FUMATUL PE ASCUNS

FUMATUL PE ASCUNS

Cei care fumeaza pe ascuns ar trebui trecuti în categoria fumatorilor ocazionali, însa efectele fumatului pe ascuns sunt atât de perfide încât merita un capitol aparte. Unul dintre ele poate fi distrugerea relatiilor personale. Eu unul am ajuns aproape la divort.

Era în timpul uneia dintre încercarile mele esuate de a ma lasa de fumat. Încercarea cu pricina fusese provocata de faptul ca sotia mea era îngrijorata de permanenta 22322l1119w mea tuse si hârâiala din piept. I-am spus ca eu nu-mi fac griji în privinta sanatatii. Mi-a raspuns: « stiu, dar cum ti-ar fi daca ar trebui sa vezi pe cineva la care tii cum se distruge în mod sistematic?» Argumentul mi s-a parut imbatabil, asa ca am încercat sa ma las. Încercarea a esuat peste trei saptamâni, dupa o cearta serioasa cu un vechi prieten. Mi-am dat seama abia dupa câtiva ani ca eu, cu mintea mea cea vicleana, declansasem în mod deliberat cearta. Micul monstru intrase în actiune - era clar. Oricum, aveam o scuza. Îmi trebuia cu disperare o tigara si asa am reînceput sa fumez.

Nu suportam sa ma gândesc la dezamagirea sotiei mele, prin urmare nu i-am spus. Fumam doar când eram singur. Apoi, treptat, am început sa fumez în compania prietenilor, pâna când toata lumea a ajuns sa stie ca fumez, mai putin sotia mea. Îmi amintesc ca eram destul de multumit. Ma gândeam: « Macar am micsorat doza. » Pâna la urma, Joyce m-a acuzat ca fumez pe ascuns. Mi-a amintit de momentele în care stârnisem o cearta doar ca sa ies ca o furtuna din casa. Ori de faptul ca îmi lua doua ceasuri sa cumpar vreun maruntis, ori de ocaziile în care în mod normal ea ar fi trebuit sa ma însoteasca, iar eu recursesem la o scuza firava ca sa ies singur.

Pe masura ce prapastia de ordin social dintre fumatori si nefumatori se adânceste, apar literalmente mii de cazuri în care compania prietenilor sau a rudelor e evitata din cauza tigarii. Dar partea cea mai rea a fumatului pe ascuns este ca întretine, în mintea fumatorului, iluzia ca e privat de ceva. În acelasi timp, duce la o diminuare drastica a respectului de sine, un om altminteri cinstit ajunge sa-si însele familia si prietenii.

Probabil ca ti s-a întâmplat sau ti se întâmpla si tie, sub o forma sau alta.

Mie mi s-a întâmplat de câteva ori. stii serialul TV Columbo? Toate episoadele au teme similare. Ticalosul, de obicei un om de afaceri bogat si respectat, a comis, crede el, crima perfecta, iar convingerea ca va ramâne nedescoperita i se întareste când vede ca cel care se ocupa de caz e Columbo, un tip cam jerpelit si aratând modest.

Columbo are obiceiul acela frustrant de a închide usa dupa ce si-a terminat interogatoriul si l-a asigurat pe suspect ca n-are probleme, pentru ca, înainte ca expresia satisfacuta sa se stearga de pe chipul ucigasului, sa revina spunând: « Ar mai fi ceva, domnule, un lucru pe care sunt sigur ca-l puteti explica. » Suspectul se bâlbâie si din acest moment stim si noi, stie si el ca locotenentul Columbo îl va face, încetul cu încetul, bucati-bucatele.

Oricât de atroce era crima, din acest punct încolo simpatia mea se îndrepta spre ucigas. De parca eu eram criminalul - si chiar asa ma faceau sa ma simt acele episoade de fumat pe ascuns. Orele în care nu puteam fuma, pe urma furisatul în garaj ca sa trag niste fumuri, cele zece minute de tremurat în frig, întrebându-ma ce placere e asta. Frica de a fi prins asupra faptei. O sa descopere nevasta-mea unde am ascuns tigarile, bricheta si chistoacele? Usurarea de a reveni în casa fara sa fi fost descoperit, apoi teama ca va simti mirosul tigarii în respiratia si în hainele mele. Cu cât riscam mai mult - certitudinea ca mai devreme sau mai târziu ma va descoperi. Umilinta finala, când certitudinea devine realitate, urmata de revenirea imediata la fumatul tigara de la tigara.

O, bucuriile pe care ti le aduce fumatul!