuni pedagogice primare care
"fixeaza" în rândul habitusului primar de clasa, primele scheme de
perceptie, de gândire si de actiune care vor functiona ca
fundament si principiu de selectie în procesul încorporarii
tuturor experientelor ulterioare.
Una
dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate
urca foarte repede la inceput si apoi tot mai incet mai tarziu,avand deci o
accelerare negativa. Aceasta inseamna ca eficacitatea actiunii mediului e
foarte mare in primii ani,mica mai tarziu si foarte mica dupa 25-30 ani cand
totul devine fix si imuabil:deci familiei ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influeta de la inceput.
Acest
privilegiu este dublat de un al doilea: actiunea familiei nu e numai cea mai
timpurie dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul fiind singurul
factor de socializare a copilului din perioada prescolara.
Printre interactiunile membrilor sai, familia sintetizeaza influentele pe care diferite instante exterioare (scoala, grupul de egali, mediul profesional, retelei de sociabilitate) le exercita asupra fiecaruia în parte. În aceste interactiuni, ea se manifesta ca un spatiu relativ autonom de "constructie sociala a realitatii", facând apel la resursele instrumentale si expresive ale membrilor. Experientele cotidiene comune conduc la elaborarea unui ansamblu de "reprezentari traite", împartasite mai mult sau mai putin de toti membrii si care orienteaza practicile lor.
Concluzionand, familia poate fii astfel sursa multor perturbari psihologice in functie de gradul de rezistibilitate la stres, sensibilitate si de experientele traite in sanul ei si in societate. Poate fii "caminul" de care avem nevoie si in acelasi timp "focarul" perturbator al linistii noastre cotidiene.
|
